12 mai 2011

Crochiuri bio-existenţiale ( II )

Capacitatea Biologică globală şi Amprenta Ecologică umană

După cum am accentuat deja în crochiul precedent, pentru salvarea civilizaţiei umane de la un colaps total este necesar de a implementa un model existenţial corelat cu capacităţile de reproducere biologică a biosferei planetare. Iar acest lucru este posibil doar prin detronarea din "capul mesei" al activităţilor umane a modelului de creştere economică permanentă/nelimitată şi înscăunarea unui model economic nou care ar avea la bază două valori intangibile şi limitatoare pentru activitatea economică umană: volumul biomasei totale disponibile pe Terra - 1840 mlrd tone şi mai ales Productivitatea Netă anuală a Ecosistemelor (PNE) - 170 mlrd. tone/an. (Vezi Tab. 2, Crochiu I
Menţionam anterior că echivalentul PNE în sistemul de indicatori ai GFN este Capacitatea Biologică globală (oferta ecosistemelor) evaluată la 11,9 mlrd. hectare globale (hag), căreia i se contrapune o Amprentă Ecologică umană (consum uman) egală cu 18,0 mlrd hag.
Să analizăm mai atent aceşti indicatori din tabelele ce urmează.
Tabel 1 - Top 30 al ţărilor cu cea mai mare Biocapacitate
Clasamentul complet - aici >>>
După cum e lesne de observat, mărimea Biocapacităţii depinde de doi factori majori: unul dat de la dumnezeu - tipologia ecosistemelor ţării, în special la capitolul "păduri", "păşini" şi "arii piscicole" şi altul antropogen - biocapacitatea terenurilor arabile. La fel şi coeficientul bioproductivităţii teritoriului (biocapaciratea împărţită la teritoriu) astăzi atinge cote maxime (3,35-4,44) în ţările cu cele mai avansate tehnologii agricole - Germania, Franţa, Marea Britanie şi deci cu cel mai mare grad de presiune antropogenă asupra agrocenozelor.

În ceia ce priveşte cota Biocapacităţii pe cap de locuitor, vedem că situaţia e destul de neomogenă, depinzând în mod decisiv de gradul de densitate a populaţiei.
Aici este casul să ne punem o întrebare fundamentală pentru construirea unei scări de valori biologice a existenţei umane: EXISTĂ OARE O "REGULĂ DE AUR", CARE AR DEDUCE MĂRIMEA ACELUI SPAŢIU BIOLOGIC MINIM NECESAR, DAR OBLIGATORIU ŞI INTANGIBIL, CARE PERMITE ASIGURAREA CU HRANĂ ŞI EXISTENŢA CONFORTABILĂ A ORICĂRUI INDIVID PE PLANETA NOASTRĂ, FĂRĂ A AFECTA ECHILIBRUL DINTRE OM ŞI BIOSFERĂ?
Tabel 2
Da, există şi eu am mai scric despre aceasta (vezi:  Limitele biologice ale dezvoltării economice). Cum e lesne de observat din Tabelul 2, în perioada 1961-2007 unul din puţiinii factori constanţi a fost Amprenta ecologică (de consum) pe cap de locuitor, variind între 2,36 hag/pers. (1961) şi 2,78 hag/pers. (1980). Iată de ce valoarea medie pentru întreaga perioadă, care constituie
2,63 hectare globale de persoană,
poate fi considerată expresia valorică a acel spaţiul minim necesar fiecărui om pentru a se hrăni, adăposti, îmbrăca şi a-şi depozita deşeurile, reprezentând de fapt Standardul universal al confortului biologic personal uman.
În opinia mea; accesul la aceste 2,63 hag/pers. ar trebui să reprezinte unul din drepturile fundamentale şi intangibile ale fiecărui individ uman, iar această cifră ar urma să fie imprimată cu caractere de aur în Declaraţia universală a drepturilor omului şi în Constituţiile tuturor ţărilor lumii.
De ce afirm aceasta? Din simplul motiv, că tradus în limbajul cazon al economiştilor şi politicienilor, Standardul confortului personal reprezintă, de fapt, gradul de securitate alimentară a ţării - asigurarea populaţiei ţării cu suficient spaţiu bioproductiv pentru asigurarea întregii populaţii cu biomasă nutriţională autohtonă.
Iar acum să revenim la cota biocapacităţii pe cap de locuitor, privită prin prisma acestui Standard al confortului biologic personal.
Tabel 3 - Top 30 al ţărilor cu cel mai înalt grad de confort ecologic personal
Clasamentul complet - aici >>>
Clasamentul complet al gradului de confort personal ne indică o situaţie nu tocmai fericită: din 152 ţări estimate, doar în 45 gradul de confort depăşeşte/corespunde Standardului de 2,63 hag/pers. Din păcate, nici una din cele două ţări româneşti nu se află în cohorta ţărilor cu un grad de securitate alimentară confortabilă. România este clasată pe locul 61 cu un nivel al confortului ecologic personal de 1,95 hag/pers., iar falnica R. Moldova - pe locul 120 cu 0,66 hectare globale de căciulă.
Ş-atunci, ce ne facem, domnilor basarabeni, după trecerea "vârfului petrolului" şi stoparea transporturilor internaţionale şi implicit a importurilor? Cum ne hrănim din 0,66 ha (de 4 ori sub Standardul de supravieţuire)? Continuăm să cărăm din Transnistria pulpele de pui de contrabandă cu carul tras de boi? Sau radem de pe faţa pământului toţi orăşenii care devin ridicoli şi inutili în lipsa supermarketurilor?

Bun. Să trecem acum la cealaltă faţetă a relaţiei Om - Natură. Consumul uman de resurse biologice, cu alte cuvinte - Amprenta Ecologică umană.
Iată cum stăm la capitolul "marii devoratori" de pesurse naturale.
Tabel 4 - Top 30 al ţărilor cu cea mai mare Amprentă Ecologică de consum
Clasamentul complet - aici >>>
Cum vedeţi - toată protipendada economică al lumii - SUA, Japonia, Germania, Franţa, Marea Britanie. "Tigrii asiatici" - de la China la Malaesia şi desugur "buricul" civilizaţiei noastre dependente de ţiţei - Iranul, Arabia Saudită, Nigeria.
La capitolul Amprenta Ecologică mult mai sugestivă şi informată decât clasamentul general este informaţia cu privire la Amprenta personală, adică pe cap de locuitor al fiecărei ţări în parte. Dintr-un astfel de clasament ne dăm lesne seama, locuitorii căror ţări şi cu cât depăşesc acel barem admis al cunsumului de resurse, care evident constituie tot 2,63 hag/pers.
Tabel 5 - Top 30 al ţărilor cu cea mai mare Amprentă personală de consum
Clasamentul complet - aici >>>
Lideri în materie de risipă a resurselor naturale şi poluare sunt exportatorii de ţiţei din Golf cu o depăşire de cca 4 ori a normelor consumului de bun simţ. Regăsim în top şi micuţele dar "puturoasele" ţări prospere din Europa - Danemarca, Belgia, Olanda cu depăşiri de peste 2 - 3 ori a normelor bunului simţ. România la acest capitol e "aproape în regulă" constituind doar o uşoară depăşire a Standardului personal de consum - 2,71 hag/pers., situându-se în felul acesta pe locul 62 din totalul de 66 ţări cu depăşiri a Standardului consumului personal. Iar Basarabia cu al său consum de 1,39 hag/căciulă (locul 110) se situiază de fapt în zona ţărilor "vehement subdezvoltate".

În fine, ca să nu ne încurcăm cum e mai bine: să ai amprentă ecologică personală mai mare sau mai mică de Standardul de consum, în următorul crochiu vom analiza un noi indicator - AUTONOMIA (suficienţa) ECOLOGICĂ a ţărilor, care la va aranja şi clarifica pe toate.

<<< CROCHIUL I                                                                 CROCHIUL III >>>

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu