Recviem virginităţii (forestiere) pângărite

Toată lumea ştie că apa potabilă este izvorul vieţii. Indiferent de gradul de dotare tehnologică, omul poate trăi pe uscat doar atunci când are acces la apa potabilă. Apa potabilă necesară omului pe uscat este oferită de râuri. Ceia ce cunoaşte cu mult ai puţină lume este faptul, că întreaga cantitate de apă potabilă acumulată în izvoarele subterane, lacurile, gheţarii alpini şi mlaştinile de pe uscat se poate scurge în ocean prin râurile existente astăzi în decurs de doar patru ani!

Iar ceia ce nu cunoaşte aproape nimeni, este faptul că apa scursă în ocean este readusă înapoi pe uscat de către mecanismul POMPEI BIOTICE A ECOSISTEMELOR FORESTIERE INTACTE de pe uscat, descoperit de cercetătorii ruşi Gorsgkov şi Makarieva. (Vezi pe larg aici în engleză şi rusă)

Dacă vor fi tăiate pădurile, vântul va înceta să mai sufle dinspre ocean şi pe uscat nu vor mai fi nici ploi şi nici râuri. Pădurile naturale absorb vaporii atmosferici oceanici în adâncul continentelor, compensând scurgerile fluviale. RÂURILE SUNT CREATE DE PĂDURI

Datorită indicelui de transpiraţie foliară foarte înalt, pădurile naturale (neafectate antropogen) menţin un grad foarte ridicat de evaporare (săgeata groasă albastră din dreapta), care depăşeşte cantitafiv fluxul evaporărilor de asupra oceanelor (săgeata albastră subţire din stânga).

Umiditatea evaporată se condensează în nori, dispărând astfel din starea gazoasă, fapt care duce la rarefierea aerului din coloana atmosferică de deasupra pădurilor. Concomitent se formează curenţi ascendenţi de aer de asupra pădurilor, fapt care conduce la aspiraţia aerului umed dinspre ocean (săgeata albastru-deschis), care apoi se reîntoarce în ocean prin straturile înalte ale atmosferei (săgeată punctată) după depunerea precipitaţiilor pe uscat. Astfel, fluxul umidităţii pe uscat are un caracter biotic, fiind determinat în totalitate de calităţile învelişului vegetal al uscatului, în special de mărimea fluxului de evaporare a umidităţii de pe suprafaţa vegetală. Cu cât e mai mare fluxul evapărării, cu atât mai puternice sunt vânturile care transportă umiditatea din ocean pe uscat. Deoarece fluxul evaporărilor atinge cote maximale sub cupola pădurilor naturale, regiunile mari continentale acoperite cu păduri sunt caracterizate prin fluxuri maxime de umiditate atmosferică venite dinspre ocean. Pe măsură distrugerii pădurilor aceste fluxuri slăbesc treptat, ca să dispară complet în pustiuri unde învelişul forestier lipseşte cu desăvârşire.

Astfel, faimoasa dilemă climaterică a oului şi găinei – pădurile cresc acolo unde e umed sau e umed acolo unde cresc pădurile – este soluţionată univoc în favoarea priorităţii pădurilor.

Conceptul POMPEI FORESTIERE demonstrează nu doar rolul decisiv al învelişului forestier al Pământului în circulaţia apei pe uscat, dar mai conţine şi o viziune nouă asupra altor probleme, cum ar fi apariţia uraganelor şi natura circulaţiei atmosferice. 

Iar acum, cunoscând rolul vital al ariilor forestiere intacte pentru viaţa de pe uscat, să vedem care este situaţia globală actuală la acest capitol.

Aşadar, doar ceia ce vedeţi verde pe această hartă reprezintă arii forestiere naturale cu suprafaţa mai mare de 500 km patraţi (20km x 25km), în care nu calcă picior de om cu "drujba" în spate. 

Iar tot ce vedeţi gri nu mai e pădure biotică propriu zisă, ci doar lemn industrial, în care omul "şi-a băgat piciorul" - şi la propriu şi la figural.

Iar în consecinţă avem umătorul tablou:

• Doar 20% din ecosistemele forestiere ale lumii rămân astăzi arii forestiere naturale intacte.
• Doar 8% din ariile forestiere intacte au astăzi regim special de protecţie contra activităţii antropogene.
• Din 148 de ţări ale lumii situate în zone cu vegetaţie forestieră, 82 deja şi-au pierdut în totalitate ariile forestiere naturale intacte.

Cea mai mare parte a ecosistemelor forestiere intacte rămase sunt formate din două mari tipuri de păduri - cele tropicale şi cele boreale

• 49 % din ariile forestiere intacte sunt pădurile tropicale din America Latină, Africa şi Asia de Sud.
• 44 % din ariile forestiere intacte sunt pădurile boreale mare din Rusia, Canada şi Alaska. 

Şi un ultim detaliu, care cu siguranţă va face să bată mai tare de mândrie inima Omului Modern al Tehnosferei: jumătate din toate pădurile naturale intacte care au dispărut de pe glob în ultimii 10000 ani "de civilizaţie", au fost distruse în ultimii 80 de ani de "progres ştiinţific, prosperitate şi belşug".

Marea problemă a civilizaţiei umane actuale constă în faptul că nu conştientizează un lucru evident: multiple probleme cu care ne confruntăm astăzi: scăderea dramatică a rezervelor de apă potabilă, secetele şi desertificarea, incendiile de vegetaţie, inundaţiile, uraganele şi alte fenomene reunite sub genericul destabilizarea climatică pe uscat, - toate au la origine o singură cauză majoră - scăderea dramatică a suprafeţei ecosistemelor forestiere intacte, fapt care conduce la O FUNCŢIONARE TOT MAI PROASTĂ A MECANISMULUI POMPEI FORESTIERE A UMIDITĂŢII PE USCAT.

Iar soluţia nu e în plantarea de păduri noi, ci în ÎNCETAREA ORICĂREI EXPLOATĂRI ŞI ACTIVITĂŢI UMANE ÎN PĂDURILE DEJA EXISTENTE.  

Însă acest lucru este posibil doar în cazul reducerii drastice a numărului de locuitori pe Terra (Gorshkov şi Makarieva argumentează cifra de 600 milioane pe tot pământul).

Cuantumul pe ţări, aici >>>

Desigur, să presupui că civilizaţia noastră ar putea să se hotărască vre-o dată la un asemenea pas dureros dar absolut necesar pentru supravieţuire - e culmea absurdului!

Iată de ce vom continua distrugerea pădurilor naturale şi a mecanismului POMPEI FORESTIERE, confruntându-ne cu o lipsă de apă potabilă tot mai acută şi deci cu secete, fenomene climatice tot mai devastatoare, penurie alimentară globalizată, revolte, violenţă, haos şi in final extincţia civilizaţiei după tragicul "model maya"...

ADIO, CIVILIZAŢIA NĂTĂFLEŢILOR POSTINDUSTRIALI...