24 iunie 2011

Sistemul falimentar de pensii şi Eutanasia

Una din consecinţele inevitabile a atingerii "limitelor creşterii" în cadrul actualului Ciclu demografic Malthusian al civilizaţiei noastre globalizate, este apariţia "problemei demografice interne", adică îmbătrânirea populaţiei lumii, fenomen deosebit de pronunţat în ţările dezvoltate, care şi-au atins primele limitele creşterii. Astfel dacă ponderea mondială a vârstnicilor constituie astăzi 11% din totalul populaţiei, în America de Nord şi Europa această pondere a atins deja 18% şi 22%. În acelaşi timp, aşa-zisul Indicator al suportului potenţial (numarul populatiei in varsta de la 15 la 64 ani in raport cu populatia de 65 ani si mai mult) în America de Nord şi Europa constituie astăzi doar 6 şi respectiv 5 în comparaţie cu media mondială de 9 persoane apte de muncă la o persoană vârstnică. Iar perspectivele pentru anul 2050 sunt şi mai sumbre. (Vezi tabelul)
Situaţia reală însă e şi mai tristă, deoarece doar o mică parte din populaţia economic activă este antrenată în câmpul muncii cu acte în regulă şi plăta contribuţiilor de asigurări sociale.

23 iunie 2011

Adam Smith vs. Thomas Malthus - economia mondială trimisă în knockout de realităţile malthusiene

Se pare că liderii politici ai lumii noastre se încăpăţinează cu disperare să ne transmită nouă, prostimii electorale, mesajul neplăcut, dar evident, că modelul economic al creşterii permanente nu mai funcţionează pe o planetă cu resurse biologice finite. Nu-i conving nici avertizările mai vechi ale membilor Clubului de la Roma şi nici cele mai noi ale experţilor actuali.
Păcat... Ar fi bine, totuşi, ca lumea să ştie în ce rahat socio-economic a călcat întreaga noastră civilizaţie supesofisticată. Şi să conştientizeze că am ajuns la finele "fazei de comprimare" a Ciclului Demografic Maltusian, după care urmează faza a treia - colapsul economic, social şi demografic.
Celora care îl desconsideră pe Malthus, le recomand cel puţin să aplece urechea la avertismentele "Profetului crizei actuale" - Nouriel Roubini - pentru a-şi pregăti "locul aterizării forţate" în cazul FURTUNII PERFECTE.

Creşterea economică globală ar putea cunoaşte o încremenire începând cu 2013. Asta spune celebrul economist Nouriel Roubini citat de Bloomberg.    Problemele fiscale din SUA, încetinirea creşterii economice în China, restructurarea datoriilor în Uniunea Europeană şi stagnarea economică din Japonia vor fi principalele ingrediente pentru ceea ce Roubini numeşte "Furtuna perfectă."
"Cu toţii îşi rostogolesc datoriile publice şi private. Dar acest bulgăre devine tot mai mare şi toate aceste probleme s-ar putea întoarce împotriva noastră cel mai târziu în 2013", consideră Roubini.
Cum vedeţi, realităţile economice ale lumii sunt de aşa natură, încât nu mai există alternativa schimbării de profunzime a actualului model economic. Problema e ce oferim în scimb?
Elementar, dr. Watson:
Iar "minţilor luminate" dar proaste, care mai cred că modelul economiei de piaţă gen Adam Smith este capabil să le rezolve el pe toate cu de la sine putere, le recomand o lectură foarte utilă preluată de pe situl Money.ro, pentru a-şi da seama în ce "căcălău" ne-a băgat economia de piaţă "autoregulatorie": 

Activistul erotic: „Salvarea naturii e cât se poate de sexy”.

Şi fiindcă în postul anterior veni vorba despre salvarea pădurilor "virgine", vreau să vă ofer ceva un pic mai optimist şi mai "picant"...
Fuck for Forest (FFF) este o organizaţie non-profit ecologistă, cu specific erotic. Da, aţi citit bine, cineva chiar încearcă să salveze pădurile planetei îndeletnicindu-se cu una dintre cele mai vechi activităţi: sexul. „Sexul e foarte des folosit pentru a ne face să cumpărăm tot felul de produse şi idei tâmpite, aşa că ne-am gândit de ce să nu-l folosim pentru o cauză nobilă?”, spune manifestul celor care în ultimii şapte ani şi-au consumat timpul şi energia organizând show-uri erotice cu donaţii, investind mare parte din banii obţinuţi atât pentru emanciparea sexualităţii, cât şi pentru protejarea naturii.

de Timea Racz şi Andra Matzal

Înfiinţată în 2004 cu susţinerea guvernului norvegian, Fuck For Forests e o specie destul de rară în peisajul activismului cu miză ecologică, folosindu-se de „frumuseţea dragostei, de nuditate şi de aventuri sexuale pentru a atrage atenţia şi pentru a colecta fonduri destinate naturii aflate sub ameninţare.” Dacă la început rândurile celor dispuşi să-şi exploreze sexualitatea în numele pădurilor tropicale erau destul de puţin numeroase, între timp peste 1300 de oameni s-au alăturat acestei cauze. Scoţând din calcul orice fel de discriminare a orientării sexuale şi încurajându-i pe oameni să regândească atât regulile sociale care dictează normativizarea erotismului, cât şi iresponsabilitatea în ceea ce priveşte relaţia cu natura, FFF organizează show-uri sexuale pentru diferite evenimente sau realizează materiale cu conţinut XXX, la care poţi avea acces contra unor sume direcţionate spre bugetele unor proiecte ecologice sau devenind la rândul tău activist erotic. „Salvarea planetei este ceva cât se poate de sexy,” consideră cei de la FFF, care s-au implicat până acum în protejarea unor zone rezervate din Brazilia, Slovacia, Ecuador şi Costa Rica. Tommy Hol Ellingsen, unul dintre membrii fondatori ai organizaţiei norvegiene, şi-a găsit puţin timp între câteva acţiuni erotice şi a povestit pentru Think Outside the Box cum explorează ei libidoul naturii umane pentru a salva natura.
Dintotdeauna aţi fost aşa de extrovertiţi din punct de vedere sexual? De unde deschiderea asta?
Fuckforest.com a fost un experiment încă de la bun început. Tommy Holl Ellingsen şi Leona Johansson, care au început FFF, voiau să înveţe mai multe şi să experimenteze cu propria sexualitate, făcând în acelaşi timp ceva pozitiv pentru natură. Ne dorim de asemenea să aflăm de ce sexul şi nuditatea sunt încă atât de supuse moralei în cea mai mare parte a lumii, mai mult chiar decât violenţa şi distrugerea naturii. Am simţit o legătură foarte puternică cu filosofia conform căreia rasa umană reflectă ruperea legăturii cu natura şi cu planeta prin felul în care se raportează la natură, la corporalitate şi la sexualitate. Corpul şi sexul nostru natural, energia vitală universală sunt supuse moralei, în vreme ce industriile care distrug natura, războiul şi violenţa sunt mult mai uşor acceptate, putându-se vorbi deschis despre ele. Am simţit că a venit momentul să scoatem sexualitatea din acest imperiu al moralei şi să restabilim o nouă conexiune etică, prin care să celebrăm darurile vieţii printr-o formă care respectă pământul, neagă violenţa şi distrugerea vieţii.

Pomul păcatului primordial

video

22 iunie 2011

Recviem virginităţii (forestiere) pângărite

Toată lumea ştie că apa potabilă este izvorul vieţii. Indiferent de gradul de dotare tehnologică, omul poate trăi pe uscat doar atunci când are acces la apa potabilă. Apa potabilă necesară omului pe uscat este oferită de râuri. Ceia ce cunoaşte cu mult ai puţină lume este faptul, că întreaga cantitate de apă potabilă acumulată în izvoarele subterane, lacurile, gheţarii alpini şi mlaştinile de pe uscat se poate scurge în ocean prin râurile existente astăzi în decurs de doar patru ani!
Iar ceia ce nu cunoaşte aproape nimeni, este faptul că apa scursă în ocean este readusă înapoi pe uscat de către mecanismul POMPEI BIOTICE A ECOSISTEMELOR FORESTIERE INTACTE de pe uscat, descoperit de cercetătorii ruşi Gorsgkov şi Makarieva. (Vezi pe larg aici în engleză şi rusă)
Dacă vor fi tăiate pădurile, vântul va înceta să mai sufle dinspre ocean şi pe uscat nu vor mai fi nici ploi şi nici râuri.
Pădurile naturale absorb vaporii atmosferici oceanici în adâncul continentelor, compensând scurgerile fluviale.
RÂURILE SUNT CREATE DE PĂDURI

Datorită indicelui de transpiraţie foliară foarte înalt, pădurile naturale (neafectate antropogen) menţin un grad foarte ridicat de evaporare (săgeata groasă albastră din dreapta), care depăşeşte cantitafiv fluxul evaporărilor de asupra oceanelor (săgeata albastră subţire din stânga).
Umiditatea evaporată se condensează în nori, dispărând astfel din starea gazoasă, fapt care duce la rarefierea aerului din coloana atmosferică de deasupra pădurilor. Concomitent se formează curenţi ascendenţi de aer de asupra pădurilor, fapt care conduce la aspiraţia aerului umed dinspre ocean (săgeata albastru-deschis), care apoi se reîntoarce în ocean prin straturile înalte ale atmosferei (săgeată punctată) după depunerea precipitaţiilor pe uscat. Astfel, fluxul umidităţii pe uscat are un caracter biotic, fiind determinat în totalitate de calităţile învelişului vegetal al uscatului, în special de mărimea fluxului de evaporare a umidităţii de pe suprafaţa vegetală. Cu cât e mai mare fluxul evapărării, cu atât mai puternice sunt vânturile care transportă umiditatea din ocean pe uscat. Deoarece fluxul evaporărilor atinge cote maximale sub cupola pădurilor naturale, regiunile mari continentale acoperite cu păduri sunt caracterizate prin fluxuri maxime de umiditate atmosferică venite dinspre ocean. Pe măsură distrugerii pădurilor aceste fluxuri slăbesc treptat, ca să dispară complet în pustiuri unde învelişul forestier lipseşte cu desăvârşire.
Astfel, faimoasa dilemă climaterică a oului şi găinei – pădurile cresc acolo unde e umed sau e umed acolo unde cresc pădurile – este soluţionată univoc în favoarea priorităţii pădurilor.
Conceptul POMPEI FORESTIERE demonstrează nu doar rolul decisiv al învelişului forestier al Pământului în circulaţia apei pe uscat, dar mai conţine şi o viziune nouă asupra altor probleme, cum ar fi apariţia uraganelor şi natura circulaţiei atmosferice. 
Iar acum, cunoscând rolul vital al ariilor forestiere intacte pentru viaţa de pe uscat, să vedem care este situaţia globală actuală la acest capitol.