Succesele medicinei şi... degradarea speciei umane

Umblând prin coclaurile blogosferei româneşti am dat de postul unui medic-psihiatru de curând emigrat din ţară, care î-şi depăna nişte amintiri vizând o temă care mă preocupă în umtima vreme – degenerarea genetică a speciei umane şi “contribuţia” medicinei la acest fenomen trist.

Dar să vedem mai îtâi ce î-şi aminteşte şi cu m judecă medicul cu pricina:

Astazi am auzit din gura unui mare domn profesor de pe la noi din urbe un sfat. Dat unei fetite de 14 ani aflata la primul ei episod maniacal si ca atare candidata la diagnosticul de boala bipolara. Fetita unui barbat probabil bolnav tot de boala bipolara. Zice domnul profesor, uite am sa-ti dau un sfat. Ar fi mai bine sa nu faci copii…Uite, ar fi fost bine – se intoarce apoi catre mama fetiţei– daca si tata ar fi fost sfatuit la fel la varsta ei dar din pacate nu se stia la fel de bine despre tulburarea aceasta…

Ia te uita ce sentinta! Cu alte cuvinte, domnisoara, e o nefericire ca dumneata te-ai nascut caci daca tata ar fi fost mai bine sfatuit de exemplu de unul ca mine, mata erai inca un gand, un eres, o inchipuire. Cat despre viitor, mult succes in relatii dar ai putea la fel de
bine sa te castrezi si maine, e mai sigur, astfel n-o sa mai apara si altii ca dumneata caci, vezi bine, de asta nu scapi. De asta nu te vindeci.…

Nu vreau sa spun cat de mahnit am plecat de-acolo. Cat de furios. Cat de dezamagit. In cele din urma, acesta este unul dintre formatorii psihiatriei romanesti, un om care oricat de bine ar trata boala mentala nu va fi detinut vreodata informatia ultima privind o boala sau alta. Cum poti tu sa rezumi “sfatul genetic” la decizia de a avea, sau a nu avea, copii?

Sfatul genetic si eugenia deghizata

Trecând peste indignarea, puţin cam deplasată şi neprofesionistă, a autorului şi care, probabil, îşi are explicaţia în expunera acestuia la propaganda ostentativă a organizaţiilor clericale şi a ONGurilor gen "pro-life" şi "pro-vita", preocupate doar de contabilizarea spermatozoizilor fecundaţi şi nici decum de calitatea vieţii celor care se nasc, trecând deci peste toate aste să încercăm să medităm "la rece" despre anomaliile congenitale şi procesul lent dar inevitabil al degradării genetice a speciei umane.

În opinia unor specialişti mai non-conformişti, din a doua jumătate a sec. XX omenirea ca specie biologică a început să degenereze. Şi cu fiecare generaţie nouă acestă degenerare creşte în progresie geometrică.
Cauza? Una incredibilă, - susţin ei, - idealurile umaniste care au pus stăpânire pe întreaga planetă. Omenirea a plasat valoarea vieţii umane pe un piedestal atât de înalt, cum nu sa mai pomenit în întreaga istorie a umanităţii. Şi dacă din puct de vedere moral în aceasta nu e absolut nimic rău, atunci din punct de vedere strict biologic - e o mare belea - noi am anihilat, practic, acţiunea legilor universale ale selecţiei naturale asupra propriei noastre specii, legi care ne-au permis să supravieţuim ultimile două milioane de ani.
Să exemplificăm. Iată evoluţia speranţei de viaţă de-a lungul istoriei omenirii.

Oameni în funcţie de eră	Speranţa de viaţă la naştere (ani)
Paleoliticul superior	33
Neolitic	20
Epoca bronzului	18
Grecia antică	20-30
Roma antică	20-30
America de Nord pre-columbiană	25-35
Halifatul Islamic medieval	35+
Anglia medievală	20-30
Începutul secolui 20	30-40
Media curentă în lume	70 (2008 est.)

Tabel 1

Da, saltul sec. XX e foarte spectaculos. Şi când te gândeşti că în Evul Mediu în Europa, din 10 nounăscuţi doar doi-trei reuşeau să las urmaşi în generaţia viitoare, iar jumătate din femeile gravide mureau în timpul naşterilor. Care erau cauzele duratei de viaţă atât de scăzute? Banalele astăzi, dar incurabilele atunci boli infecţioase ca gripa, bronşita, pneumonia, ba chiar diareea.
Astăzi, la început de mileniu durata de viaţă s-a dublat, atingând 70 ani. Iar mortalitatea infantilă în genere se măsoară in promile şi dacă, vezi tu doamne, în vre-o ţară africană această mortalitate atinge cote de 5 procente, situaţia este calificată imediat ca o catastrofă de proporţii globale!
Dar aceste succese nu rămân fără repercursiuni, deoarece creşte nu doar presiunea demografică dar se mai acumulează şi aşa-numita "încărcătură" genetică / balast genetic. Adică oameni cu anomalii congenitale ereditare astăzi pe lângă faptul că supravieţuiesc, mai lasă şi urmaşi cu aceleaşi defecţiuni. Ne place sau nu, dar trebuie să recunoaştem, că MEDICINA CONTEMPORANĂ ESTE PRINCIPALA RESPONSABILĂ DE CREŞTEREA BALASTULUI GENETIC ŞI DEGENERAREA TOT MAI PRONUNŢATĂ A SPECIEI UMANE.

Deoarece astăzi datorită medicinei supravieţuiesc toţi/aproape toţi, bolnavii cu anomalii congenitale predispuşi îmbolnăvirii au nevoie de tratament întreaga viaţă. Ca urmare noi trebuie să dispunem de o industrie medicală producătoare de utilaje, aparate, preparate farmaceutice, etc, - datorită cărora toţi bolnavii noştri supravieţuiesc. Iar supravieţuint aceştea ajung la vârsta reproductivă şi se căsătoresc. Iar copiii lor tot bolnavi se nasc şi din nou ajung la vârsta proliferării. Iar toate defectele genetice care mai înainte erau eliminate prin moartea purtătorilor, astăzi sunt conservate în genofondul comun al speciei umane.
Perfecţionarea industriei medicale provoacă atragerea unui număr tot mai mare al populaţiei în sfera serviciilor medicale, sporind frecvenţa şi durata îmbolnăvirilor, contribuind în acest fel la devalorizarea vieţii umane. Industria medicală a creat un nou tip de om absolut dependent de această industrie - Homo Medicametalis, care nu mai poate supravieţui în condiţii biologice naturale.

Iar acum închipuiţivă ce se întâmplă cu civilizaţia noastră suprapopulată în urma declinului producţiei de ţiţei, epuizarea altor resurse naturale, atingerii "limitelor creşterii"...
Colapsul civilizaţiei post-industriale şi a medicinei sale ultraperformante va afecta în primul rând ţările dezvoltate, în care gradul de dependenţă medicamentoasă e cel mai înalt. Mortalitatea în lume va fi atât de mare, încât vor supravieţui doar indivizii neafectaţi genetic de prin cele mai sărace ţări ale Africii Subsahariene, în care medicina nu a dovedit să intervină prea mult în procesul de selecţie biologică naturală.
Aproape ca în profeţia "fericiti ultimii, căci vor fi cei dintâi"...

Şi o nouă populaţie umană va creşte în leagănul său firesc - Africa Ecuatorială; o populaţie viguroasă, plină de instincte naturale sănătoase, eliberată de balastul genetic negativ, dar mai ales de balastul cunoştinţelor - izvorul tuturor tristeţilor

şi necazurilor noastre.