Suprapopulaţia şi supravieţuirea
"Cauza degradării biosferei Pământului e una singură.
Toate celelalte fenomene negative sunt doar nişte consecinţe. Şi această
cauză este numărul nepermis de mare al populaţiei umane pe globul pământesc".
Dacă vă amintiţi, în Crochiul II noi am dedus valoarea Standardului universal al confortului biologic personal al Omului Postindustrial - 2,63 hectare de spaţiu bioproductiv. Iată de ce, pentru a afla câtă populaţie poate obiectiv "suporta" şi hrăni biosfera Pământului, urmează să efectuăm dureroasa dar necesara operaţiune de împărţire a Biocapacităţii (ofertei) globale - 11,89 mlrd. hectare la Standardul universal de căciulă - 2,63 hag/pers. Produsul obţinut = 4 523 171 800 constituie numărul maxim al populaţiei umane care î-şi pot permite luxul să trăiască decent pe această planetă, fără a lua pâinea de la gura altor oameni, fără a afecta biodiversitatea planetei şi, principalul, fără a afecta ecosistemele planetare în misiunea lor fundamentală de menţinere a echilibrului bio-climatic pe planetă.
Modelul Utopiei Bio-Demografice, în care Omului îi pasă nu doar de propriii copii, dar şi de strănepoţii săi, şi de mediul ambiant în care aceştia vor trăi, model pe care eu în naivitatea mea l-am numit Noua Paradigmă Bio-Demografică umană, îl aveţi expus în Tabelul 1.
Modelul Utopiei Bio-Demografice, în care Omului îi pasă nu doar de propriii copii, dar şi de strănepoţii săi, şi de mediul ambiant în care aceştia vor trăi, model pe care eu în naivitatea mea l-am numit Noua Paradigmă Bio-Demografică umană, îl aveţi expus în Tabelul 1.
 |
| Tabel 1 - Top-30 Model bio-demografic Clasamentul complet aici >>> |
Desigur, faptul că Brazilia, SUA, Rusia, Canada, Australia şi alte ţări (în total 45) au rezerve biologice semnificative pentru creşterea numărului populaţiei în viitor, nu poate să nu bucure. Dar din păcate, pe glob mai există alte 107 state în care numărul populaţiei depăşeşte atât limitele biologice admise cât şi pe cele ale bunului simţ. Să exemplificăm prin următorul clasament al "gurilor de prisos" ale lumii..
 |
| Tabel 2 - Top-30 al ţărilor cu cel mai mare excedent demografic Clasamentul complet aici >>> |
Cititorul contrariat de aceste cifre, ar putea să înceapă să caute "nodul din papură" şi cred că imediat i-ar sări în ochi neconcordanţa între excedentul total global de 2,15 mlrd. locuitori şi excedentul celor 107 ţări suprapopulate - 3,55 mlrd. Nu e nici o greşeală, diferenţa de 1,4 mlrd. reprezintă rezerva de creştere demografică a celor 45 state pomenite mai sus. Dar ţările suprapopulate nu trebuie să-şi facă nici o iluzie în privinţa aceasta, deorece nici Brazilia şi nici Canada (sau oricare alta) sub nici o formă nu vor accepta să găzduiască 450 sau respectiv 150 mln de "emigranţi demografici" din China sau India. În astfel de materii fiecare se descurcă pe cont propriu.
Aşadar, la ora actuală avem 3,55 miliarde de oameni "de prisos" în 107 ţări ale lumii. Ce facem cu ei?
Asta-i marea întrebare!
Intuiesc izbucnirile violent-isterice ale clericaliştilor şi provitaliştilor noştri autohton-mioritici:
- Cum de 'ndrăzneşti! Satano-Fascistule!! Îngrădire flagrantă a dreptului fundamental al spermei la fecundare!!!, - etc şi bla-bla-bla...
Dacă însă depăşim faza emoţională a problemei şi trecem la căutarea soluţiilor raţionale de rezolvare, atunci; de la înălţimea cunoştinţelor umane acumulate, constatăm că totul se rezilvă foarte simplu şi elegant d.p.d.v. matematic în baza renumitelor ecuaţii demografice ale cercetătorului american de la începutul sec. XX Alfred James Lotka.
Astfel, pe parcursul a două generaţii reproductive (≈ 70 de ani) populaţia oricărei ţări poate fi redusă la jumătate dacă după naşterea unui copil cuplul va fi sterilizat. Astfel China va avea nevoie de restricţii pe durata a două generaţii, India - 3 generaţii, iar Bangladeşul - 4. După care toţi revin la modelul demografic firesc - un cuplu, doi copii. Cu monitorizări permanente, sterilizări benevole după al doilea copil, avorturi obligatorii şi amenzi usturătoare în cazul sarcinei a treia şi altele de genul acesta.
Cel mai curios element în această "ecuaţie" este faptul, că începând cu a doua generagie nivelul de trai al familiilor cu un copil începe să crească semnificativ, eliminându-se în sfârşin blestemul demografic al civilizaţiei umane - Capcana Malthusiană, fapt care ar reduce la minimum amplituda oscilaţiilor aşa-numitelor Ciclurilor Demografice.
Iar atunci când omul înţelege că bunăstarea sa este corelată invers proporţională cu numărul copiilor săi, el va accepta orice restricţii demografice de dragul propriului comfort.
Ei şi acum ce mai ziceţi?
Tot fascism? Sau poate, totuşi, unica soluţie de a trăi decent pe o planetă cu resurse limitate?
Apropo de fascism. Să vă prezint eu acum adevăratul fascism demografic care a transformat zeci de ţări în nişte veritabile lagăre de concentrare, în care populaţia supravieţuieşte înghesuită, depăşind limitele suprapopulării de 5, 10 şi chiar mai multe ori. Oare acest model de politici demografice generatoare de mizerie şi sărăcie e mai bun?
 |
| Tabelul 3 - Top Indexul suprapopulării Clasamentul complet aici >>> |
Palestina, Iordania, Iraq - iată adevăratele ghetouri suprapopulate ale deşerturilor. Ca să nu mai vorbim de oraşul-stat Singapore, care în cazul unui colaps al transporturilor va pieri primul (ca şi toate celelalte aglomeraţii urbane de pe planetă). Chiar şi în chinuita noastră Basarabie avem o depăşire de 4 ori (!!!) a numărului populaţiei pe care o poate hrăni teritoriul ţării.
De unde bani pentru asemenea gigantice operaţiuni de "corecţie demografică"/sterilizare?
Voinţă de-ar fi, că bani se găsesc...
Dacă vă amintiţi, în Crochiul IV, noi am pus de o parte în Fondul Global al Salvgardării Ecologice (FGSE) aproape $360 mlrd. rezultate din penalizările anuale ale deficitului de Autonomie Ecologică. Iată banii pentru implementarea noii paradigme bio-demografice!
E prea simplu?
Aşa e, mai ales atunci când căutăm căi lungi şi întortocheate pentru a îndreptăţi în fel şi chip nedorinţa generalizată a masculilor speciei umane de a pune sub contrrol numărul de spermatozoizi fecundaţi.
Îmi pare rău, s-o spun, dar a venit timpul să facem alegerea:
"Libertatea de mişcare" a spermatozoizilor noştri sau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu