Risipa alimentară şi Capcana Malthusiană

Thomas R. Malthus

(1766-1834)

Într-un post anterior- "Unde eşti ti, Ţepeş Doamne!?" - aduceam nişte date neverosimile şi incalificafile despre atitudina umanităţii faţă de problemele "securităţii alimentare". În timp ce la finele anului precedent în lume sufereau de foame 925 mln. de oameni, astăzi se constată, că o treime din producţia globală de alimente (1,3 mlrd. tone) se aruncă la gunoi. 
Deoarece invocarea mea către Vlad Ţepeş de a face ordine globală nu prea are sorţi de îzbândă, vou recurge la un alt "bau-bau" al civilizaţiei noastre vânturatice - Thomas Robert Malthus şi teoria sa malthusianistă, ocolită cu grijă de economiştii, demografii şi politicienii lumii. Eu însă, cred că anume ignorarea ideilor şi avertismentelor lui Malthus şi ai discipolilor săi neo-malthusieni de la Clubul de la Roma, face posibilă astăzi acestă incalificabilă şi iresponsabilă risipă de alimente în toată lumea şi ţine populaţia lumii departe de cunoaşterea pericolelr reale care planează asupra civilizaţiei umane odată cu atingerea limitelor de creştere. 

Capcana Malthusiană şi Ciclurile Demografice

„Foamea este Tatăl Etatismului, -

războiul este Muma lui”.

Pitirim Sorokin

CAPCANA MALTHUSIANĂ

Capcana (coşmarul, catastrofa) Malthusiană este o situaţie tipică pentru comunităţile umane, repetată periodic, în urma căreia creşterea populaţiei în cele din urmă depăşeşte creşterea producţiei de bunuri alimentare.

Figura 1

Din acest motiv, pe termen lung nu are loc nici creşterea producţiei de alimente pe cap de locuitor şi nici îmbunătăţirea nivelului de trai a majorităţii covârşitoare a populaţiei, ba din contra – acesta stagnează la o cotă apropiată de limita de subzistenţă îmfometată.

Creşterea relativă a plafonului biocapacităţii mediului ambiant (în urma valului de inovaţii tehnologice sau a colapsului social şi demografic) în aceste condiţii conduce doar la o îmbunătăţire temporară a nivelului de trai al majorităţii populaţiei, fapt care generează la rândul său, o accelerare bruscă a ritmului creşterii demografice.

Dat fiind faptul, că în orice comunitate umană / formaţiune socio-economică ritmul creşterii demografice depăşea în cele din urmă ritmul creşterii tehnologice (şi implicit, ritmul creşterii producţiei alimentare), producţia bunurilor alimentare destul de repede (într-o perioadă de cca 100 ani) descreştea până la nivelul de supravieţuire la limita foametei.

Acest fenomen a fost numit „Capcana Malthusiană” (Malthusian trap) pe motiv că a fost pentru prima dată observat şi studiat cu meticulozitate de către Thomas R. Malthus (1766–1834).

CICLURILE DEMOGRAFICE 

Thomas Malthus în calitatea sa de fondator al ştiinţei demografice a stat şi la originea studierii fenomenului suprapopulaţiei comunităţilor umane. Postulatul de bază enunţat de Malthus suna în felul următor: „numărul populaţiei este inevitabil limitat de mijloacele de subzistenţă”  (means of subsistence).

Însă legea fundamentală a evoluţiei vieţii biologice presupune „tendinţa generalizată a tuturor fiinţelor de a se reproduce mai repede decât o permit resursele alimentare aflate la dispoziţia acestora”. Această dihotomie conduce la penurie alimentară, care se manifestă în comunităţile dezvoltate prin creştera preţurilor şi a rentei pe de o parte şi prin reducerea salariului real şi a consumului păturilor de jos ale societăţii.

Figura 2

Reducerea consumului, la rândul său, conduce la stoparea creşterii populaţiei sau la reducerea acesteia până la un nivel condiţionat de mijloacele de subzistenţă  (sau chiar mai jos).

Din acest moment volumul de hrană devine suficient, creşte consumul şi slariul – dar apoi procesul se repetă: „reîncep fluctuaţiile anterioare atât în sensul creşterii, cât şi al descreşterii numărului populaţiei”.

După ce David Ricardo a inclus în teoria salariului elaborată de el conceptele lui Malthus, întreaga teorie a căpătat denumirea de Malthusiană-Ricardiană. Este important de remarcat, că atât Malthus cât şi Ricardo vorbeau din start despre oscilaţii periodice ale numărului populaţiei, adică despre Cicluri Demofrafice.

În acelaşi timp oscilaţiile demografice urmau să fie însoţite de fluctuaţiile preţurilor, rentei pentru pământ, a profiturilor şi salariilor reale, ceia ce conducea la formarea viziunilor privind caracterul oscilant al procesului economic în ansamblu. (vezi Figura 2).

FAZELE CICLULUI DEMOGRAFIC. 

Prima fază – perioada colonizării interne (sau faza Creşterii). 

Pentru această perioadă sunt caracteristice: 

existenţa pământurilor libere, creşterea rapidă a populaţiei, extinderea terenurilor arabile, preţuri mici dar in continuă creştere la cereale, salariu real mare, un nivel de consum relativ înalt (dar în cintinuu declin), construcţia de noi localităţi rurale (sau restabilirea celor distruse), stagnare în dezvoltarea oraşelor şi meşteşugurilor, dezvoltare nesemnificativă a chiriei şi cămătăriei.

După epuizarea resursei de terenuri libere începe faza a doua – etapa de Comprimare.

Pentru faza de Comprimare sunt caracteristice:

Lipsa pământurilor libere, fragmentarea loturilor ţărăneşti, preţuri ridicate la pâine, nivel scăzut al salariului real şi al consumului pentru majoritatea populaţiei, condiţionarea creşterii demografice de creşterea productivităţii (recoltei) agricole, nivel ridicat al rentei pentru pământ, ruinarea ţăranilor şi plecarea lor la oraş, creşterea oraşelor, dezviltarea meşteşugurilor şi a cămătăriei, creşterea numărului de şomeri şi cerşetori, revoltele înfometaţilor, activizarea mişcărilor sociale sub lozincile echităţii sociale şi reformelor, tendinţe de centralizare a puterii şi instaurarea regimurilor autoritar-etatiste, importuri masive de produse alimentare, războaie externe în scopul anexării de noi teritorii şi diminuării presiunii demografice interne, etc.

Situaţia economică în această perioadă a „Economiei tensiunilor maxime” este foarte înstabilă, ţăranilor le lipseşte rezerva necesară de grâne şi orice secetă sau război pot conduce la foame şi colaps economic şi social.

A treia fază a ciclului demografic este Criza economico-socială, caracterizată prin:

Foamete, epidemii, rescoale şi războaie civile, războaie externe, moartea unor mase mari de populaţie, de proporţiile unor catastrofe demografice, distrugerea/pustiirea oraşelor, declinul meşteşugurilor şi comerţului, preţuri înalte la pâine şi praţuri scăzute pentru pământ, pieire majorităţii latifundiştilor şi redistribuirea proprietăţii, reforme sociale însoţite adesea de revoluţii.

Un nou Ciclu Demografic începe doar după încetarea războaielor şi refacerea stabilităţii sociale şi statale.

Traducere şi adaptare – Paisie Protopopescu,

După: Nefedov S.A. – „Concepţia ciclurilor demografice”.

 - Ekaterinburg, Rusia, 2007.

P. S. Cred că şi fără prea multă carte economică, e lesne să ne dăm seama că astăzi trăim la finele Fazei de Comprimare a Ciclului Demografic de după al doilea război mondial:  Preţuri ridicate la alimente, nivel scăzut al salariului real şi al consumului pentru majoritatea populaţiei, ruinarea sătenilor şi plecarea lor la oraş şi peste hotare, importuri masive de produse alimentare, creşterea oraşelor şi a numărului de şomeri şi vagabonzi, activizarea mişcărilor sociale sub lozincile echităţii sociale şi reformelor, revoltele şi răzvrătirile înfometaţilor, - oare nu asta se întâmplă astăzi în România, Europa, ţările arabe?

Ce ne aşteaptă în următorii 10-15 ani? 

Vedeţi la Malthus: Foamete, epidemii, revoluţii şi războaie civile,  distrugerea/pustiirea oraşelor, moartea unor mase mari de populaţie, de proporţiile unor catastrofe demografice. 

EŞTI AVERTIZAT - EŞTI ÎNARMAT !