Crochiuri bio-existenţiale ( I )

Dezvoltare vs. Degradare

E destul să aruncăm o privire sumară asupra topului "mogulilor" economici ai planetei, ca să ne dăm seama că ceva e putred în modelul actual economic planetar bazat pe principiile pieţii libere şi a creşterii permanente.

Tabel 1. Top-30 al celor mai mari economii ale lumii după valoarea PIB-ului nominal
Clasamentul complet - aici >>>

Cum vedeţi, formula succesului de 200 ani încoace este una foarte simplă: pentru asugurarea acestei aşa-zise creşteri permanente a PIB-ului, eşti obligat să consumi cât mai multă energie neregenerabilă, ceia ce implică să ai un grad cât mai sporit al emisiilor de carbon şi ca urmare să devii un mare devorator de resurse naturale prin indicatorul Amprentei Ecologice de consum.

Modelul economic actul în nici un fel nu ia în calcul principalul indicator biologic obiectiv al evoluţiei vieţii pe Tera - CAPACITATEA BIOLOGICĂ a ecosistemelor globale, continentale sau teritoriale de a genera anual BIOMASA care ne hrăneşte, îmbracă şi ne îmcălzeşte.

Economiştii şi politicienii lumii o fac pe niznaiul, nedorin să recunoască şi să explice prostimii un lucru evident: creşterea economică este posibilă doar în limitele capacităţii de generare biomasă a fiecărui ecosistem în parte, cu alte cuvinte, de Productivitatea Netă a Ecosistemelor (PNE). Şi nu creşterea PIB-ului ar trebui să fie marea lor preocupare economică, ci sporirea Producţiei Nete a Ecosistemelor. Să vedem cum stau lucrurile în realitate pe micuţa noastră planetă (Tabel 2). 

Tabel 2 - Tipologia ecosistemelor de pe Terra

Deci, asta-i situaţia: biosfera Pământului oferă anual cca 170 miliarde tone de biomasă din care, ţin să subliniez aceasta, se hrănesc TOATE vietăţile planetei. Iată de ce această cifră urmează a fi luată în toate modelările şi calculele noastre economice. Desigur, dacă dorim să evităm capcana malthusiană şi un colaps economic şi social foarte brutal. Căci, vorba lui Jay Forrester: "Evident, că această creştere economică se va oprii, întrebarea e prin ce mijloace? Voluntar şi controlat, prin grija guvernelor şi bunăvoinţa oamenilor, sau printr-un proces natural şi necontrolat ceea ce înseamnă colaps, declin şi un final dezastruos?" 

Astăzi, prin strădaniile Reţelei globale a amprentei ecologice (GFN - Global Footprint Network), noi dispunem de un instrumentariu comod de contabilizare a Productivităţii Nete a Ecosisemelor planetei, bazat pe trei indicatori definitorii: Capacitatea Biologică (oferta ecosistemelor), Amprenta Ecologică (consumul uman de bioresurse) şi Autonomia Ecologică (depăşirea sau nu a ofertei ecosistemelor de către consumul de resurse unan). Pentru păstrarea echilibrului ecologic, climateric, economic şi social este absolut indispensabil ca Amprenta Ecologică umană (consumul) să nu depăşească PNE a ecosistemelor planeare, adică Capacitatea Biologică globală.

La moment (a. 2007 - data ultimelor estimări GFN), PNE în valoare de 172,5 mlrd. tone biomasă este echivalentă cu o Capacitate Biologică globală de 11,9 mlrd. hectare globale (hag). În acelaşi timp consumul de resurse naturale în 2007 - Amprenta Ecologică a umanităţii a fost de 18,0 mlrd. hag, constituind o depăşire de cca 151% a ofertei ecosistemelor planetare. Deci, la capitolul Autonomie Ecologică civilizaţia umană suferă de o "insuficienţă" acută şi destabilizatoare pentru întreaga biosferpă. 

Să vedem cum a evoluat în timp Autonomia Ecologică a civilizaţiei noastre (Tab. 3).

Tabelul 3

După cum e lesne de observat, "marele salt" sau "nebunia hiperconsumului" a început între anii 1985-90, deci exact când intram cu toţii în "epoca postindustrială", fiind convinţi că tehnologiile superperformante şi cele informaţionale ne vor permite să diminuăm consumurile de resurse. Nu a fost să fie aşa. Creşterea nivelului de trai a generat o creştere nemaiîntâlnită a consumului de resurse naturale şi a poluării.

Sau cum avertiza Lester Brown cu referire la efectele unui fenomen, altminteri, pozitiv: creşterea economică, dinamică a Chinei, Indiei şi a altor ţări slab dezvoltate: „Modelul economic occidental [al creşterii permanente] – bazat pe combustibil fosil, centrat în jurul automobilului şi care reflectă o economie risipitoare – nu poate funcţiona pentru China. Iar, dacă el nu va funcţiona pentru China, atunci nu va funcţiona nici pentru India şi nici pentru celelalte trei miliarde de oameni din ţările în curs de dezvoltare. Şi, într-o economie mondială caracterizată de tendinţele de integrare, în care cu toţii depindem de aceleaşi resurse – cereale, petrol şi oţel – el nu va mai funcţiona nici pentru ţările industrializate”.

În concluzie, putem spune că modelul economic actual al creşterii permanente, care nu ţine cont de Capacitatea Biologică a ecosistemelor planetare, este unul falimentar, care provoacă o modificare tot mai catastrofală a raportului dintre oferta biologică planetară şi consumul uman de resurse.

Civilizaţia ummană, dacă doreşte să supravieţuiască ca specie biologică pe această planetă, urmează să-şi modifice radical modelele de comportament economic şi social.

• Indicatorii economici legaţi de creşere (a PIB-ului, profitului, capitalului) urmează a fi înlocuiţi ci indicatori gen Produsul brut de biomasă al ţării, Productivitate netă anuală a teritoruului, Limita maximă admisibilă a consumului energetic în funcţie de PNE, etc, etc...
• Indicatorul Autonomiei Ecologice trebuie să devină un instrument eficient de penalizare (financiară, bineînţeles şi nu doar morală ca în prezent) a debitorilor ecologici şi de stimulare (tot financiară) a creditorilor ecologici, datorită ecosistemelor cărora omenirea mai supravieţuieşte.
• Consumul energetic de combustibili fosili urmează a fi corelat cu Capacităţile biologice ale ţărilor lumii, iar întreg consumul care depăşeşte potenţialil bioenergetic al ecosistemelor ţării urmează a fi taxat şi contingentat, procurându-se de la creditorii ecoogici cu excedent de potenţial bioenergetic. Oricum, e mul mai palpabil decât actualul comerţ cu cotele de emisii de carbon.
• Cea mai spinoasă reformă: corelarea populaţiei ţărilor lumii cu potenţialul biologic al teritoriului de a asigura suficiente resurse alimentare. Pentru toată lumea trebuie să devină evident: productivitatea ecosistemelor în lume este foarte diferită (vezi Tab. 2), din care cauză în Brazilia şi Arabia Saudită de pe aceiaşi suprafaţă de teren se pot hrăni un număr de oameni cu totul diferit, cu repercursiuni directe asupra densităţii populaţiei fiecărei ţări. 

În cele ce urmează, voi încerca să vă prezint crochiurile mele la un ipotetic model bio-demografic, bio-economic şi bio-energetic al unei lumi mai sigure şi mai echilibrate în raport cu Natura.

RĂBDARE ŞI TUTUN
                                                                                                                                              CROCHIUL II >>>