20 mai 2011

Crochiuri bio-existenţiale ( IV )

Penalităţi şi subvenţii ecologice

Aşadar, în Crociul anterior convenisem că dacă nu putem distruge modelul economic păgubos bazat pe creştere "din exterior" - înlocuindu-l, ne rămâne o singură soluţie: să-l dustrugem din interior - jucând după regulile lui, utilizănd pe larg sistemul de penalizări şi subvenţii de sorginte ecologică, colectate şi gestionate printr-o instituţie internaţională, să-i zicem Fondul Global al Salvgardării Ecologice (FGSE). 
FGSE urmează să gestioneze două activităţi majore:
  1. Colectarea şi redistribuirea fondurilor acumulate din percepera PENALIZĂRILOR PENTRU DEFICITUL DE AUTONOMIE ECOLOGICĂ;
  2. Crearea şi gestionarea Bursei Globale a COTELOR BIO-ENERGETICE. (despre acest mecanism draconic, dar în perfectă concordanţă cu principiile economiei de piaţă model Adam Smith, vom vorbi pe larg în următorul Crochiu).
Să vedem, deci, care-i faza cu aşa-zisele "penalizări ale deficitului de autonomie ecologică".
Vă amintiţi că în Crochiul precedent noi am separat "oile sterpe" de "cele cu lapte". În cele din urmă ne-am ales "în stâna noastră globală" doar cu 48 de "oi cu lapte" - Creditori Ecologici şi tocmai 104 "oi sterpe" - Debitorii Ecologici. Dar deoarece Debitorii ("sterpi" la capitolul Autonomie Ecologică) consumă resurse naturale de rând cu Creditorii (generatorii de Autonomie ecologică), este evident că Debitorii urmează a fi impuşi să plătească pentru surplusul de Biocapacitate consumată.
Cum se va aplica penalizarea şi care ar putea fi cuantumul ei?
Din Tabelul 2 Crichiu III  vedem că unitatea de măsură a gradului de Autonomie Ecologică este hectarul global (bioproductiv), care în mare corespunde cu suprafaţa unui hectar obişnuit de teren agricol. Iată de ce pentru fiecare hectar de depăşire a Capacităţii Biologice a ţării prin consum (Amprenta Ecologică), ţara respectivă ar urma să achite anual o taxă cel puţin pe potriva costului arendei terenurilor agricole. Dacă luăm ca model ţările române, avem astăzi ≈ $150-200/pe an în România şi  ≈ $60-90/pe an în Basarabia. Ca să nu punem pe buruci economiile ţărilor în curs de dezvoltare, cred că o penalitate anuală de 100 USD/per hag ar fi cea mai indicată şi echilibrată.

În continuare nu ne rămâne decât să înmulţim numărul hectarelor deficitare ale Debitorilor Ecologici cu aceşti 100 USD ca să aflăm ce sume vor vărsa anual Debitorii în puşculiţa ipoteticului Fond Global al Salvgardării Ecologice, pe care am convenit cu Dvs. să-l înfiinţăm ceva mai înainte.
Să vedem unde ieşim:
Tabel 1 - Top 30 ai celor mai mari plătitori ai penalităţilor pentru deficitul de Autonomie Ecologică
Clasamentul complet aici >>>
Surprize, Surprize!...
740 miliarde USD pe an! Asta mai zic şi eu afacere!
Ămi amintesc că cerctătorul Lester Brown în renumitul său Plan B, vorbea timid despre $165 mlrd. pentru refacerea Pământului şi rezolvarea problemele demografice, pe cân nou, dintr-un foc, prin NOUA PARADIGMĂ BIO-ECONOMICĂ îi putem oferi de patru ori şi ceva mai mult!
Ce? Vi se pare cam exagerat şi credeţi că "bietele ţări-poluatoare" nu vor rezista economic? Pe naiba! Aceste $740 mlrd. reprezintă doar 1,5% din PIBul consolidat al celor 104 "oi sterpe". Este îmbucurător şi faptul că 5 ţări-debiroare cu cel mai mare deficit ecologic - China SUA, Japonia, India şi Germania - vor achita anual mai mult de jumătate (56%) din totalul încasărilor. Poate, pentru China şi India ar fi un oarecare efort (3,4-3,6%% din PIB), în timp ce pentru SUA şi Germania ar fi floare la ureche - respectiv 0,89% şi 0,78% din PIB.
OK, dar hai să vedem totuşi cum se va răsfrânge această "penalizare ecologică" asupra contribuabilului de rând.
Tabel 2
 Ca să vezi, câtă echitate socială! Cel mai mult (peste $500 de căciulă) vor ava de plătit 6 ţări (Emiratele Arabe, Qatar, Kuwait, Singapore, Belgia şi Olanda) veniturile cetăţenilor cărora sunt printre cele mai mari în lume: $40.000 - $60.000 pe an de căciulă. Aşa că $500-$1000 pe an pentru ei va fi o nimica toată.
Sau să luăm cazul celor mai mari platnici ai penalităţilor: China şi SUA. Cu toate că China per total achită penalizări de $165 mlrd. (faţă de $127 mlrd. - SUA), această sumă raportată la fiecare căciulă chinezească va constitui doar $123 faţă de $412 plătiţi de fiecare american. În comparaţie cu aceştea românul nostru necăjit va avea de plătit doar câte $72 - $76 de căciulă.
Eu zic că e perfect echitabil, "mai dihai" ca în socialismul luminos.
Aşadar, se pare că am găsit formula magică de a conştientiza guvernele şi popoarele luii prin "forţa de convingere monetară", că nu este nici frumos şi nici sănătos să-ţi întinzi pocioarele poluate şi urât mirositoare dincolo de cât te ţine plapuma biocapacităţii.

Bun, am colectat noi aceşti  $740 miliarde în Fondul FGSE şi mai departe?
Păi mai departe începe marea distracţie a tuturor timpurilor şi a tuturor populelor - REDISTRIBUIREA FONDURILOR!
Consider, fără drept de apel, că jumătate fin fonduri, mai exact $361 miliarde urmează să fie virate direct în bugetele celor 48 ţări - Creditori Ecologici pentru conservarea şi extinderea biocapacităţii lor, care salvează la ora actuală lumea de sufocare.
În ce mod urmează să se facă această distribuţie? La fel de elegant şi echitabil ca şi în cazul aplicării amenzilor ecologice.
Dacă vă mai amintiţi din crochiul anterior, excedentul de Autonomie al acestos 48 de ţări constituie 6,1 mlrd. hag. Împărţind suprafaţa excedentului la suma preconizată pt. distribuire, vom obţine exact $120 subvenţii pentru fiecare hectar global excedentar.
Ş'acum, să vedem unde ajungem.
Tabel 3
Mda... Jungla amazoniană impresionează, având capacitatea de a atrage pentru Brazilia 38% din totalul Fondului Subvenţiilor Ecologice (la o adică)! Un spor de aproape 9%  în fiecare an la PIBul ţării, care şi aşa e al optulea ca mărime din lume! Ce să facă Brazilia cu atâta bănărit? Să-i dea toţi la săteni şi fermieri, numai ca picior de-al lor să nu ai calce prin junglă, să nu mai defrişeze nimic şi în genere să facă doar agricultură organică. Acelaşi lucru ar urma să-l facă toţi beneficiarii de subvenţii - să protejeze şi să extindă potenţialul ecosistemelor sale naturale, LIBERE DE ORICE FORMĂ DE PREZENŢĂ ECONOMICĂ UMANĂ.
Căci acesta ar fi raţionamentul suprem al implementării unui nou model bio-economic de dezvoltare: sursa proosperităţii umane urmează să devină potenţialul biologic al ecosistemelor în sine şi nu abilitatea cu care este exploatat acest potenţial 
Acum să vedem ce ar avea de câştigat fiecare cetăţean în parte al ţărilor Creditoare de la aplicarea modelului bio-economic de gospodărire.
Locuitorii primele cinci clasate - Gabon, Bolivia, Congo, Mongolia şi Paraguaiul - cu subvenţii de la $3300 la $960 pe cap de locuitor şi-ar suplimenta bugetele personale cu 40-100%% din PIBul personal. Şi aceste subvenţii ar putea veni an de an, cel puţin până vor exista Debitori Ecologici care în prezent nu au nici un intere să-şi echilibreze consumurile de resurse naturale cu oferta propriilor ecosisteme.
În finalul acestui crochiu vreau să menţionez, că subvenţia ecologică pentru excedentul de autonomie ecologică nu ar fi singurile beneficii financiare ale Creditorilor Ecologici mondiali. Un impact şi o pondere şi mai mare ar putea avea comerţul cu "cotele bio-energetice" ale ţărilor cu excedent bio-energetic.
Despre acest aspect al proiectului nostru bio-existenţial vom vorbi în unul din următoarele crochiu.

<<< CROCHIUL III                                                                                               CROCHIUL V >>>

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu