VIAŢA DUPA CRAHUL PETROLIER ( I )

Matt Savinar

PARTEA I

  

CIVILIZAŢIA, AŞA CUM o cunoaştem azi, este aproape de sfârşit. Nu, nu este proclamaţia vreunei secte care se bazează pe profeţiile apocaliptice din Biblie sau a vreunei “teorii a conspiraţiei”. Este concluzia ştiinţifică la care au ajuns cei mai respectaţi (şi mai bine plătiţi) geologi [1], fizicieni [2] şi investitori în domeniul bancar [3] din lume. Este concluzia unor oameni raţionali, profesionişti care sunt absolut îngroziţi de fenomenul global numit “Vârful Petrolului”.

 Deja am rămas fără petrol? Credeam că mai avem rezerve pentru cel puţin 50 de ani!

Petrolul nu va dispărea pur şi simplu, deoarece graficul producţiei urmăreşte curba numită “clopotul lui Gauss”. Lucru adevărat pentru un câmp petrolier sau pentru o ţară, dar şi pentru producţia întregii planete. Producţia creşte rapid la baza curbei apoi din ce în ce mai încet spre vârf. Vârful curbei coincide cu punctul în care am exploatat 50% din rezervele de petrol. După ce vârful e depăşit, producţia începe să scadă, în timp ce preţurile încep să crească tot mai mult.

Pe scurt, dacă plecăm de la premiza că în anul 2010 vom atinge maximul producţiei de petrol (”vârful petrolului”), în anul 2040 producţia va scădea la nivelul celei din 1980. Pe de altă parte, populaţia din 2040 va fi de cel puţin două ori mai mare decât cea din 1980, iar lumea va fi mult mai industrializată (deci mai dependentă de petrol) decât era în 1980. În consecinţă, cererea de petrol va depăşi producţia de petrol [4] undeva în jurul acestui an. Acest lucru va genera creşteri spectaculoase ale preţului, economiile care depind de petrol se vor prăbuşi iar războaiele pentru resurse petroliere [5] vor deveni cronice.

Problema nu este aşadar de a rămâne complet fără petrol ci de a nu mai avea suficient pentru ca economia să funcţioneze. Ca o analogie, putem compara “Vârful Petrolului” pentru civilizaţia noastră cu deshidratarea corpului uman. Corpul uman conţine 70% apă. Pentru un individ de 70 de kilograme, asta înseamnă circa 50 de kilograme de apă. Deoarece apa este esenţială pentru viaţă, nu e necesar ca omul s-o piardă complet pentru a muri! Sunt suficiente doar câteva kilograme! Într-un mod similar, o economie bazată exclusiv pe petrol se va prăbuşi cu mult înaintea terminării tuturor rezervelor de petrol. Un dezechilibru de circa 10-15 % între cerere şi producţie este suficient pentru a duce la prăbuşirea economiei şi la sărăcirea oamenilor.

Graficul extracţiei de petrol/timp

Efectele, fie şi ale unei scăderi minore [6] în producţie pot fi devastatoare. De exemplu, în timpul crizei din anii 1970 [7], scăderea producţiei cu 5% a dus la mărirea de aproape 4 ori a preţului petrolului brut! (Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în California cu câţiva ani în urmă, când scăderea producţiei de gaz natural cu 5% a dus la creşterea preţului cu 400%.)

Din fericire, şocurile precedente ale preţurilor au fost doar temporare. Însă şocurile viitoare nu vor fi de scurtă durată! Ele reprezintă o condiţie permanentă! [8] Odată ce declinul a început, producţia va scădea cu 3% pe an, în fiecare an! Această estimare provine din numeroase surse [9], şi însuşi vicepreşedintele SUA, Dick Cheney, într-un dicurs din 1999 [10] (pe când era CEO la Halliburton) a afirmat:

“Conform estimărilor, cererea de petrol va creşte cu circa 2% pe an în următorii ani. În acelaşi timp, declinul natural al producţiei va fi de circa 3% pe an. Asta înseamnă că în 2010 vom avea nevoie de 50 de milioane de barili (1 baril = 159 litri) pe zi.”

Afirmaţiile lui Dick Cheney sunt susţinute de numeroşi oameni de ştiinţă care cred că nivelul global al producţiei îşi va începe declinul final în următorii 5 ani [11]. Unii geologi se aşteaptă ca anul 2005 [12] să fie ultimul an al petrolului ieftin obţinut din zăcăminte bogate, în timp ce estimări venite din lumea industriei petroliere indică o posibilă prăpastie între cerere şi ofertă după 2007 [13], ceea ce va duce la penurii de combustibil şi crize severe în anii 2008-2012 [14].

Graficul exploatarii zacamintelor de titei si productiei/timp

Consecinţele pe termen lung [15] ale Vârfului Petrolului pentru nivelul de viaţă sunt terifiante [16]. În timp ce alunecăm tot mai repede pe panta scăderii producţiei de petrol, ne-am putea trezi în ceea ce unii oameni de ştiinţă au numit “epoca de piatră post-industrială” [17].

Vârful petrolului a fost numit “Vârful Hubbert” [18] după geologul companiei Shell, Dr. Marion King Hubbert [19]. În 1956, Hubbert a prezis - avea să se confirme - că producţia de petrol extras din SUA aveau să-şi atingă maximul în 1970 [20]. El a prezis de asemenea vârful producţiei mondiale în 1995 - previziune care se pare că va fi întârziată cu circa 10-15 ani.

Mare chestie! dacă preţul benzinei creşte, voi merge mai puţin cu maşina. De ce să-mi pese?

Sunt mai multe motive. Industria petrolului şi industria petrochimică înseamnă mult mai mult decât benzina arsă de maşini. Aşa cum a arătat geologul Dale Allen Pfeiffer în articolul său ” Mâncând combustibili fosili” [21], aproximativ 10 calorii de combustibili fosili sunt necesare pentru a produce 1 calorie de hrana în SUA. Asta rezultă din faptul că industria petrolieră şi petrochimică sunt prezente în fiecare etapă a producerii mâncării [22]:

1.      Pesticidele sunt făcute din petrol.

2.      Fertilizatorii sunt făcuţi din amoniac, care e produs din gaze naturale (producţia gazelor naturale îşi va atinge maximul la circa 10 ani după cea a petrolului [23])

3.      Cu mici excepţii, toate maşinile agricole sunt construite şi funcţionează cu petrol.

4.      Ambalajele sunt, în general, făcute din materiale plastice - obţinute din prelucrarea petrolului.

5.      Frigiderele sunt construite în industrii care consumă petrol şi sunt transportate cu maşini care folosesc petrol. Ele funcţionează cu electricitate care provine în mare parte din centrale termoelectrice (bazate pe gaz natural, păcură sau cărbune).

6.      În SUA, o unitate de hrana e transportată în medie circa 2500 de kilometri [24] înainte de a fi consumată. În Canada, distanţa e chiar mai mare: circa 8000 kilometri! [25]

Şi nu e vorba doar de transporturi şi de agricultură care depind în totalitate de petrolul ieftin şi abundent. La fel de dependente sunt şi industria farmaceutică [26], reţelele de distribuţie a apei [27], apărarea naţională [28] şi toate produsele care funcţionează cu petrol sau cu derivatele lui chimice. În ceea ce priveşte acestea din urmă, să reţinem doar faptul că întreaga medicină modernă, toate masele plastice [29], toate computerele şi produsele electronice sunt produse din petrol! Câteva exemple specifice vor ilustra cel mai bine modul cum tehnologia actuală este dependentă de combustibilii fosili:

1.      Producerea unui automobil consumă energia echivalentă cu aproximativ 27-54 barili de petrol [30]. Altfel spus, construirea unei maşini consumă de două ori greutatea ei în petrol! [31]

2.      Producerea unui gram de microcipuri consumă 630 de grame de combustibili fosili. Conform Societăţii Americane de Chimie (A.C.S) producerea unui cip de memorie DDRAM de 32 MB necesită 1,35 kilograme de combustibili fosili [32] şi 32 kilograme de apă.

3.      Producerea unui calculator de birou consumă de 10 ori greutatea sa în combustibili fosili [33]. O socoteala ne arată că energia pentru a produce 10 calculatoare este echivalentă cu cea necesară pentru a produce un automobil - asta datorită tehnologiilor sofisticate necesare.

Când ne gândim la rolul petrolului în producerea tehnologie moderne, e bine să ţinem seama de faptul că cele mai multe sisteme “alternative” de energie - panouri solare, centrale eoliene, motoare cu hidrogen, fabrici de biodiesel, centrale nucleare etc. depind de tehnologii sofisticate. De fapt, toate dispozitivele electrice folosesc argint, cupru (sau chiar platină), fiecare dintre aceste metale fiind extrase, transportate şi prelucrate cu ajutorul utilajelor care folosesc petrol. De exemplu, după cum arăta Richard J. Barnet în cartea sa “Anii care vin: Politica penuriei”, pentru producerea unei tone de cupru se consumă echivalentul a 17.8 barili de petrol. Costul energetic al aluminiului este de 20 de ori mai mare. Energia nucleară necesită uraniu, care, de asemenea, este descoperit, extras şi transportat cu maşini ce consumă petrol. Plantaţiile pentru biocombustibili şi etanol depind de o agricultură industrializată care consumă petrol.

Pe scurt, ceea ce numim azi “energii alternative” la petrol sunt de fapt energii derivate din petrol! Fără o sursă abundentă şi sigură de petrol, nu există nici un mod prin care aceste energii alternative pot fi utilizate pentru a pune în mişcare lumea modernă. (energiile alternative vor fi prezentate pe larg, ulterior…)

Este simtemul bancar modern dependent în întregime de petrolul ieftin?

Răspunsul este DA! Sistemul global financiar este în întregime dependent de o creştere constantă a consumului [33] de petrol şi de gaze naturale. Aşa cum am explicat anterior, toate activităţile economice moderne de la transportul mâncării la producţia industrială depind de consumul de petrol. Banul este în realitate un simbol pentru petrol şi gaze. Comentatorul Robert Wise [34] a remarcat:

Deşi nu e matematică, este totuşi adevărat: bani = energie. Adevărata avere o reprezintă energia utilizabilă. Ea poate fi schimbată pe combustibil, pe muncă, sau pe orice produs construit din munca oamenilor sau a maşinilor care consumă petrol. Costul real reflectă costul în energie pentru a face ceva: valoarea reală reflectă energia consumată pentru a construi ceva.

Aproape toată munca din economia mondială - toată producţia industrială, construcţiile de imobile şi transportul - este făcută cu ajutorul energiei provenind din combustibili fosili. Munca rezultată din forţa fizică a oamenilor este minusculă prin comparaţie. Deci partea leului din averea mondială, revine resurselor petroliere şi de gaze naturale.

Aşa cum Dr. Colin Campbell a scris în “Consecinţele financiare ale Vârfului Petrolului” [35], creşterea continuă a economiei mondiale este posibilă doar atâta timp cât consumul de petrol poate creşte:

Devine evident faptul că lumea financiară a început să accepte realitatea “Vârfului Petrolului”, care încheie astfel prima jumătate a “Epocii petrolului”. Ea a acceptat faptul că băncile şi-au creat capital, până acum, împrumutând mai mult decât aveau în propriile depozite, fiind încrezătoare în creşterea economică ulterioară susţinută de energia bazată pe petrol ieftin. Declinul petrolului, principalul motor al creşterei economice subminează însă validitatea acestei politici, determinând prăbuşirea valorilor burselor de mărfuri.

Devreme ce petrolul este cheia “creşterii economice”, Dr. Campbell vorbeşte despre necesitatea ca indivizii, oamenii de afaceri şi guvernele să-şi plătească datoriile pentru a nu intra în incapacitate de plată odată cu scăderea resurselor. În aceiaşi ordine de idei, analistul economic John La Grou scrie în raportul său [36] privind “Vârful petrolului”, la pagina 11:

Debitul necesită o creştere economică direct proporţională cu mărimea datoriei. Astăzi, datoria industrializată se află la cea mai mare valoare în “dolari reali” din istoria omenirii. Debitul persoanelor fizice, debitul corporaţiilor, debitul guvernamental - toate sunt la cele mai mari valori înregistrate vreodată [37] şi cresc după nişte rate înalte. Prin urmare, nivelul de creştere economică necesar pentru a susţine asemenea datorii trebuie să fie de asemenea foarte înalt.

Legăturile dintre aprovizionarea cu petrol şi sistemul financiar sunt scăpate din vedere sau ignorate de către persoanele preocupate de “Vârful petrolului”. De fapt lucrurile sunt extrem de simple: Atunci când faci un împrumut, te aştepţi să ai mai mulţi bani în viitor decât ai acum - dacă nu din alt motiv, cel puţin pentru a înapoia împrumutul şi dobânzile aferente! Dar, aşa cum am explicat anterior, banul nu este altceva decât un simbol pentru petrol. Deci, când faci azi un împrumut, te aştepţi - fie că asta se va întâmpla sau nu - ca în viitor să fie mai mult petrol decât este acum. Dacă acest lucru însă nu se întâmplă - dacă banii/resursele de petrol vor fi mai puţini decât sunt acum atunci când va trebui să-ţi plăteşti datoriile - nu-ţi vei putea plăti împrumutul.

Dacă mai mult decât un mic procent de indivizi, oameni de afaceri sau naţiuni nu-şi vor plăti datoriile în aproximativ acelaşi timp - ca urmare a scăderii economice generată de creşterea preţurilor la combustibili - băncile vor fi incapabile de a face noi împrumuturi, aducând economia într-o spirală hiperinflaţionistă (vezi cazul Republicii germane de la Weimar, anii 1920). Dacă băncile nu fac suficient de multe noi împrumuturi, oamenii de afaceri care încearcă să-şi plătească datoriile curente nu vor putea să o facă din lipsă de clienţi.

Un magazin de calculatoare, de exemplu, nu va avea suficienţi clienţi deoarece cele mai multe calculatoare sunt cumpărate prin credit. Ca urmare, va intra în faliment. Acelaşi principiu se aplică şi vânzătorilor de maşini, constructorilor de locuinţe etc. Cum cea mai mare parte a economiei se învârte în jurul vânzărilor (şi serviciilor aferente) de maşini, calculatoare, telefoane mobile, case, toate construite cu ajutorul combustibilor fosili şi care funcţionează cu combustibili fosili şi majoritatea cumpărate/vândute pe credit sau prin împrumuturi, colapsul financiar [38] este inevitabil. Acest colaps financiar va avea efectul pervers de a distruge posibilităţile noastre de a implementa noi forme de energie alternativă. Orice program de a dezvolta noi surse de energie necesită sume imense de capital, care nu vor mai fi disponibile odată ce sistemul global monetar va fi distrus [39].

Să nu credeţi că băncile centrale nu sunt conştiente de severitatea acestei probleme. De exemplu, pe 28 iunie 2005, Gary Duncan, editor economis la “Sunday Times” [40] a relatat că “Bank of International Settlements” (BIS) a publicat următorul avertisment [41] în legătură cu căderea economică generată de o creştere viitoare a preţului petrolului:

Preţurile la petrol vor rămâne ridicate pentru o perioadă lungă de timp… Creşteri ulterioare - dacă se vor materializa - pot avea consecinţe mai grave decât anticipăm acum… Toată lumea trebuie să facă astăzi compromisuri neplăcute, pentru a evita alternative mult mai neplăcute în viitor…

Duncan a rezumat raportul băncii [42] astfel:

Actualul deficit de cont al SUA face aproape inevitabilă o viitoare depreciere a dolarului. Avertismenul BIS arată că deficitul actual poate conduce la un declin dezordonat al dolarului, antrenând agitaţia pieţii financiare şi ducând la recesiune economică.

O bancă reocum BIS, ale cărei acţiuni influenţează puternic pieţele financiare, nu ar fi folosit termeni de genul “compromisuri neplăcute”, “consecinţe severe”, “alternative mult mai neplăcute”, “agitaţie” şi “declin dezordonat” în legătură cu piaţa petrolului şi dolarul (care este în momentul de faţă, moneda în care se fac toate tranzacţiile de petrol [43] în lume) decât dacă ceva într-adevăr neplăcut ne-ar aştepta.

Într-o notă similară, Warren Buffet, al doilea om ca avere din lume, a vorbit recent despre riscurile unei “mega-catastrofe” [44] pentru economia globală.

Adăugaţi la toate acestea creşterea tot mai accentuată a preţurilor energiei [45], războaie pentru resursele de petrol [46], conducere politică neinspirată, o posibilă prăbuşire a cursului dolarului [47] şi tabloul devine din ce în ce mai cenuşiu, din ce în ce mai repede. Pe scurt, consecinţele depăşirii “vârfului petrolului” [48] sunt mult mai importante decât ceea ce vor plăti consumatorii atunci. Dacă vă gândiţi doar la preţul de la pompă, la forme de transport care să economisească combustibilul sau la surse alternative de energie, înseamnă că nu aveţi încă o imagine de ansamblu a problemei.

Este administraţia Bush conştientă de aceasă situaţie?

Bineînţeles că da! (vezi de exemplu declaraţia lui Dick Cheney [49] : Conform estimărilor, cererea de petrol va creşte cu circa 2% pe an în următorii ani. În acelaşi timp, declinul natural al producţiei va fi de circa 3% pe an. Asta înseamnă că în 2010 vom avea nevoie de 50 de milioane de barili (1 baril = 159 litri) pe zi.

Pentru a vedea afirmaţiile lui Cheney în perspectivă, ţineţi cont de faptul că naţiunile producătoare de petrol, chiar dacă pompează la întreaga capacitate, nu pot produce mai mult de 80 de milioane de barili pe zi. Această afirmaţie admite tacit severitatea şi iminenţa “vârfului petrolului” în timp ce posibilitatea lumii de a susţine creşterea producţiei este ridicolă. Un alt raport al lui Dick Cheney [50] din aprilie 2001 nu e mai puţin îngrijorător:

Cea mai importantă diferenţă dintre azi şi acum zece ani în urmă este extraordinar de rapida eroziune a capacităţilor de rezervă ale unor segmente critice din lanţul energetic. Astăzi, crizele de scurtă durată sunt endemice. Cel mai important exemplu este cel din arena petrolului.

Deloc surprinzător, George W.Bush a făcut declaraţii similare cu cele ale lui Dick Cheney. În mai 2001, Bush a spus [51]:“Ceea ce poporul trebuie să audă, tare şi clar, este că am început să rămânem fără energie în America”. Unul dintre consilierii pe probleme de energie ai preşedinteului George W. Bush, bancherul Matthew Simmons, a vorbit pe larg despre criza iminentă [52]. (Observaţie: Chiar dacă este un consilier al echipei Bush/Cheney, Simmons se consideră nepartizan în problemele energetice. Analizele sale sunt privite cu interes de comunitatea energetică şi bancară pentru gradul lor de nepartizanat, pentru documentaţia riguroasă şi pentru concluziile lor juste. Banca de investiţii “Simmons and Company International” [53] este considerată cea mai reputată şi de încredere bancă de investiţii în domeniul energiei din lume). Citind esenţialul analizelor lui Simmons, ceea ce rezultă despre situaţie este destul de înfricoşător. De exemplu, într-un interviu cu publicistul Michael Ruppert [54] (www.fromthewilderness.com), Simmons a fost întrebat dacă a venit timpul ca problema “Vârfului petrolului” să intre în dezbatere publică. El a răspuns:

Asta ţine deja de trecut. Aşa cum am spus, experţii şi politicienii nu au nici un Plan B pe care să-l pună în aplicare. Dacă energia depăşeşte maximul, în particular cât timp 5 din cele 6,5 de miliarde de oameni nu au de fapt nu folosesc aproape deloc la energia modernă, va fi o teribilă lovitură adusă bunăstării economice şi sănătăţii noastre - mai mare decât oricine şi-o poate imagina.

Întrebat dacă există vreo soluţie la criza gazelor naturale care se prefigurează, Simmons a răspuns:

Nu cred că există. Soluţia este să ne rugăm! În cele mai bune circumstanţe, dacă toate rugăciunile sunt ascultate, nu va fi nici o criză în următorii 2 ani. După aceea, va fi cu siguranţă o criză.

În mai 2004, Simmons a explicat că, pentru ca cererea să fie controlată corespunzător, preţul petrolului va trebui să ajungă în zece ani la 182 de dolari pe baril [55]. De asemenea, la acest preţ al petrolului, preţul gazului va creşte la 7 dolari pe galon (1 galon = 3,78 litri).

Predicţiile lui Simmons sunt moderate în comparaţie cu cele ale altor analişti din lumea investiţiilor bancare. De exemplu, în 2005, banca de investiţii Ixis-Cib a avertizat că “preţul petrolului brut ar putea atinge în 2015 preţul de 380 de dolari pe baril” [56]. Nu este greu de imaginat cat de devastatoare pentru economia americană va fi această creştere dramatică a preţurilor. Depăşirea pragului de 100$ pe baril va duce aproape sigur la războaie masive pentru resurse [57], deoarece ţările industrializate ale lumii vor dori să preia orice resursă, oricât de mică ar mai rămâne. Asta poate explica de ce directorul Serviciului de Încorporare din SUA [58] a recomandat ca recrutarea obligatorie să fie extinsă la ambele sexe de la 18 la 35 de ani.

În martie 2005, un raport pregătit pentru Departamentul de Energie al SUA confirmă avertizmentele comunităţii bancare. Intitulat “Atenuarea vârfului producţiei mondiale de petrol” [59], raportul notează:

Fără o scădere din timp a consumului, balanţa dintre aprovizionare şi cerere va fi realizată doar printr-o restructurare economică masivă (cauzată de penurie), acompaniată de o creştere uriaşă a preţului petrolului, ambele ducând la o perioadă lungă în care economia mondială va fi practic incontrolabilă. Dacă aşteptăm până când producţia mondială de petrol îşi atinge maximul şi nu luăm măsuri de reducere drastică a consumului încă înainte, lumea va rămâne într-un deficit de combustibil pentru cel puţin 20 de ani dacă nu mai mult.

Raportul vrea să spună [60] că:

Problemele asociate depăşirii vârfului producţiei de petrol nu vor fi temporare, iar experienţa “crizelor energetice” precedente nu e de nici un folos. Aceste probleme necesită o atenţie imediată, iar reducerea consumului trebuie să înceapă cât mai repede… Lumea nu s-a confruntat niciodată cu o astfel de problemă. Fără o reducere masivă a consumului, începând de acum, problema va deveni permanentă. Tranziţiile energetice precedente din istoria omenirii au fost graduate şi evoluţionare. Trecerea peste “Vârful petrolului” va fi abruptă şi revoluţionară.

Aşa cum un comentator a remarcat recent, “motivul pentru care conducătorii noştri se poartă că nişte disperaţi este pentru că situaţia este într-adevăr disperată”! [61] Dacă vă întrebaţi de ce administraţia Bush a redus programele sociale cheltuind banii pentru a porni războaie de parcă nu ar mai exista un viitor, răspunsul este foarte simplu: Din punctul lor de vedere, nu există viitor! Ceea ce e însă şi mai tulburător e fapul că, dintr-un punct de vedere pur machiavelic, politicienii au o gândire probabil corectă.

NOTE:

[1] www.peakoil.net/
[2] www.msnbc.msn.com/id/4287300/
[3] www.simmonsco-intl.com/research.aspx?Type=msspeeches
[4] money.cnn.com/2005/03/21/commentary/column_hays/hays/
[5] www.financialsense.com/series3/intro.htm
[6] www.washingtonpost.com/wp-dyn/content%20/article/2005/06/23/AR2005062301896
[7] http://en.wikipedia.org/wiki/1979_energy_crisis
[8] www.geologie.tu-clausthal.de/Campbell/lecture.html
[9] www.peakoil.net/
[10] www.peakoil.net/Publications/Cheney_PeakOil_FCD.pdf
[11] www.energybulletin.net/997.html
[12] www.energybulletin.net/3792.html
[13] www.odac-info.org/bulletin/documents/MegaProjRelease16-11-
[14] www.oilcrash.com/articles/olduvai.htm
[15] www.museletter.com/archive/110.html
[16] www.energycrisis.com/uk/planNow.htm
[16] http://dieoff.org/page125.htm
[17] www.hubbertpeak.com/
[18] www.hubbertpeak.com/hubbert/
[19] http://mobjectivist.blogspot.com/2005/05/our-petroleum-predicament.html
[20] www.fromthewilderness.com/free/ww3/100303_eating_oil.html
[21] www.energybulletin.net/5045.html
[22] www.hubbertpeak.com/gas
[23] www.washingtonfreepress.org/15/Farm.html
[24] www.japantimes.co.jp/cgi-bin/getarticle.pl5?fe20050421a1.htm
[25] http://mysite.verizon.net/vze495hz/id19.html
[26] www.iags.org/n0813043.htm
[27] www.commondreams.org/views04/1008-23.htm
[28] www.energybulletin.net/2620.html
[29] http://lifeaftertheoilcrash.net/Research.html
[30] www.enviroliteracy.org/article.php/322.html
[31] www.eurekalert.org/pub_releases/2002-11/acs-ttp110502.php
[32] www.un.org/apps/news/story.asp?NewsID=10007&Cr=computer&Cr1=
[33] www.museletter.com/archive/149.html
[34] www.democrats.us/editorial/wise041105.shtml
[35] www.energybulletin.net/5944.html
[36] www.mil-media.com/pdf/JLASPO2005Summary.pdf
[37] www.alternet.org/story/23195/
[38] www.culturechange.org/financialmonsters.html
[39] www.silverbearcafe.com/private/economiccollapse.html
[40] http://business.timesonline.co.uk/
[41] http://business.timesonline.co.uk/article/0,,8209-1671957,00.html
[42] http://business.timesonline.co.uk/article/0,,8209-1671957,00.html
[43] www.mapleleafweb.com/features/economy/loonie_rebounds/pressures.html
[44] http://news.bbc.co.uk/2/hi/business/2817995.stm
[45] www.fromthewilderness.com/free/ww3/060805_380_oil.shtml
[46] http://news.bbc.co.uk/2/hi/in_depth/middle_east/2002/conflict_with_iraq/default.stm
[47] www.dissidentvoice.org/Apr05/Whitney0411.htm
[48] www.energybulletin.net/4740.html
[49] www.peakoil.net/Publications/Cheney_PeakOil_FCD.pdf
[50] www.counterpunch.org/everest12132003.html
[51] www.reason.com/rb/rb072104.shtml
[52] www.simmonsco-intl.com/research.aspx?Type=msspeeches
[53] www.simmonsco-intl.com/
[54] www.fromthewilderness.com/free/ww3/082103_blackout.html
[55] news.bbc.co.uk/1/hi/business/3777413.stm
[56] english.aljazeera.net/NR/exeres/73CE8286-740C-482B-8150-DA57696BC02F.htm
[57] www.fromthewilderness.com/free/ww3/012505_ftw_maps.shtml
[58] www.fromthewilderness.com/free/ww3/050304_women_draft.html
[59] www.peakoil.net/USDOE.html
[60] www.energybulletin.net/4673.html
[61]www.altpr.org/modules.php?op=modload&name=News&file=article&sid=403&mode=thread&order=0&thold=0

*Matt Savinar este avocat, absolvent al University of California Hastings College of the Law, si specialist in stiinte politice science licentiat la Univesity of California at Davis. Este autorul si administratorul proiectului www.lifeaftertheoilcrash.net , care explica „Varful petrolier” global, ramificatiile si semnificatiile acestuia.

Sursa studiului: [1] Life after the oilcrash

Traducere si adaptare pentru AlterMedia: N.Grigorescu

Preluat de pe ALTERMEDIA.info

(Partea II)