Crochiuri bio-existenţiale ( III )

Autonomia Ecologică. Creditorii şi Debitorii Ecologici

Natura/Ecosistemele planetei şi Omil desprins din această natură, doar atunci se pot afla într-un echilibru armonios, când posibilităţile de reproducţie ale biosferei (oferta/biocapacitatea globală) sunt mai mari, sau în cel mai rău caz egale cu viteza de consum şi poluare a acestor resurse biologice.

Cum s-a menţionat deja, astăzi, din păcate, omenirea consumă cu mult (cca 150%) peste oferta ecosistemelor planetare (vezi tab. 3, Crochiu I). Instrumentul cel mai eficient al controlului echilibrului dintre oferta (biocapacitatea) ecosistemelor şi consumul uman (amprenta ecologică) este indicatorul AUTONOMIEI ECOLOGICE elaborat de aceiaşi Reţea GFN, calculat ca o diferenţă dintre Capacitatea Biologică şi Amprenta Ecologică a fiecărei ţări. Iată cum apare acest indicator în estimările bianuale efectuate de GFN.

Tabel 1
Clasamentul complet - aici >>>

După cum se vede bine din tabel, la capitolul raport între oferta şi consumul ecologic ţările lumii se înpart stict în două categorii de autonomie ecologică: excedentară (Creditorii/Sponsorii Ecologici) şi deficitară (Debitorii/Datirnicii/Răuplatnicii Ecologici). În felul acesta Indicatorul Autonomiei Ecologice ne permite printr-o formulă elementară de aritmetică să "separăm oile sterpe de cele cu lapte" şi să-l utilizăm în continuare în calitate de instrument de coerciţie sau stimulare foarte eficient, universal şi pe înţelesul tuturor (spre deosebire de actualele instrumente sofisticate de calcul, să zicem, al Emisiilor de Carbon).

Investigările GFN la capitolul Autonomie Ecologică le-a permis să elaboreze o situaţie a evoluţiei în timp a gradului de echilibru Ofertă/Consum ecologic.

Figura 1

Această hartă ne arată foarte elocvent căt de mult a scăzut gradul de autonomie/siguranţă ecologică globală în ultimii 46ani, iar state importante ca SUA şi China din Creditori s-au transformat în cei mai mari Debitori Ecologici (în valori absolute).

Iar acum, în baza datelor GFN vom purcede la întocmirea Clasamentului mondial al Autonomiei Ecologice, care permite o separare fără echivocuri a "oilor sterpe (debitorii) de cele cu lapte (creditorii ecologici)".

Tabel 2

Aşadar, avem la ora actuală 48 de ţări - Creditori Ecologici şi 104 ţări - Debitori Ecologici. La nivel global consumul (amprenta) civilizaţiei umane depăşeşte oferta (biocapacitatea) ecosistemului planetar cu 6,1 mlrd. hag (51,3%). Echilibrul Ecologic planetar este astfel grav afectat, iar pentru regacerea lui am avea nevoie de încă o jumătate de planetă. Dar deoarece toate speranţele şi iluziile noastre vis-a-vis de progresul tehnic şi cucerirea spaţiului, rămân deocamdată doar iluzii, există o singură alternativă de restabilire a echilibrului ecologic global: reducerea cu o treime a conumurilor de produse/resurse naturale şi al celui energetic, în primul rând a carburanţilor fosili. Îmi pare rău s-o spun, dar calea cea mai eficientă de reducere a consumurilor la ambele capitole enunţate este REDUCEREA POPULAŢIEI UMANE, ca fiind cea generatoare a consumurilor şi dezecilibrelor menţionate. Dar să lăsăm acest subiect spinos pentru un alt crochiu.
Să privim acum Creditorii şi Debitorii ecologici sub aspectul gradului de autonomie ecologică.

Tabel 3

După cum vedeţi, cel mai înalt grad de autonomie şi siguranţă ecologică îl au ţările cu un nivel scăzut al presiunii antropogene (defrişare, industrializare, consum, poluare) în raport cu biocapacitatea ecosistemelor. Practic, datorută excedentului de biocapacitate al acestor ţări civilizaţia noastră mai respiră pe această planetă. Şi e de la sine înţeles, că în cazul unui colaps economic şi energetic, ţările cu cea mai mare rată excedentară au şi cele mai mari şanse să supravieţuiască, ecosistemele oferindu-le mai multă hrană. Aşa că doritorii de a supravieţui colapsilui socio-economic apropiat, generat de epuizarea resurselor biologice (atingerea "limitelor creşterii"), urmează "să plece la originile" lui Homo Sapiens - Africa Ecuatorială şi să se adăpostească în două ţări vecine: Gabon sau Congo-Brazzaville - "a lor va fi impărăţia de apoi".
Să vedem acum care-i situaţia cu marii devoratori de bioresurse.

Tabel 4

Iată, deci clasamentul ţărilor-kamikaze ecologici, care de dregul creşterii economice cu orice preţ, şi-au sacrificat ecosistemele, supravieţuind astăzi doar datorită comerţului liber cu bioresursele Creditorilor Ecologici. Să nu vă mire deficitul exorbitant de siguranţă ecologică a oraşului-stat Singapore, căci el reprezintă chintesenţa civilizaţiei urbane contemporane. E o situaţie generalizată pentru toate oraşele mari ale lumii care pot exista doar datorită livrărilor continui de energie electrică şi al bunului mers al transportului de aprovizionare. Declinul extracţiilor de ţiţei/gaze va condice inevitabil un colaps urbanistic total şi ireversibil, căci pe asfalt hrana nu creşte.

Aşadar, acum cunoaştem situaţia de ansamblu a civilizaţiei umane la capitolele Cerere şi Ofertă de resurse biologice şi Autonomie/echilibru/siguranţă ecologică.
Situaţia este foarte dramatică şi dacă nu dorim să ne prăbuşim în hăul unui colaps economic, socoal şi ecologic, ar trebui întreprins ceva.
DAR CE?
Probabil, să schimbăm, aşa, dintr-o dată modelul păgubos al creşterii economice nelimitate este imposibil.
Dar iată să luptăm cu acest model utilizânt instrumentele inventate de el - putem!
TOTUL SE VINDE ŞI SE CUMPĂRĂ, pardon, ÎN LUME TOTUL TREBUIE PLĂTIT - parcă aşa sună legea fundamentală a economiei de piaţă?
Păi atunci să plătească!!!
Cei care poluiază, cei care încalcă echilibrul ecologic, cei care consumă mai multe resurse energetice decât le permite biocapacitatea teritoriului, într-un cuvânt - Debitorii Ecologici!
Cui să plătească?
Celor din bunăvoinţa cărora mai respiră aer curat şi mai consumă resurse biologice - Creditorilor Ecologici!
E posibil, oare? Despre aceasta în următorul Crochiu.

<<< CROCHIUL II                                                                                                CROCHIUL IV >>>