PLANUL B 3,0 – „Mobilizare generala pentru salvarea civilizatiei” – Lester Brown

Am fost plăcut surprins, când am descoperit, că bătrânul vulpoi politic Ion Iliescu este un fan şi un promotor al ideilor şi lucrărilor unuia din părinţii conceptului de Dezvoltare Durabilă - cercetătorului Lester Brown. Mai mult de atât, domnil Iliescu nu e străin nici de ideile şi concluziile rapoartelor Clubului de la Roma, despre care notează cu deosebită fineţe, că acestea nu reprezintă o opoziţie oarbă împotriva progresului, ci o opoziţie împotriva progresului orb”. E plăcut să descoperi astfel de viziuni şi abordări venind din partea politicului nostru mioritic. Şi cu toate că eu, taliban biocentrist înveterat, nu agreez conceptul de Dezvoltare Durabilă despre care un alt ecologist remarcabil - James Lovelook a zis: "E prea târziu să mai mizăm pe dezvoltarea durabilă. Astăzi avem nevoie de o revenire durabilă la epoca preindustrială", cred totuşi că este bune ca românul să însuşească măcar acest prim pas spere o lume bazată pe armonia dintre Natură şi Om.

Cuvânt înainte la ediţia românească,

 Ion ILIESCU

Editura Tehnica [2008]

Ultima lucrare a lui Lester Brown – Plan B 3,0 – este încununarea unei activităţi de peste trei decenii a autorului – consacrate problemelor globale ale omenirii, ale conflictului care a apărut, în special pe parcursul celei de-a doua jumătăţi a secolului XX, între societatea umană, respectiv civilizaţia industrială şi mediul ambiant.

Problema a fost abordată, de o manieră frontală şi dramatică încă din anii 70 – 72, devenind publică o dată cu apariţia primului raport al Clubului de la Roma, realizat de un colectiv de cercetători de la Massachusets Institute of Technology, din Boston, sub coordonarea profesorului Dennis Meadows – pe baza unui model matematic al economiei mondiale, realizat de prof. Jay Forrester, de la acelaşi institut. Concluziile raportului Meadows, intitulat „ Limitele creşterii”, constatau conflictul care a apărut între dezvoltarea civilizaţiei industriale, aflată într-o creştere dinamică, fără precedent, şi resursele limitate ale planetei, pe care se sprijină această dezvoltare. Totodată, erau evidenţiate efectele în plan calitativ ale proceselor de deteriorare a mediului şi mai ales ale poluării factorilor de mediu – apă, aer, sol. Problema fundamentală – considerau autorii, constă în analiza procesului creşterii într-un sistem finit – cum este sistemul economiei mondiale. În asemenea sisteme trebuie să existe unele restricţii care să oprească creşterea exponenţială („bucle negative de conexiune inversă”). Analizând cinci factori pe care se bazează sistemul economiei mondiale – populaţia, resursele naturale, producţia industrială, producţia agricolă şi poluarea – autorii au constatat că doi dintre aceştia reprezintă bucle pozitive de conexiune inversă – şi anume creşterea exponenţială a populaţiei şi cea a producţiei materiale – iar trei ar reprezentabuclele negative – poluarea, epuizarea resurselor naturale şi foametea. În cursul istoriei, tehnologia a slujit pentru slăbirea presiunii buclelor negative. Până acum, slăbirea presiunii buclelor pozitive nu a format obiect de preocupări. Autorii propun, de aceea, în faţa presiunii tot mai periculoase a acestor factori – promovarea unor constrângeri de libertate asupra proceselor creşterii demografice şi economice. De aceea, ei şi-au intitulat raportul „Limitele Creşterii”, subliniind că nu este vorba de o opoziţie oarbă împotriva progresului, ci de opoziţie împotriva progresului orb”, iar, în condiţiile date „a nu face nimic, înseamnă mărirea riscului de prăbuşire”. Totodată, ei subliniau şi un alt aspect şi anume că „procesul de creştere economică, aşa cum se desfăşoară el astăzi, lărgeşte inexorabil decalajul absolut dintre naţiunile bogate şi cele sărace ale globului, citând proverbul – „bogatul devine mai bogat, iar săracul face copii”.

În acest context, Lester Brown a pus bazele, în 1974, ale unui institut consacrat studierii problemelor globale, „World Watch Institute”, care a devenit unul din centrele de monitorizare ale acestor probleme, publicând sistematic studii asupra unor teme actuale, privind procesele de consum iraţional al resurselor şi de deteriorare a factorilor de mediu.

Din 1984, World Watch Institute , sub coordonarea lui Lester Brown, a început publicarea unor rapoarte anuale, intitulate „Starea lumii” („State of the World”), grupând cele mai semnificative studii, bazate pe un bogat material documentar, materiale statistice şi de sinteză publicate de organisme ONU (Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, FAO, UNEP, OMC etc.) ca şi de agenţii şi departamente americane, japoneze, europene etc.).

Lester Brown este unul din cercetătorii care au contribuit la definirea conceptului de dezvoltare durabilă: „Durabilitatea (Sustainability) este un concept ecologic cu consecinţe economice”. „O societate durabilă este cea care îşi modelează sistemul economic şi social, astfel încât resursele naturale şi sistemele de suport ale vieţii să fie menţinute”.”Economia mondială s-a dezvoltat pe o cale care este de nesusţinut”. „Componentele esenţiale ale unei strategii pentru o dezvoltare durabilă sunt clare. Ele includ stabilizarea populaţiei, reducerea dependenţei de petrol, dezvoltarea resurselor de energii regenerabile, conservarea solului, protejarea sistemelor biologice ale pământului, reciclarea materialelor”.

Din anul 2000, Lester Brown a părăsit Institutul World Watch , pe care l-a creat în 1974 (cu care a rămas însă în relaţii de colaborare) şi a creat un institut nou Earth Policy Institute (Institutul pentru politica planetei Pământ).

Cartea manifest a lansării noului institut a fost Ecoeconomia, având ca subtitlu . „Crearea unei economii pentru planeta noastră”.

Lester Brown motivează demersul său şi tematica volumului-manifest prin câteva sublinieri:

„S-a creat o economie care este total nesincronizată cu ecosistemul de care depinde”.

„Teoria economică şi indicatorii economici nu explică modul în care economia subminează şi distruge sistemele naturale ale planetei”.

„O economie suportabilă pentru mediu – o ecoeconomie – impune stabilirea cadrului de formulare a politicii economice pe baza principiilor ecologiei, iar economiştii şi ecologiştii să lucreze împreună pentru a modela noua economie”.

„La intrarea în secolul al XXI-lea, economia noastră distruge treptat sistemele sale de suport, consumându-şi mijloacele fixe ale capitalului natural. Cererile economiei în dezvoltare, aşa cum este ea acum structurată, depăşesc producţia naturală durabilă a ecosistemelor”.

„Transformarea economiei noastre distructive de mediu într-una care poate susţine progresul depinde de o revoluţie, ca aceea generată de Copernic, în mentalitatea noastră economică, de recunoaştere a faptului că economia este parte a ecosistemului planetar şi că ea poate asigura progresul doar dacă va fi restructurată astfel încât să devină compatibilă cu el”.

„O cale de remediere a situaţiei ar fi ca specialiştii mediului şi economiştii să lucreze împreună pentru a calcula costul distrugerii climei, al ploilor acide şi al poluării aerului”… pentru a înţelege „cum să restructurăm economia globală în vederea restabilirii unui echilibru stabil între economie şi ecosistemul pe care este plasată”.

„Problema nu este cât de mult va costa realizarea acestei transformări, ci cât de mult ne va costa dacă eşuăm în a o rezolva”.

În fine, L. Brown citează constatarea unui vicepreşedinte al companiei Esso: „Socialismul a colapsat din cauză că nu a permis ca preţurile să spună adevărul economic. Capitalismul poate colapsa din cauză că nu permite ca preţurile să spună adevărul ecologic”.

Produsul următor al lui Lester Brown, sub egida noii sale instituţii Earth Policy Institute – Planul B – „pentru salvarea unei planete sub presiune şi a unei civilizaţii în impas” – care a cunoscut, până acum, două volume, ambele publicate şi în limba română de Editura Tehnică, caută să dea răspuns şi să sugereze soluţii la problemele ridicate în Ecoeconomia.

Lansarea celui de-al doilea volum – Planul B 2.0, în limba română, a avut loc, în toamna anului 2006, în prezenţa autorului, la puţin timp după lansarea variantei originale (în limba engleză) – în clădirea Parlamentului European de la Bruxelles.

Planul B îşi propune să sugereze unele soluţii posibile pentru depăşirea crizei iminente dacă „nu se schimbă nimic” (adică menţinerea tendinţelor actuale – Planul A) care ar duce, inevitabil, la accelerarea declinului economic, răspândirea foametei, creşterea neliniştii, creşterea afluxului de refugiaţi ecologici, creşterea populaţiei şi a conflictelor politice.

Volumul al treilea – Plan B 3.0 – subliniază, în primul rând agravarea tuturor problemelor menţionate în volumele anterioare:

- deteriorarea securităţii energetice şi alimentare ;

- schimbările climatice, efectele creşterii temperaturii (a încălzirii globale) – topirii gheţarilor şi creşterii nivelului oceanului planetar;

- acutizarea problemei surselor de apă;

- sistemele naturale în pericol (defrişările de păduri; pierderi de sol fertil; de la păşuni – la deşert; restrângerea resurselor de peşte; dispariţia de plante şi animale);

- efectele marilor decalaje economice.

Încă din volumul 2, Lester Brown constata efectele unui fenomen, altminteri, pozitiv: creşterea economică, dinamică a Chinei, precum şi a Indiei şi a altor ţări slab dezvoltate. Concluzia sa reluată şi în cel de-al treilea volum – este că „modelul economic occidental – bazat pe combustibil fosil, centrat în jurul automobilului şi care reflectă o economie risipitoare – nu poate funcţiona pentru China. Iar, dacă el nu va funcţiona pentru China, atunci nu va funcţiona nici pentru India şi nici pentru celelalte trei miliarde de oameni din ţările în curs de dezvoltare. Şi, într-o economie mondială caracterizată de tendinţele de integrare, în care cu toţii depindem de aceleaşi resurse – cereale, petrol şi oţel – el nu va mai funcţiona nici pentru ţările industrializate”.

Planul B 3.0 sugerează patru scopuri:

- stabilizarea climei;

- stabilizarea populaţiei;

- eradicarea sărăciei;

- refacerea ecosistemelor Pământului.

Planul pentru stabilizarea climei are trei componente:

- eficientizarea consumului de energie;

- dezvoltarea de surse reînnoibile de energie;

- extinderea zonelor împădurite, interzicerea despăduririlor şi plantarea de miliarde de copaci, pentru a menţine carbonul în sol.

L. Brown a sugerat şi un posibil buget anual – la nivel mondial – pentru a atinge cele două mari obiective – obiective sociale de bază pentru combaterea sărăciei, asigurarea accesului la educaţie şi eradicarea analfabetismului, servicii medicale de bază şi controlul reproducerii – planificarea familială – care ar necesita circa 70 miliarde dolari – şi obiective privind refacerea Pământului – pentru reîmpădurirea pământului, pentru protejarea humusului, refacerea pădurilor, regenerarea resurselor naturale de peşte, protejarea biodiversităţii biologice, refacerea nivelului pânzei freatice – care ar necesita circa 95 miliarde dolari – deci, în sumă, cele două programe – circa 165 miliarde dolari.

Cheltuielile militare, la nivel mondial însumează circa 975 miliarde dolari, din care – jumătate revin SUA. Deci, ar exista resurse pentru un program susţinut, la nivel mondial, de promovare a unor măsuri concrete de combatere a sărăciei şi de stopare a fenomenelor de degradare a mediului. Ar fi suficientă reducerea cu mai puţin de 20% a cheltuielilor militare actuale!

Este necesară, în primul rând voinţa politică şi promovarea unei acţiuni conjugate, de cooperare internaţională, în acest scop!

L. Brown conchide: „salvarea civilizaţiei nu este un sport fără spectatori. Fiecare dintre noi are un rol principal de jucat”.

De aceea, el a schimbat titlul volumului B 3.0 (faţă de varianta B2) într-unul mai activ: „Mobilizare generală pentru salvarea Planetei”.

Sursa: Blogul lui Ion Iliescu