21 octombrie 2011

Raport ONU: Foamete la nivel mondial, în câteva zeci de ani, din cauza suprapopulării Pământului

Suprapopularea planetei va duce la foamete, în următorii 30-40 de ani. Ţările care sunt dependente de importuri vor suferi cel mai mult. Preţurile alimentelor la nivel global vor deveni instabile, se arată într-un raport al Naţiunilor Unite.
Foto: AFP/Mediafax
5-10 ani ne mai descurcăm, dar peste 30-40 de ani suprapopularea Terrei ar putea duce la un dezastru planetar, spun specialiştii de la ONU. Preţurile alimentelor au atins valori record la începutul acestui an, pe de o parte din cauza tensiunilor din nordul Africii, iar pe de altă parte din cauza instabilităţii din zona arabă.
Raportul de la ONU spune că preţurile la cereale au crescut atât de mult, încât s-ar putea ajunge la foamete. Deja 925 de milioane de persoane suferă de foame pe mapamond.
Populaţia lumii va atinge şapte miliarde de persoane, iar peste 10-12 ani va fi de 8 miliarde, arată ONU într-un alt raport publicat pe site-ul său.
Ne vom înmulţi atât de mult, încât previziunile oamenilor de ştiinţă americani arată că, până în 2050, populaţia Pământului ar putea ajunge la 9 miliarde de persoane, iar atunci oamenii vor incepe să se lupte, la propriu, între ei, pentru hrană.
Tot specialiştii de la Organizaia Naţiunilor Unite spun că, peste câteva decenii, ne vom confrunta cu o lipsă acută de alimente şi apă . 

Sursa: Antena 3


P. S. Şi nimeni dintre potentaţii acestei lumi ni se încumetă să facă publică unica soluţie de evitare a dezastrului planetar: reducerea radicală şi rapidă a numărului populaţiei Terrei până la o valoare bio-corelată acceptabilă de 4,5 miliarde. (vezi: Crochiuri ... (VII) >>>)

16 octombrie 2011

ONU: Omenirea consumă în nouă luni mai mult decât poate produce într-un an. România, risc mediu de foamete

Omenirea consumă în nouă luni mai mult decât poate produce într-un an, iar principala resursă cu rol geopolitic în Orientul Mijlociu va fi apa, nu petrolul. La astfel de concluzii îngrijorătoare au ajuns cei de la Naţiunile Unite, care spun că mare parte din apa potabilă este folosită la irigaţii.

La scară planetară, spaţiul destinat producerii hranei se extinde cu repeziciune, din cauza consumului pe cap de locuitor şi creşterii populaţiei, iar posibilitatea apariţiei foametei la nivel mondial creşte în fiecare an. 
Potrivit unui raport al ONU, în România riscul de apariţie a foametei este mediu, la fel ca în state precum Bulgaria, Rusia, China, Argentina sau Brazilia. 
Foto: stopworldhunger.tumblr.com 
Ţările din centrul şi estul Africii, precum Ciad, Sudan, Congo sau Somalia, au mari probleme cu agricultura, din cauza secetei din acest an, iar populaţia deja se confruntă cu simptomele unei foamete generalizate.
Raportul ONU atrage atenţia că Orientul Mijlociu va avea curând o problemă uriaşă cu apa potabilă, dacă ţările din această zonă nu vor coopera între ele pentru gestionarea resurselor.
În lume, 70% din apa potabilă este folosită la irigaţii, 22 de procente în industrie şi numai 8 % pentru consum casnic.
Pentru a-şi produce mâncarea, omenirea foloseşte 33% din suprafaţa Pământului. Un sfert din suprafaţa Terrei este reprezentată de deşerturi, munţi şi oraşe, deci neutilizabilă pentru producerea hranei, iar 12% sunt parcuri sau rezervaţii. 
La rata actuală de extindere a terenurilor folosite pentru producerea hranei, agricultura va fi înghiţit aproape tot habitatul natural rămas în maximum 40 de ani. 
Sursa: Antena 3 

P. S. De fapt informaţia Antenei se bazează pe aşa-numita Zi de Depăşire a posibilităţilor Pământului calculată de mai mulţi ani de către cunoscuta Reţeaua Globală a Amprentei ecologice (Global Footprint Network), care au calculat data de 27 septembrie 2011 ca zi în care umanitatea a epuizat în totalitate resursele biologice naturale pe care le generează planeta într-un an. (Vezi aici >>>
Şi iarăşi, nimeni în lume nu se încumetă că strige în gura mare: "- Opriţi-vă, tâmpiţilor şi începeţi a taxa ţările care consumă mai multe resurse biologice decât pot oferi sistemele lor ecologice. Doar e atât de evident şi simplu de controlat şi contabilizat! (Vezi Crochiul IV "Penalităţişi subvenţii ecologice")

12 octombrie 2011

In Memoriam...

Astăzi sau împlinit trei luni de când Paisie a decis să plece dintre noi, alegând, ca un biocentrist autentic, să se sinucidă în mijlocul naturii, printre "fraţii noştri mai mici" - consumenţii şi reducenţii omniprezenţi. În felul acesta el şi-a dus la bun sfârşit intenţia premeditată, despre care a scris cu trei săptămâni înainte de plecare în teribilul său post Sistemul falimentar de pensii şi Eutanasia.
Da, Paisie nu mai e, dar au rămas faimoasele sale CROCHIURI BIO-EXISTENŢIALE, în care ne-a demonstrat matematic în ce mod prezentul  model păgubos de creştere economică permanentă şi nelimitată ar urma să fie înlocuit cu un alt model economic bio-corelat de dezvoltare în cadrul paradigmei COEVOLUŢIEI DINTRE OM ŞI NATURĂ.

13 septembrie 2011

R. MOLDOVA – STAT ECOLOGIC EŞUAT

Cu ocazia aniversării a 20-a a statalităţii basarabene am avut parte de un tam-tam propagandistic menit să ne demonstreze nouă şi întregii lumi că statul moldovenesc este o poveste de succes a istoriei post-sovietice. Opinia mea strict personală, însă, este una diametral opusă – R.Moldova, d.p.d.v. social şi politic, este un STAT PERFECT EŞUAT (failed state), aflat într-o criză socio-politică şi  instituţională fără precedent. (Vezi în acest sens "După 20 de ani de independenţă - MOLDOVA STAT EŞUAT?"Cerere către ONU de întroducere a Guvernării Externe în R.Moldova")

Astăzi, însă, vreau să aduc argumente de altă natură pentru a demonstra complexitatea şi gravitatea fenomenului de STATALITATE FALIMENTARĂ MOLDOVENEASCĂ. 
Ne vom preocupa de viabilitatea R.Moldoveneşti sub aspect bio-ecologic.
Pe paginile acestui blog regretatul Paisie PROTO*(popescu) a pus în circulaţie o noţiune ciudată denumită "Indicatorul gradului de securitate/confort biologic personal", care de fapt reprezintă suprafaţa de teren cu o productivitate biologică normală de care are nevoie fiecare om contemporan pentru a-şi satisface necesităţile vitale (alimentaţie, îmbrăcăminte, materiale pentru adăpost şi încălzire, precum şi pentru depozitarea deşeurilor sale). Conform situaţiei din ultimii 50 de ani Standardului universal al confortului biologic personal al Omului Postindustrial constituie astăzi 2,63 hectare de spaţiu bioproductiv. [Vezi pe larg aici: Crochiuri bio-existenţiale(II)
În mod practic, această înşiruire de termeni şi cifre înseamnă următorul lucru: dacă întreaga suprafaţă bioproductivă a ţării împărţită la numărul total de locuitori produce o valoare mai mare de 2,63 hag/pers. atunci ţara e OK, iar dacă se obţine o valoare mai mică de 2,63 atunci ţara respectivă a cam belit-o, deoarece în situaţia în care sunt stopate (din varii motie) importurile de carburanţi, alimente, textile, volumul producţiei biologice globale interne nu va fi sufucient pentru a hrăni, îmbrăca şi încălzi întreaga populaţie a ţării respective, cu toate consecinţele socio-economice de rigoare.
Iar acum haideţi să vedem cum stă la capitolul securitate biologică falnicul şi suveranul stat moldav într-un context mai larg, general european.

28 iunie 2011

Post-Scriptum

26 iunie 2011

Când se va stinge lumina...

(ÎN LOC DE EPITAF)
Când în următorii 10-15 ani, din cauza declinului producţiei de petrol din lume, vor începe războaiele petroliere şi se va instala haosul geopolitic, primul lucru pe care îl veţi resimţi –  vor fi becurile stinse de pe tavan, deoarece electricitatea reprezintă veriga cea mai slabă a triadei sinergetice: Electricitatea – Combustibilii fosili – Metalele, - consideră publicistul Peter Goodchild, autorul cărţii  „Survival Skills of the North American Indians”. 
Când se va stinge lumina, se vor stinge şi toate celelalte. 
Casa sau apartamentul vor înceta să mai funcţioneze. Vă veţi pomeni în întuneric de la amurg până în zori, iar prizele vor deveni inutile. "Cele patru aparate majore" - aragazul, frigiderul, maşină de spălat şi uscătorul se vor transforma în obiecte albe mari care ocupa mult spatiu, dar inutile - nu veţi mai putea pregăti sau păstra alimentele şi nici să mai spălaţi lenjeria. Nu vor mai fi nici instalaţii de încălzire sau de aer conditionat alimentate de energia electrică. Pentru acelaşi motiv, nu va mai funcţiona nici sistemul de apeducte, apa potabilă nu va mai curge din robinete iar apele uzate nu vor mai pleca prin sistemul de canalizare. 
Nu doar casele, ci întreaga economie va opri, întreaga lume. Calculatoarele nu vor mai funcţiona, iar procesoarele astăzi sunt parte componentă practic al oricărei instalaţii/dispozitiv. Nu vor mai exista comuncaţii internaţionale şi nici telefoane, internet, şi nici transfer de date. 
Banii vor înceta să mai existe, deoarece nu vor mai exista mijloace de electronice pentru transferul şi recepţionarea lor, nu vor mai fi posibile operaţiunile contabile. Toate plăţile şi tranzacţiile interbancare vor înceta. 
Medicina moderna va dispare. Medicii nu vor mai avea mijloace  pentru a trata pacientii. Spitalele vor fi supraaglomerate de muribunzi, dar nimeni nu îi va mai putea ajuta. Nu vor exista nici chiar modalităţi de ai transporta şi îngropa pe cei morţii. 
Poliţia va fi paralizată, deoarece nu va mai putea primi sau transmite informatia. Deoarece personalul de poliţie este instruit să acţioneze doar  în condiţii de criză normală, foarte curând poliţiştii vor înţelege că au devenit inutili şi vor rămâne pe la casele lor ca să-şi apere propriile familii. 
Nu va mai fi posibil să sai pur şi simplu în maşină şi să pleci după ajutor, deoarece maşinile au nevoie de benzină iar staţiile de benzină sunt alimentate cu energie electrică.  Sondele petroliere şi rafinăriile se vor opri şi ele, din cauza „marelui cerc vicios”: nu-i electricitate – nu-i combustibil fosil; nu-i combustibil fosil – nu-i electricitate. 

24 iunie 2011

Sistemul falimentar de pensii şi Eutanasia

Una din consecinţele inevitabile a atingerii "limitelor creşterii" în cadrul actualului Ciclu demografic Malthusian al civilizaţiei noastre globalizate, este apariţia "problemei demografice interne", adică îmbătrânirea populaţiei lumii, fenomen deosebit de pronunţat în ţările dezvoltate, care şi-au atins primele limitele creşterii. Astfel dacă ponderea mondială a vârstnicilor constituie astăzi 11% din totalul populaţiei, în America de Nord şi Europa această pondere a atins deja 18% şi 22%. În acelaşi timp, aşa-zisul Indicator al suportului potenţial (numarul populatiei in varsta de la 15 la 64 ani in raport cu populatia de 65 ani si mai mult) în America de Nord şi Europa constituie astăzi doar 6 şi respectiv 5 în comparaţie cu media mondială de 9 persoane apte de muncă la o persoană vârstnică. Iar perspectivele pentru anul 2050 sunt şi mai sumbre. (Vezi tabelul)
Situaţia reală însă e şi mai tristă, deoarece doar o mică parte din populaţia economic activă este antrenată în câmpul muncii cu acte în regulă şi plăta contribuţiilor de asigurări sociale.

23 iunie 2011

Adam Smith vs. Thomas Malthus - economia mondială trimisă în knockout de realităţile malthusiene

Se pare că liderii politici ai lumii noastre se încăpăţinează cu disperare să ne transmită nouă, prostimii electorale, mesajul neplăcut, dar evident, că modelul economic al creşterii permanente nu mai funcţionează pe o planetă cu resurse biologice finite. Nu-i conving nici avertizările mai vechi ale membilor Clubului de la Roma şi nici cele mai noi ale experţilor actuali.
Păcat... Ar fi bine, totuşi, ca lumea să ştie în ce rahat socio-economic a călcat întreaga noastră civilizaţie supesofisticată. Şi să conştientizeze că am ajuns la finele "fazei de comprimare" a Ciclului Demografic Maltusian, după care urmează faza a treia - colapsul economic, social şi demografic.
Celora care îl desconsideră pe Malthus, le recomand cel puţin să aplece urechea la avertismentele "Profetului crizei actuale" - Nouriel Roubini - pentru a-şi pregăti "locul aterizării forţate" în cazul FURTUNII PERFECTE.

Creşterea economică globală ar putea cunoaşte o încremenire începând cu 2013. Asta spune celebrul economist Nouriel Roubini citat de Bloomberg.    Problemele fiscale din SUA, încetinirea creşterii economice în China, restructurarea datoriilor în Uniunea Europeană şi stagnarea economică din Japonia vor fi principalele ingrediente pentru ceea ce Roubini numeşte "Furtuna perfectă."
"Cu toţii îşi rostogolesc datoriile publice şi private. Dar acest bulgăre devine tot mai mare şi toate aceste probleme s-ar putea întoarce împotriva noastră cel mai târziu în 2013", consideră Roubini.
Cum vedeţi, realităţile economice ale lumii sunt de aşa natură, încât nu mai există alternativa schimbării de profunzime a actualului model economic. Problema e ce oferim în scimb?
Elementar, dr. Watson:
Iar "minţilor luminate" dar proaste, care mai cred că modelul economiei de piaţă gen Adam Smith este capabil să le rezolve el pe toate cu de la sine putere, le recomand o lectură foarte utilă preluată de pe situl Money.ro, pentru a-şi da seama în ce "căcălău" ne-a băgat economia de piaţă "autoregulatorie": 

Activistul erotic: „Salvarea naturii e cât se poate de sexy”.

Şi fiindcă în postul anterior veni vorba despre salvarea pădurilor "virgine", vreau să vă ofer ceva un pic mai optimist şi mai "picant"...
Fuck for Forest (FFF) este o organizaţie non-profit ecologistă, cu specific erotic. Da, aţi citit bine, cineva chiar încearcă să salveze pădurile planetei îndeletnicindu-se cu una dintre cele mai vechi activităţi: sexul. „Sexul e foarte des folosit pentru a ne face să cumpărăm tot felul de produse şi idei tâmpite, aşa că ne-am gândit de ce să nu-l folosim pentru o cauză nobilă?”, spune manifestul celor care în ultimii şapte ani şi-au consumat timpul şi energia organizând show-uri erotice cu donaţii, investind mare parte din banii obţinuţi atât pentru emanciparea sexualităţii, cât şi pentru protejarea naturii.

de Timea Racz şi Andra Matzal

Înfiinţată în 2004 cu susţinerea guvernului norvegian, Fuck For Forests e o specie destul de rară în peisajul activismului cu miză ecologică, folosindu-se de „frumuseţea dragostei, de nuditate şi de aventuri sexuale pentru a atrage atenţia şi pentru a colecta fonduri destinate naturii aflate sub ameninţare.” Dacă la început rândurile celor dispuşi să-şi exploreze sexualitatea în numele pădurilor tropicale erau destul de puţin numeroase, între timp peste 1300 de oameni s-au alăturat acestei cauze. Scoţând din calcul orice fel de discriminare a orientării sexuale şi încurajându-i pe oameni să regândească atât regulile sociale care dictează normativizarea erotismului, cât şi iresponsabilitatea în ceea ce priveşte relaţia cu natura, FFF organizează show-uri sexuale pentru diferite evenimente sau realizează materiale cu conţinut XXX, la care poţi avea acces contra unor sume direcţionate spre bugetele unor proiecte ecologice sau devenind la rândul tău activist erotic. „Salvarea planetei este ceva cât se poate de sexy,” consideră cei de la FFF, care s-au implicat până acum în protejarea unor zone rezervate din Brazilia, Slovacia, Ecuador şi Costa Rica. Tommy Hol Ellingsen, unul dintre membrii fondatori ai organizaţiei norvegiene, şi-a găsit puţin timp între câteva acţiuni erotice şi a povestit pentru Think Outside the Box cum explorează ei libidoul naturii umane pentru a salva natura.
Dintotdeauna aţi fost aşa de extrovertiţi din punct de vedere sexual? De unde deschiderea asta?
Fuckforest.com a fost un experiment încă de la bun început. Tommy Holl Ellingsen şi Leona Johansson, care au început FFF, voiau să înveţe mai multe şi să experimenteze cu propria sexualitate, făcând în acelaşi timp ceva pozitiv pentru natură. Ne dorim de asemenea să aflăm de ce sexul şi nuditatea sunt încă atât de supuse moralei în cea mai mare parte a lumii, mai mult chiar decât violenţa şi distrugerea naturii. Am simţit o legătură foarte puternică cu filosofia conform căreia rasa umană reflectă ruperea legăturii cu natura şi cu planeta prin felul în care se raportează la natură, la corporalitate şi la sexualitate. Corpul şi sexul nostru natural, energia vitală universală sunt supuse moralei, în vreme ce industriile care distrug natura, războiul şi violenţa sunt mult mai uşor acceptate, putându-se vorbi deschis despre ele. Am simţit că a venit momentul să scoatem sexualitatea din acest imperiu al moralei şi să restabilim o nouă conexiune etică, prin care să celebrăm darurile vieţii printr-o formă care respectă pământul, neagă violenţa şi distrugerea vieţii.

Pomul păcatului primordial

video

22 iunie 2011

Recviem virginităţii (forestiere) pângărite

Toată lumea ştie că apa potabilă este izvorul vieţii. Indiferent de gradul de dotare tehnologică, omul poate trăi pe uscat doar atunci când are acces la apa potabilă. Apa potabilă necesară omului pe uscat este oferită de râuri. Ceia ce cunoaşte cu mult ai puţină lume este faptul, că întreaga cantitate de apă potabilă acumulată în izvoarele subterane, lacurile, gheţarii alpini şi mlaştinile de pe uscat se poate scurge în ocean prin râurile existente astăzi în decurs de doar patru ani!
Iar ceia ce nu cunoaşte aproape nimeni, este faptul că apa scursă în ocean este readusă înapoi pe uscat de către mecanismul POMPEI BIOTICE A ECOSISTEMELOR FORESTIERE INTACTE de pe uscat, descoperit de cercetătorii ruşi Gorsgkov şi Makarieva. (Vezi pe larg aici în engleză şi rusă)
Dacă vor fi tăiate pădurile, vântul va înceta să mai sufle dinspre ocean şi pe uscat nu vor mai fi nici ploi şi nici râuri.
Pădurile naturale absorb vaporii atmosferici oceanici în adâncul continentelor, compensând scurgerile fluviale.
RÂURILE SUNT CREATE DE PĂDURI

Datorită indicelui de transpiraţie foliară foarte înalt, pădurile naturale (neafectate antropogen) menţin un grad foarte ridicat de evaporare (săgeata groasă albastră din dreapta), care depăşeşte cantitafiv fluxul evaporărilor de asupra oceanelor (săgeata albastră subţire din stânga).
Umiditatea evaporată se condensează în nori, dispărând astfel din starea gazoasă, fapt care duce la rarefierea aerului din coloana atmosferică de deasupra pădurilor. Concomitent se formează curenţi ascendenţi de aer de asupra pădurilor, fapt care conduce la aspiraţia aerului umed dinspre ocean (săgeata albastru-deschis), care apoi se reîntoarce în ocean prin straturile înalte ale atmosferei (săgeată punctată) după depunerea precipitaţiilor pe uscat. Astfel, fluxul umidităţii pe uscat are un caracter biotic, fiind determinat în totalitate de calităţile învelişului vegetal al uscatului, în special de mărimea fluxului de evaporare a umidităţii de pe suprafaţa vegetală. Cu cât e mai mare fluxul evapărării, cu atât mai puternice sunt vânturile care transportă umiditatea din ocean pe uscat. Deoarece fluxul evaporărilor atinge cote maximale sub cupola pădurilor naturale, regiunile mari continentale acoperite cu păduri sunt caracterizate prin fluxuri maxime de umiditate atmosferică venite dinspre ocean. Pe măsură distrugerii pădurilor aceste fluxuri slăbesc treptat, ca să dispară complet în pustiuri unde învelişul forestier lipseşte cu desăvârşire.
Astfel, faimoasa dilemă climaterică a oului şi găinei – pădurile cresc acolo unde e umed sau e umed acolo unde cresc pădurile – este soluţionată univoc în favoarea priorităţii pădurilor.
Conceptul POMPEI FORESTIERE demonstrează nu doar rolul decisiv al învelişului forestier al Pământului în circulaţia apei pe uscat, dar mai conţine şi o viziune nouă asupra altor probleme, cum ar fi apariţia uraganelor şi natura circulaţiei atmosferice. 
Iar acum, cunoscând rolul vital al ariilor forestiere intacte pentru viaţa de pe uscat, să vedem care este situaţia globală actuală la acest capitol.

18 iunie 2011

Studiu de eficienţă economică

Ce e mai rentabil: să ucizi 2 milioane cămile sălbatice 
sau 100 mii de australieni domestici?

Apărătorii drepturilor maidanezilor, fundamentaliştii creştin-ortodocşi şi luptătorii antisistem şi antiglobalizare au intrat în alertă maximă. 
"NEBUNIE în AUSTRALIA, - titrează ei. - Pentru a proteja MEDIUL autorităţile australiene vor SACRIFICA peste 1 milion de cămile"!!!
Să vedem, însă care este situaţia "la rece", fără isterie ONGistă şi clericală.
Conform unor declaratii oficiale ale guvernului din Teritoriul Nordic al Australiei, locuitorii comunitati izolate din Docker River, din această regiune, formata din aproximativ 350 persoane este tinuta sub asediu de invazia in orasul lor a 6 000 de camile salbatice si praduitoare. Tot oficialul a mai adaugat ca mai multe elicoptere vor fi mobilizate pentru a alunga animalele la 15 kilometri in afara comunitatii,  unde vor fi impuscate si lasate sa moara. 
Australienii vor omorî peste 1 milion de cămile sălbatice pentru a proteja mediul         Australia are în vedere acordarea unor credite de carbon pentru sacrificarea a 1.2 milioane de cămile sălbatice ce trăiesc în regiunile nelocuite din Australia. Cămilele au fost introduse în Australia în secolul al 19-lea, pentru a ajuta primii colonişti. De atunci, cămilele s-au înmulţit într-un ritm rapid. Considerat dăunătoare din cauza pagubele pe care le face asupra vegetaţiei, o camilă produce, în medie, o tonă de dioxid de carbon pe an, făcându-le în colectivitate unele dintre cele mai mari emiţătoare de gaze cu efect de seră din Australia. Flatulenţa cămilelor sălbatice din Australia poate depăşi 1.9 milioane de tone metrice de dioxid de carbon până în 2020. Australia este una dintre ţările cu cea mai mare poluare din lume pe cap de locuitor, iar guvernul caută soluţii pentru a schimba acest lucru.
Într-adevăr, 1,2 milioane cămile în ecosistemul fragil al Australiei este o mare problemă. Căci din punct de vedere climateric majoritatea teritoriului Australiei reprezintă deşerturi aride şi stepe semi-aride.  Deşerturile propriu zise constituie 20 la sută din teritorul continentului (vezi aici lista şi suprafaţa deşerturilor australiene), însă dunele de nisip acoperă 40% din teritoriu, iar pe 50 % din teritoriu precipitaţiile constituie mai puţin de 300 mm pe an (Wikipedia). 

15 iunie 2011

Copiem modelul dispariţiei civilizaţiei maya?

Civilizaţia umană de astăzi, fărâmiţată în circa 200 de state, stătuleţe şi teritorii "suverane", se pare că şi-a pierdut definitiv capacitatea de a reacţiona prompt şi consensual la marile provocări ecologice, demografice, sociale şi economice ale mileniului trei. Lipsa de coeziune, interesele economice şi geopolitice diametral opuse într-o lume cu resurse naturale tot mai puţine conduce involuntar la o paralelă sinistră cu situaţia civilizaţiei maya înainte de dispariţia sa misterioasă.

Motivul extinctiei bruste a acestei civilizatii vechi de 2.000 de ani a fost si ramane una dintre cele mai mari enigme ale lumii. Cum a putut o comunitate care a prosperat timp de peste 2.000 de ani sa dispara deodata, pur si simplu? 
Jared Diamond, profesor la University of California din Los Angeles, în cartea sa „COLAPSUL CIVILIZAŢIILOR. Cum aleg societăţile să reuşească sau să piară", consideră că nu există nici o enigmă şi că de vină a fost colapsul ecologic cauzat de suprapopulaţie în condiţiile unei fărâmiţări poltice care împiedica adoptarea oricăror decizii consensuale vizând soarta întregii civilizaţii.
"Din ce cauză indienii maya nu s-au îngrijit la vreme să-şi salveze natura? - se întreabă J. Diamond şi tot el oferă răspunsul. - În comparaţie cu imperiul incaşilor care era un stat centralizat şi se supunea puterii monarhului absolut, pămînturile mayaşilor erau împărţite între oraşele-state care luptau permanent între ele. În aceste condiţii, folosind limbajul contemporan, era imposibilă o politică unică de protecţie a naturii. Astfel că civilizaţia maya s-a autonimicit cu mult înaintea apariţiei primilor colonizatori europeni".

13 iunie 2011

Dialectica negaţiei, sau cum reuşim să consumăm ceia ce nu am produs

Aşadar, iarăşi intrăm în zona "anti-recordurilor" - 118,59 de dolari. 
Acesta era preţul unui baril de petrol la finalul săptămânii trecute, aflat în creştere după ce OPEC nu a ajuns la un acord privind producţia de petrol care ar trebui majorată, anunţă Capital.ro.
O explicaţie a faptului de ce preţul petrolului este atât de mare poate fi găsită şi în graficul de mai jos, publicat de The Economist, care prezintă evoluţia creşterii producţiei şi consumului de petrol în lume.
Din păcate, producţia mondială de ţiţei nu mai face faţă creşterii consumului.
În special din cauza creşterii cererii de petrol în Asia. Astfel, doar în China consumul a crescut cu peste 4 milioane de barili pe zi în ultimul deceniu, reprezentând două cincimi din creşterea globală. (Dacă vă amintiţi, am scris despre avertismentul lui Lester Brown în acest sens: „modelul economic occidental – bazat pe combustibil fosil, centrat în jurul automobilului şi care reflectă o economie risipitoare – nu poate funcţiona pentru China. Iar, dacă el nu va funcţiona pentru China, atunci nu va funcţiona nici pentru India şi nici pentru celelalte trei miliarde de oameni din ţările în curs de dezvoltare".) 

11 iunie 2011

Crochiuri bio-existenţiale ( VIII )

Noua Ordine Ecologică şi justiţia biblică

Opinia publică "progresistă" internaţională este în alertă maximă. "Culisa mondială" iarăşi se adună să urzească planuri straşnice de înrobire a bieţilor consumatori iobagi.
Ce nu ştie însă "opinia publică progresist-iobăgistă", e că "culisa financiară" a lumii nu mai are soluţii pentru a salva "status-quo"-ul economic existent într-o lume care şi-a depăşit "Limitele Creşterii". Nu ştiu dacă "albii cărunţi" adunaţi la St. Moritz realizează că modelul economic al creşterii promovat de ei ultimii 60 de ani cu atâta ostentaţie, a băgat deja lumea într-o Capcană Malthusiană clasică şi mai departe, conforn scenariului bătrânului Malthus, va urma scăderea drastică a nivelului de trai al "miliardului de aur" - cele 34 ţări reunite sub genericul OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică), cu repercursiuni catastrofale pentru întreaga civilizaţie.

Întotdeauna mi sa părut deplasată isteria militanţilor "antisistem" şi "antiglobalism". Mereu am avut senzaţia că "păpuşarii" care trag de sforile "antiglobalizmului", "suveranităţii şi singularităţii naţionale" nu sunt nimeni alţii decât banalii politicieni şi birocraţi locali care îşi apără vehement dreptul suveran de a-şi jecmăni şi prosti propriile popoare fără a mai da nimănui socoteală. Şi atâta tot. Aceasta este "marea miză".
"Graţie" acestui concept anacronic de "suveranitate naţională", inclusiv asupra resurselor naturale, Pământul astăzi este fărâmiţat în cca 200 "cnezate" conduse de tot atâtea elite provinciale interesate doar de conservarea puterii şi influenţei sale politice şi economice în propriile "provincii". Iar orice problemă internaţională este tratată de ei exact la fel: avantajele şi ingluienţa regională şi globală. Bunăoară eşecul summitului ONU de la Copenhaga privind schimbările climatice globale este cel mai elocvent exemplu. 
Astăzi, la început de mileniu III este evident, că modelul geopolitic actual bazat pe conceptul de statalitate şi suveranitate naţională nu mai poate face faţă provocărilor globalizate apărute în faţa civilizaţiei noastre: schimbările climatice, epuizarea resurselor naturale, suprapopulaţia şi atingerea limitelor creşterii economice.
„La intrarea în secolul al XXI-lea, - avertiza Lester Brown, - economia noastră distruge treptat sistemele sale de suport, consumându-şi mijloacele fixe ale capitalului natural. Cererile economiei în dezvoltare, aşa cum este ea acum structurată, depăşesc producţia naturală durabilă a ecosistemelor”. 

2 iunie 2011

Verticalitatea civică şi realităţile Malthusiene

Master class pentru ONGiştii români.

În atenţia "smântânei" societăţii civile din ambele ţări româneşti, "smântână" reunită în diverse structuri non-guvernamentale în "nobila" intenţie de a stoarce bani din piatra seacă, de a "vâna" şi "ciugulu" cât mai multe granturi şi fonduri nerambursabile.
Aşi dori să vă recomand un model de verticalitate civică, când vectorul rezultant al muncii tale depinde nu de ceia ce vrea să audă şi să vadă cel care te-a sponsorizat, ci de realitatea obiectivă a faptelor examinate.
Blumbiz.ro a publicat un rezumat ultrascurt al unui raport alcătuit de un oarecare ONG din Oxford. "CULTIVÂND UN VIITOR MAI BUN. Justiţie alimentară într-o lume cu resurse limitate" - se numeşte.

Intram in epoca foametei!
Sistemul alimentar global este defect si, coroborat cu schimbarile climatice, va duce la un regres de zeci de ani, in lupta cu foametea, potrivit unui raport al Oxfam, un ONG cu sediul la Oxford.  mai departe...

Fără a menaja auzul "finuţ" al potenaţilor lumii, raportul anunţă intrarea intr-o noua etapa a crizei civilizaţiei umane, unde epuizarea resurselor naturale si schimbarile climatice vor creste numarul oamenilor afectati de lipsa de alimente cu zeci şi sute de milioane.
Numerul populaţiei înfometate din lume

1 iunie 2011

De ce ursul carpatin n-are coadă...

...IAR HARGHITA ŞI COVASNA NU SE VOR SEPARA NICI ODATĂ

Pe site-ul lui David Strahan am descoperit HARTA ITERACTIVĂ A EPUIZĂRII PETROLULUI, foarte instructivă, dealtfel, şi care vine să explice şi să confirme studiul lui Matt Savinar VIAŢA DUPA CRAHUL PETROLIER.
Clik pe imagine pentru activare hartă
Ţările care au depăşit "apogeul" producţiei de petrol şi se află în declinul extracţiei/producţiei sunt colorate în roş, iar cele care abia se apropie de acest "apogeu al petrolului" - în verde.

31 mai 2011

Crochiuri bio-existenţiale ( VII )

Suprapopulaţia şi supravieţuirea

"Cauza degradării biosferei Pământului e una singură. 
Toate celelalte fenomene negative sunt doar nişte consecinţe. Şi această 
cauză este numărul nepermis de mare al populaţiei umane pe globul pământesc". 

Toate planurile noastre frumoase cu privire la un model de dezvoltare bio-economic bazat pe taxarea deficitului de Autonomie Ecologică şi întroducerea Cotaţiilor bio-energetice au un mic neajuns - ele sunt complementare şi pot fi eficiente doar în cazul când sunt implementate împreună cu programul de optimizare demografică a populaţiei umane în raport cu posibilităţile (oferta) bioproductivă a ecosistemelor planetare.
Dacă vă amintiţi, în Crochiul II noi am dedus valoarea  Standardului universal al confortului biologic personal al Omului Postindustrial - 2,63 hectare de spaţiu bioproductiv. Iată de ce, pentru a afla câtă populaţie poate obiectiv "suporta" şi hrăni biosfera Pământului, urmează să efectuăm dureroasa dar necesara operaţiune de împărţire a Biocapacităţii (ofertei) globale - 11,89 mlrd. hectare la Standardul universal de căciulă - 2,63 hag/pers. Produsul obţinut = 4 523 171 800 constituie numărul maxim al populaţiei umane care î-şi pot permite luxul să trăiască decent pe această planetă, fără a lua pâinea de la gura altor oameni, fără a afecta biodiversitatea planetei şi, principalul, fără a afecta ecosistemele planetare în misiunea lor fundamentală de menţinere a echilibrului bio-climatic pe planetă.
Modelul Utopiei Bio-Demografice, în care Omului îi pasă nu doar de propriii copii, dar şi de strănepoţii săi, şi de mediul ambiant în care aceştia vor trăi, model pe care eu în naivitatea mea l-am numit Noua Paradigmă Bio-Demografică umană, îl aveţi expus în Tabelul 1.

30 mai 2011

Succesele medicinei şi... degradarea speciei umane

Umblând prin coclaurile blogosferei româneşti am dat de postul unui medic-psihiatru de curând emigrat din ţară, care î-şi depăna nişte amintiri vizând o temă care mă preocupă în umtima vreme – degenerarea genetică a speciei umane şi “contribuţia” medicinei la acest fenomen trist.
Dar să vedem mai îtâi ce î-şi aminteşte şi cu m judecă medicul cu pricina:
Astazi am auzit din gura unui mare domn profesor de pe la noi din urbe un sfat. Dat unei fetite de 14 ani aflata la primul ei episod maniacal si ca atare candidata la diagnosticul de boala bipolara. Fetita unui barbat probabil bolnav tot de boala bipolara. Zice domnul profesor, uite am sa-ti dau un sfat. Ar fi mai bine sa nu faci copii…Uite, ar fi fost bine – se intoarce apoi catre mama fetiţei– daca si tata ar fi fost sfatuit la fel la varsta ei dar din pacate nu se stia la fel de bine despre tulburarea aceasta…
Ia te uita ce sentinta! Cu alte cuvinte, domnisoara, e o nefericire ca dumneata te-ai nascut caci daca tata ar fi fost mai bine sfatuit de exemplu de unul ca mine, mata erai inca un gand, un eres, o inchipuire. Cat despre viitor, mult succes in relatii dar ai putea la fel de
bine sa te castrezi si maine, e mai sigur, astfel n-o sa mai apara si altii ca dumneata caci, vezi bine, de asta nu scapi. De asta nu te vindeci.…
Nu vreau sa spun cat de mahnit am plecat de-acolo. Cat de furios. Cat de dezamagit. In cele din urma, acesta este unul dintre formatorii psihiatriei romanesti, un om care oricat de bine ar trata boala mentala nu va fi detinut vreodata informatia ultima privind o boala sau alta. Cum poti tu sa rezumi “sfatul genetic” la decizia de a avea, sau a nu avea, copii?
Trecând peste indignarea, puţin cam deplasată şi neprofesionistă, a autorului şi care, probabil, îşi are explicaţia în expunera acestuia la propaganda ostentativă a organizaţiilor clericale şi a ONGurilor gen "pro-life" şi "pro-vita", preocupate doar de contabilizarea spermatozoizilor fecundaţi şi nici decum de calitatea vieţii celor care se nasc, trecând deci peste toate aste să încercăm să medităm "la rece" despre anomaliile congenitale şi procesul lent dar inevitabil al degradării genetice a speciei umane.

26 mai 2011

Upsss... Voi fi împuşcat al 8369-lea !

Ca să vezi, ce schimbătare e viaţa asta.
Am ajuns să fiu al 8369-lea în renumitele "liste anti-Schindler" de exterminare a autorilor blogosferei româneşti întocmite de "măsurătorii de cranii" le la ZE LIST.
Şi când te gândeşti, că trei săptămâni în urmă stăteam confortabil ascuns/poziţionat dincolo de salvatorul prag de 60000.

Iar dacă e să vorbim serios, e simpatic şi foarte instructiv acest clasament întocmit săptămânal de inspirata şi foarte meticuloasa echipă de la ZE LIST
Bravos, au ştiut perfect cum să ne "lovească", ca să zgândăre mai adânc instinctele noastre tenebre şi orgoliile nemăsurate!

Crochiuri bio-existenţiale ( VI )

Limitele bioologice ale consumului energetic. 
Cotele Bio-Energetice.

În Crochiul precedent am constatat că civilizaţia umană şi fiecare dintra noi consumăm exagerat de multă energie (230 mii kcal/pe zi de persoană) în comparaţie cu consumul energetic necesar pentru asigurarea funcţiilor noastre vitale de 12 kcal/zi pe care l-au avut oamenii de la apariţia primeloor civilizaţii şi până la finele Evului Mediu timpuriu. Nu era nici un bai, dacă consumul energetic actual ar fi provenit din propriul nostru efort muscular sau din energia regenerabolă a soarelui, vântului, apei, etc. Noi însă devorăm energia biomasei fosile ascunsă de Evoluţie în adâncurile pământului, probabil, pentru a păstra anumite echilibre în circulaţia materiei organice şi a energiei în biosfera planetară. Necunoscând aceste subtilităţi ale echilibrului biotic planetar, umanitatea, exact ca porcul din caricatura alăturată, readuce anual în circuitul materiilor organice din natură milioane şi milioane de tone de carbon prin emisiile din arderea carburanţilor fosili. 
Ar putea oare umanitatea, complet dependentă de energia fosilă, să-şi reducă poftele energetice? Ar putea, dar pentru asta ar trebui rase de pe faţa pământului toate oraşele cu tot cu orăşeni, iar viaţa omului din nou să fie legată direct de un habitat biologic individual (dacă vă amintiţi - 2,63 hectare vitale), şi doar de energia regenerabilă a biomasei produse în acest habitat.
Dar din cauza că astăzi (şi până la terminarea petrolului), această perspectivă e pură utopie, să încercăm alte soluţii de "ecologizare" a consumului energetic hipetrofiat.
Aici, ca şi în cazul Autonomiei Ecologice, unica soluţie este cuantificarea consumului energetic în funcţie de productivitatea bio-energetică a ecosistemelor şi crearea sistemului de comercializare a COTELOR BIO-ENERGETICE excedentare.

24 mai 2011

Viitorul nostru luminos şi suprapopulaţia ţărilor lumii a treia

Am fost plăcut surprins să descoper în spaţiul virtual românesc o publicaţie de promovare a cunoştinţelor ştiinţifice, care, vorba unui protagonist al publicaţiei: "nu trebuie să lase lui Dumnezeu nici o şansă în ecuaţia apariţiei Universului". E uimitor pentru un popor care de douăzeci de ani a căzut în derizoriul credinţei de faţadă. Oare, chiar atât de mult se tem românii de moarte? Căci, vorba aceluiaşi protagonist de pe paginile publicaţiei: „Raiul este o poveste inventată pentru oamenii care se tem de moarte.”
Bon, s-o lăsăm moartă pe asta cu moartea, revenind la oile noastre demografice, care pasc inconştiente pe o planetă cu resurse naturale limitate. Pe "Descoperă.ro" am găsit o prezentare realistă a situaţiei demografice existente şi un inventar al problemelor pe care ni-l provoacă suprapopulaţia.
Privind spre anul 2100: ce se va întâmpla cu omenirea în acest secol?
Anul acesta, vom fi 7 miliarde – 7 miliarde de făpturi umane vor locui planeta, folosindu-i resursele, cu sau fără recunoştinţă, cu mai mult ori mai puţin discernământ, constienti sau nu de impactul lor asupra a tot ceea ce e în jur. De la îndemnul biblic „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi”, s-a ajuns azi la îndemnuri la responsabilitate privind numărul de copii pe care-i facem şi la avertizări aproape isterice privind necesitatea scăderii vitezei cu care ne înmulţim. Trecând de la cantitate la calitate, nu doar câţi vom fi, ci şi cum vom fi – cum vor trăi oamenii, ce probleme vor avea, ce schimbări se vor petrece cu ei – sunt aspecte pe care încercăm să le prevedem, în încercarea de a îmbunătăţi ce se poate îmbunătăţi şi de a ne pregăti pentru restul.  Află mai multe >>>
E tristă această trecere în revistă a problemelor umanităţii cu care urmează să ne confruntăm în secolul XXI. Dar iarăşi, nici în raportul ONU citat şi nici în articolul cu pricina, nu găsim vre-o aluzie la căile de soluţionare a creşterii necontrolate a populaţiei în ţările sărace ale globului. Nimeni nu doreşte să-şi asume răspunderea de a cere MĂSURI GLOBALE DE REDUCERI NECONDIŢIONATE DE POPULAŢIE în ţările subdezvoltate până la limitele bioproductivităţii teritoriilor respective.

22 mai 2011

Ţările dezvoltate şi ţările exportatoare de petrol:

în ce constă pericolul situaţiei existente?

I.
Viteza progresului tehnic este condiţionată de consumul energetic. Din epoca industrială acest consum se bazează pe combustibili fosili, iar în ultima perioadă – pe ţiţei. Din acest motiv ţările, pe teritoriul cărora, din întâmplare se află stocate rezervele naturale de petrol (anterior absolut inutile), s-au pomenit într-o situaţie privilegiată.
Ţările dezvoltate – principalii consumatori de ţiţei – au fost nevoite să-l cumpere la preţurile stabilite de ţările-exportatoare. Ţările dezvoltate acceptau să achite pentru ţiţei preţul maxim, compatibil cu păstrarea stabilităţii lor economice. Acest preţ depăşea cu mult cheltuielile de prospectare, extracţie şi transport ale ţiţeiului. În consecinţă, ţerile exportatoare de petrol au accesat o sursă, practic nelimitată de fluxuri financiare din ţările dezvoltate. Aceste ţări au atins „nivelul de trai”  al ţărilor dezvoltate fără eforturi de dezvoltare a propriilor tehnologii şi a propriei economii. Orice tehnologii le erau (şi sunt) accesibile din ţările dezvoltate. Ţările-exporttoare de petrol î-şi puteau permite luxul de a susţine orice nivel al natalităţii, cât de înalt nu ar fi acesta şi deasemenea să încurajeze creşterea nelimitată a populaţiei sale.
În felul acesta ţările-exportatoare de petrol există doar datorită bunei funcţionări a ţărilor dezvoltate, consumând mărfuri şi tehnologii produs în aceste ţări.
Pe larg vehiculată în sec. XX temere a depopulării ţărilor dezvoltate avea un suport istoric în interacţiunile concurenţiale foarte dure dintre aceste ţări dezvoltate (vezi primul şi al doilea războaie mondiale). Pe atunci depopularea era considerată ca o pierdere concurenţială. În lumea contemporană globalizată concurenţa a trecut în sfera economicului şi se produce între companii multinaţionale fără careva legături rigide cu vre-o ţară anume.  Din acest motiv ţările dezvoltate nu mai sunt interesate în creşterea numărului propriei populaţii şi nu suferă din cauza depopulării.
În creşterea numărului populaţiei active în ţările dezviltate astăzi sunt interesate doar ţările-exportatoare de petrol. Distrugerea populaţiei ţărilor dezvoltate sau orice depopulare forţată a acestora, ar conduce la desfiinţarea cererii la ţiţei, declinul catastrofal al producţiei de ţiţei şi implicit la lipsirea mijloacelor pentru existenţă şi pieirea masivă a populaţiei ţărilor-exportatoare.
Această vulnerabilitate a ţărilor-exportatoare nici odată nu a fost estimată la modul cuvenit. Dar situaţia acestor ţări oricum va deveni una catastrofală din momentul epuizării rezervelor de petrol şi gaze.
Victor Girshkov, Anastasia Makarieva)

Ţările dezvoltate şi ţările lumii a treia:

  în ce constă pericolul situaţiei existente?
I.
Ţările subdezvoltate cu o rată ridicată a natalităţii nimeresc în situaţia suprapopulării mari a propriului teritoriu. Acestă realitate constrânge populaţia acestor ţări să caute căi de emigrare în ţările dezvoltate, cu o rată a suprapopulării mult mai scăzută, şi cu un „nivel de trai” mai ridicat.
Ţările dezvoltate acceptă imigranţii din ţările subdezvoltate din cauza că aceştia sunt dispuşi să muncească în cele nai neprestigioase domenii pentru o remunerare minimă, muncă pe care nu o acceptă reprezentanţii populaţiei băştinaşe  ţărilor dezvoltate.
În virtutea legăturilor acestor imigranţi cu populaţia ţării din care au emigrat, prestigiul acestor imigranţi în cadrul grupului de referinţă al populaţiei ţărilor subdezvoltate este foarte înalt, deoarece cel mai scăzut nivel de trai în ţările dezvoltate este cu mult peste media nivelului de trai în ţările subdezvoltate.
Însă această situaţie se menţine doar pe durata vieţii primei generaţii de imigranţi, legăturile cărora cu ţara de origine rămân puternice. Generaţia următoare deja pierde legăturile cu patria părinţilor săi. Aceşti copii nu mai au emoţii pozitive rezultate din prestigiul lor în raport cu oamenii necunoscuţi rămaşi în altă ţară, ci din contra sunt copleşiţi de emoţii negative datorate statutului neprestigios în comparaţie cu populaţia băştinaşă din ţările dezvoltate, care a devenit deja grupul lor de referinţă, deoarece aceşti copii de imigranţi contactează cu ei nemijlocit şi permanent.
Din acest motiv (şi pe bună dreptate) imigranţii încep să ceară drepturi egale cu populaţia băştinaşă. În acelaşi timp tradiţiile culturale şi de familie se mai păstrează încă câteva generaţii în mediul imigranţilor din ţările subdezvoltate, cea mai importantă fiind – păstrarea ratei înalte a natalităţii, iar în consecinţă creşterea spectaculoasă a populaţiei în rândul urmaşilor imigranţilor.  În decurs de două-trei generaţii grupul urmaşilor imigranţilor uniţi prin discriminarea iniţială la care au fost supuşi, poate constitui o parte considerabilă sau chiar majoritară a populaţiei.
Aceasta ameninţă însăşi existenţa ţărilor dezvoltate, care î-şi subminează stabilitatea din interior.
Victor Gorshkov, Anastasia Makarieva)

20 mai 2011

Crochiuri bio-existenţiale ( V )

Energia Biomasei şi nebunua Consumerismului energetic

Pentru a menţine un echilibru durabil pe planetă, Evoluţia Vieţii pe Pământ (iar din surse neoficiale - Dumnezeu) a ordonat un mod foarte ingenios şi şmecher de consum al resurselor planetare: cu cât e mai mare masa corpului organismului, cu atât e mai mic numărul lor şi înplicit consumul de resurse organice. Din acest motiv toate vietăţile Pământului cu dimensiuni mai mari de 1 centimetru (inclusiv Omul) consumă doar cca. 1% din producţia anuală organică a biosferei. 
Figura 1
Omul, din păcate, ghidat de instinctele oarbe de proliferare, încurajate de îndemnuri iresponsabile şi dubioase d.p.d.v. ecologic, de genul: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul", a depăşit de 10 ori acest barem, etalându-se astfel în afara legilor biologice, dar mai grav, expunând pericolului destabilizării şi colapsării întregul mecanism al autoreglării biotice a vieţii pe pământ.
Ne place sau nu, dar unica sursă de energie pe Terra este energia radiaţiei solare. Potenţialul fluxului solar constituie 174 PetaWatt (1015).

Crochiuri bio-existenţiale ( IV )

Penalităţi şi subvenţii ecologice

Aşadar, în Crociul anterior convenisem că dacă nu putem distruge modelul economic păgubos bazat pe creştere "din exterior" - înlocuindu-l, ne rămâne o singură soluţie: să-l dustrugem din interior - jucând după regulile lui, utilizănd pe larg sistemul de penalizări şi subvenţii de sorginte ecologică, colectate şi gestionate printr-o instituţie internaţională, să-i zicem Fondul Global al Salvgardării Ecologice (FGSE). 
FGSE urmează să gestioneze două activităţi majore:
  1. Colectarea şi redistribuirea fondurilor acumulate din percepera PENALIZĂRILOR PENTRU DEFICITUL DE AUTONOMIE ECOLOGICĂ;
  2. Crearea şi gestionarea Bursei Globale a COTELOR BIO-ENERGETICE. (despre acest mecanism draconic, dar în perfectă concordanţă cu principiile economiei de piaţă model Adam Smith, vom vorbi pe larg în următorul Crochiu).
Să vedem, deci, care-i faza cu aşa-zisele "penalizări ale deficitului de autonomie ecologică".
Vă amintiţi că în Crochiul precedent noi am separat "oile sterpe" de "cele cu lapte". În cele din urmă ne-am ales "în stâna noastră globală" doar cu 48 de "oi cu lapte" - Creditori Ecologici şi tocmai 104 "oi sterpe" - Debitorii Ecologici. Dar deoarece Debitorii ("sterpi" la capitolul Autonomie Ecologică) consumă resurse naturale de rând cu Creditorii (generatorii de Autonomie ecologică), este evident că Debitorii urmează a fi impuşi să plătească pentru surplusul de Biocapacitate consumată.
Cum se va aplica penalizarea şi care ar putea fi cuantumul ei?
Din Tabelul 2 Crichiu III  vedem că unitatea de măsură a gradului de Autonomie Ecologică este hectarul global (bioproductiv), care în mare corespunde cu suprafaţa unui hectar obişnuit de teren agricol. Iată de ce pentru fiecare hectar de depăşire a Capacităţii Biologice a ţării prin consum (Amprenta Ecologică), ţara respectivă ar urma să achite anual o taxă cel puţin pe potriva costului arendei terenurilor agricole. Dacă luăm ca model ţările române, avem astăzi ≈ $150-200/pe an în România şi  ≈ $60-90/pe an în Basarabia. Ca să nu punem pe buruci economiile ţărilor în curs de dezvoltare, cred că o penalitate anuală de 100 USD/per hag ar fi cea mai indicată şi echilibrată.

18 mai 2011

Spaţiul individual uman vs. Suprapopulaţia speciei Sapiens


Reflecţii bibliografice

Traducerea prezentată în postul anterior  reprezintă un mic fragment din ampla lucrare a cercetătorilor ruşi Prof. Victor Gorşkov şi Dr. Anastasia Makarieva Esenţialul despre supravieţuire: Aspectele puţin cunoscute ale problemei demografice”.
Personal, consider această lucrare una absolut revoluţionară în domeniul demografiei, deoarece abordează problematica demografică prin prisma Teoriei Regularizării Biotice (TRB), bazele căreia sunt elaborate tot de aceşti savanţi (Un scurt rezumat în română aici >>> iar expunerea teoriei în engleză şi rusă aici >>>).
Autorii divizează problematica demografică în două subiecte distincte: problema demografică internă (dinamica demografică în cadrul grupurilor/populaţiilor) şi Problema Demografică Externă (interacţiunea populaţiilor cu mediul ambiant care condiţionează calitate vieţii acestor populaţii).
În opinia autorilor, problema demografică externă este cea mai importantă, deoarece are conexiuni directe cu problema drepturior biologice şi ecologice ale omului.
De miliarde de ani evoluţia Vieţii pe Pământ rezolvă anume această problemă de coabitare întere mediu furnizor de hrană şi dinamica demografică internă a speciilor, ajustându-le în caz de necesitate.  Speciile biologice, în cadrul cărora rezolvarea problemei demografice interne întra în conflict cu rezolvarea problemei demografice externe, erau pur şi simplu eliminate de Viaţă ca inapte pentru existenţă.
Iată de ce autorii sunt foarte îngrijoraţi de faptul, că omenirea până în prezent este preocupată doar de rezolvarea problemei demografice interne (presiunea copiilor şi bătrânilor), ignorând practic totalmente examinarea şi rezolvarea problemei demografice externe (a limitelor demografice pe care le impune mediului biologic ambiant în vederea susţinerii condiţiilor de viaţă acceptabile pentru toate speciile existente).

Esenţialul despre supravieţuire


(Aspectele puţin cunoscute ale problemei demografice)


* * *

C U P R I N S:

ÎNTRODUCERE

I.  PROBLEMA DEMOGRAFICĂ INTERNĂ
1.1   Presuinea copiilor şi a bătrânilor
1.2   Speculaţii în jurul problemei demografice interne
1.3   Ţările dezvoltate şi ţările lumii a treia: unde sunt pericolele relaţiilor existente?
1.4   Ţările dezvoltate şi ţările exportatoare de petrol: unde sunt pericolele relaţiilor existente?
1.5   Mai poate oare petrolul rămâne o marfă a pieţii libere?

II.  PROBLEMA DEMOGRAFICĂ EXTERNĂ – POPULAŢIA ŞI MEDIUL AMBIANT
2.1   Teritoriul individual natural – dreptul fundamental al omului
2.2  Cum şi de ce omul a fost lipsit de dreptul său fundamental?
2.3  Megapolisul şi programul genetic al omului
2.4  Stabilitatea mediului ambiant al omului
2.5  „Nivelul de trai”  şi „gradul de ocupare a forţei de muncă” – obiective false
2.6  Cultura – antidepresant cu efect de drog în cadrul suprapopulaţiei

III. ÎNCHEIERE: Ce-i de făcut?

* * *

ÎNTRODUCERE

Problema demografică poate fi divizată în două părţi, prima dintre care astăzi este în văzul tuturor, fiind dezbătută şi mediatizată în permanenţă, în timp ce a doua parte a problemei – cea mai importantă – rămâne mereu în umbră.

PRIMA PARTE – este o problemă internă a existenţei stabile în cadrul unei populaţii în ipoteza unei permanenţe a condiţiilor de viaţă acceptabile a mediului ambiant, care chipurile este afectat nesemnificativ de prezenţa populaţiilor.
Această primă parte a problemei demografice se reduce, în linii mari, la problema asigurării părţii inapte de muncă (copii şi bătrâni) a populaţiei de către membrii activi (lucrători) ai populaţiei şi păstrarea unui nivel de viaţă înalt al întregii populaţii. 

PARTEA A DOUA – este o problemă externă de conservare a unui mediu ambiant acceptabil pentru viaţa populaţiei, mediu care în realitate se modifică mult sub influienţa popilaţiei. Această a doua parte a problemei, fiind de fapt principală, are conexiuni directe cu problema drepturior biologice şi ecologice ale omului.
Anume această problemă principală de-a lungul miliardelor de ani era rezolvată de către Viaţa de pe Pământ, ajustând evolutiv rezolvarea primei probleme (interne) cu rezolvarea problemei a doua (externe).  Speciile biologice, în cadrul cărora rezolvarea primei probleme întra în conflict cu rezolvarea problemei a doua, erau eliminate de Viaţă ca inapte pentru existenţă.
Pe când omenirea până în prezent este preocupată doar de rezolvarea problemei interne, ignorând practic totalmente examinarea şi rezolvarea problemei externe.

În acest studiu noi vom examina problema demografică în ansamblu din puncrul de vedere al ştiinţelor naturii. Câţi oameni trebuie să fie pe planetă, pentru a asigura drepturile inalienabile, genetic codificate ale fiecărui om? Care sunt aceste drepturi inalienabile? Care sunt cauzele actulelor abordări simpliste şi iresponsabile a problemei demografice? Care formaţiuni socio-politice reprezintă astăzi cel mai mare pericol pentru perpetuarea speciei umane? Ce se întâmplă în prezent şi ce urmează să fie făcut, dacă dorim să asigurăm umanităţii un viitor?

Să examinăm pentru început prima problemă şi abordările ei contemporane.