Matt Savinar
PARTEA II
“De unde ştiu că nu e altceva decât produsul unei imaginaţii bolnave?”
Dacă credeţi că ceea ce aţi citit anterior este doar produsul unei imaginaţii bolnave, citiţi şi declaraţia congresmanului Roscoe Bartlett (republican, Maryland) făcută într-un [2] discurs în Congres.
[3] Pe 14 martie 2005, Bartlett a prezentat extrem de direct în faţa Congresului ramificaţiile înfricoşătoare ale”apogeului petrolului”. În discursul său, congressmanul Bartlett, poate poate unul dintre cei mai conservatori membri ai Congresului, a dat numeroase citate şi analogii publicate în site-ul autorului (Matt Savinar) pe care l-a citat în [4] numeroase ocazii. (Puteţi urmări un fragment video, în care Bartlett recomandă articolul pe care îl citiţi acum.) Pe 19 aprilie 2005, congresmanul Bartlett a fost dat un interviu la televiziunea naţională. Iarăşi s-a referit la [5] articolul pe care îl citiţi:
Unul dintre cei care au scris despre acest subiect şi-a început articolul spunând: ”Dragă cititorule, civilizaţia aşa cum o cunoaştem se va sfârşi în curând”. Primul impuls pe care îl ai citind aceste rânduri este să arunci articolul la coşul de gunoi. Tipul care a scris asta e sărit de pe fix! Dar dacă nu îl arunci şi îl citeşti până la capăt, îţi dai seama că e greu să-i combaţi concluziile.
Pe 2 mai 2005 congresmanul Bartlett a avut o altă [6] luare de poziţie despre”Peak Oil” de la tribuna Camerei reprezentanţilor, spunând că site-ul autorului l-a marcat profund. În discursurile anterioare, Bartlett a citit fragmete largi din articolele lui Matt Savinar, înregistrate cuvânt cu cuvânt în [7] documentele oficiale ale Congresului.
“Nu putem pur şi simplu găsi mai mult petrol?”
Descoperirile mondiale de petrol şi-au atins apogeul în 1962, ajungând la valori practic lipsite de importanţă în ultimii ani. Noi consumăm [8] 6 barili de petrol pentru fiecare baril pe care-l găsim. Conform unui [9] articol publicat în octombrie 2004, în New York Times, intitulat „Top Oil Groups Fail to Recoup Exploration Costs”:
Primele zece, ca mărime, companii petroliere din lume au cheltuit 8 miliarde de dolari în explorarea de noi zăcăminte în anul curent, dar descoperirile lor au o valoare comercială de doar 4 miliarde de dolari, la preţul actual al ţiţeiului brut. Situaţia a fost similiară şi în anii precedenţi, deşi mai puţin dramatică.
Cu alte cuvinte, noile zăcăminte sunt atât de sărace încât nu reuşesc nici măcar să acopere cheltuielile necesare descoperirii lor! În consecinţă, multe companii majore sunt puse în situaţia de a nu-şi putea [10] înlocui rezervele aflate într-o rapidă scădere. Să ne uităm puţin la graficul de mai sus. În timpul anilor 1960, de exemplu, omenirea consuma circa 6 miliarde de barili pe an, în timp ce se descopereau noi zăcăminte de aproximativ 30-60 miliarde de barili pe an! Având în vedere aceste numere, e uşor de înţeles de ce temerile privind [11] terminarea resurselor de petrol erau considerate nefondate. Din păcate, raportul dintre consum şi descoperirea de petrol s-a inversat în ultimii ani. Acum, omenirea consumă aproape 30 de miliarde de barili pe ani, dar găseşte zăcăminte noi de mai puţin de 4 miliarde de barili pe an. Ţinând cont de aceste tendinţe, apar fireşti declaraţiile analiştilor în probleme energetice de la firma John C Herold Inc. ce vin să [12] confirme zvonurile din lumea industriei, potrivit cărora suntem aproape de o criză fără precedent.
“Cum rămâne cu nisipurile petrolifere din Canada şi cu şisturile bituminoase din Vestul SUA?”
Vestea bună e că există o cantitate importantă neînregistrată de petrol “neconvenţional” aflată în [13] nisipurile petrolifere din Canada. Vestea proastă e că, spre deosebire de sursele”convenţionale” de petrol, extragerea petrolului din nisipurile petrolifere este extrem de costisitoare, atât din punct de vedere [14] financiar, cât şi energetic. În timp ce petrolul “convenţional” are o rată de [15] “întoarcere a energiei investite” (I.E.I.) de circa 30 la 1, petrolul “neconvenţional” obţinut din nisipurile petrolifere are o rată de doar 1.5 la 1.
Asta înseamnă că trebuie investiţi de 20 de ori mai mulţi bani pentru a extrage aceiaşi cantitate de petrol din nisipurile petrolifere, decât banii necesari extragerii respectivei cantităţi dintr-un zăcământ convenţional. Chiar dacă s-ar găsi un asemenea capital imens, şi chiar cu ajutorul unei îmbunătăţiri masive a tehnologiei de extracţie, nisipurile petrolifere din Canada vor produce doar [16] 2.2 milioane de barili pe zi în 2015. Iar această previziune nu ţine cont de [17] scăderile neaşteptate ale producţiei sau de [18] costurile prohibitive, ambele întâlnite frecvent în cazul altor exploatări de nisipuri petrolifere. Cei mai optimişti prevăd o extracţie de [19] 4 milioane de barili pe zi în 2020. Chiar dacă asemenea previziuni ar fi corecte, 4 milioane de barili pe zi nu înseamnă aproape nimic dacă ţinem cont de următoarele date:
1. În prezent, omenirea consumă 83,5 milioane de barili pe zi;
2. La ritmul actual de creştere a cererii, în 2020 consumul ar fi de 120 de milioane de barili pe zi.
3. Odată ce am atins “vârful petrolului”, producţia mondială va scădea cu circa 1 milion de barili pe zi, în fiecare an.
4. Conform previziunilor [20] oamenilor de ştiinţă producţia mondială de petrol îşi va atinge apogeul cel târziu în anul 2010.
Rezervele de petrol din şisturile bituminoase din vestul SUA au probleme similare. Deşi creşterea preţurilor petrolului a determinat guvernul SUA să [21] privească cu alţi ochi aceste rezerve neconvenţionale, ele nu reprezintă salvarea în care mulţi şi-au pus speranţa. Aşa cum geologul Dr. Walter Youngquist [22] a remarcat:
Cetăţeanul american mediu… a fost făcut să creadă că SUA nu ar avea nici o problemă cu petrolul devreme ce şisturile bituminoase ar conţine “64% din rezervele mondiale de petrol cunoscute” iar SUA ar putea folosi aceste resurse în orice moment ar avea nevoie de ele. Asta nu este însă deloc adevărat! Toate încercările de a extrage acest “petrol” (termenul folosit este oricum impropriu) au eşuat din punct de vedere economic - energia necesară de a extrage “petrolul” depăşind energia obţinută din petrol!
Asta înseamnă că orice încercare de a înlocui petrolul convenţional cu petrolul obţinut din şisturile bituminoase ar înrăutăţi de fapt situaţia, devreme ce acest proces consumă mai multă energie decât produce, şi asta făcând abstracţie chiar de costul financiar imens.
“Care este reacţia industriei petroliere faţă de ”vârful petrolului”?”
Dacă vreţi să cunoaşteţi crudul adevăr privind viitorul petrolului, e suficient să vă uitaţi la mişcările din cadrul industriei petroliere. Un recent [23] articol al revistei ”M.I.T.’s Technology Review” relevă acest fenomen:
Dacă acţiunile - mai degrabă decât declaraţile - marilor companii petroliere ne arată măsura în care ele văd viitorul, atunci gândiţi-vă la următoarele. Preţurile ţiţeiului brut s-au dublat din 2001, dar companiile şi-au crescut bugetul pentru explorarea a noi resurse doar cu un mic procent. De asemenea, deşi rafinăriile din SUA lucrează aproape de capacitatea lor maximă, nici o nouă rafinărie nu a mai fost construită din anul 1976! De asemenea, deşi navele petroliere sunt umplute până la refuz, rata de retragere a navelor învechite este mai mare decât cea a dării în funcţiune a altora noi.
Unii oameni cred că faptul că nici o nouă rafinărie nu a fost construită în SUA de aproape 30 de ani se datorează protestelor ecologiştilor. O asemenea credinţă este absolut stupidă, dacă ne gândim la influenţa financiară şi politică a industriei petroliere în comparaţie cu cea a mişcărilor ecologiste! Chiar credeţi că Ronald Reagan şi George H.Bush ar fi lăsat ca o adunătură de ecologişti nesuferiţi să blocheze construcţia unor rafinării, dacă marile companii petroliere ar fi vrut să o facă?
Adevăratul motiv pentru care [24] nici o nouă rafinărie nu a fost construită în ultimii 30 de ani este foarte simplu: orice companie petrolieră care vrea să rămână profitabilă nu va investi în construcţia unor noi rafinării atunci când ştie foarte bine că, în viitor, va fi din ce în ce mai puţin petrol de rafinat.
Pe lângă scăderea investiţiilor în explorare şi în capacităţile de rafinare, marile compani au început să [25] fuzioneze între ele de parcă ar fi într-o cursă contracronometru:
Decembrie 1998: BP şi Amoco fuzionează;
Aprilie 1999: BP-Amoco şi Arco convin să fuzioneze;
Decembrie 1999: Exxon şi Mobil fuzionează;
Octombrie 2000: Chevron şi Texaco convin să fuzioneze;
Noiembrie 2001: Phillips şi Conoco convin să fuzioneze;
Septembrie 2002: Shell cumpără compania Penzoil-Quaker State;
Februarie 2003: Frontier Oil şi Holly convin să fuzioneze;
Martie 2004: Marathon cumpără 40% din Ashland;
Aprilie 2004: Westport Resources cumpără Kerr-McGee;
Iulie 2004: [26] BP şi Shell discută o viitoare fuziune;
Aprilie 2005: [27] Chevron-Texaco şi Unocal fuzionează;
Iunie 2005: [28] Royal Dutch şi Shell fuzionează;
Iulie 2005: [29] China începe demersurile pentru a cumpăra Unocal
În timp ce majoritatea oamenilor crede că discuţiile privind o penurie globală de petrol fac parte dintr-o conspiraţie a marilor companii petroliere dornice să crească preţurile creand o criză artificială, graba cu care au loc fuziunile menţionate anterior ne spune cu totul altceva. [30] Fuziunile şi achiziţiile din lumea corporaţiilor sunt o versiune a canibalismului! În timp ce industria petrolieră începe să se contracte, cele mai mari şi mai puternice companii vor cumpăra (mânca) companiile mai mici şi mai slabe.
(Observaţie: acest fenomen de fuzionare-cumpărare se petrece şi în afara industriei petroliere, în industriile automobilelor şi ale aviaţiei - ambele dependente fireşte de petrol!)
Dacă suspectaţi companiile petroliere că vor să crească artificial preţurile petrolului, puneţi-vă următoarele întrebări:
1. Sunt acţiunile descrise anterior, acţiunile unor rivali prietenoşi unul faţă de cealălalt şi care conspiră să crească preţurile păstrând în acelaşi timp producţia? sau
2. Acţiunile companiilor petroliere sunt acţiunile unor rivali disperaţi, perfect conştienţi de faptul că sursa lor de existenţă se va micşora rapid, care s-au aruncat acum într-o luptă [31] ”până la unu”?
2. Acţiunile companiilor petroliere sunt acţiunile unor rivali disperaţi, perfect conştienţi de faptul că sursa lor de existenţă se va micşora rapid, care s-au aruncat acum într-o luptă [31] ”până la unu”?
Nu e nevoie să reflectaţi prea mult, devreme ce dezvăluiri recente din interiorul industriei petroliere indică faptul că suntem ”[32] al dracului de aproape de apogeul petrolului” în timp ce analişti independenţi au ajuns la concluzia că marile companii petroliere cred că ”vârful petrolului” [33] bate la uşă.
După cum revista ”Bulletin of Atomic Scientists” a observat recent, chiar şi compania ExxonMobil ”[34] trage silenţios alarma vârfului petrolului.” Într-un raport al companiei din 2005 intitulat, [35] ”Perspectiva energiei”, ExxonMobil sugerează că cererea sporită de petrol poate fi satisfăcută printr-o creştere a eficienţei consumului de combustibil. Faptul că ExxonMobil - una dintre cele mai mari companii de petrol din lume - recomandă acum creşterea eficienţei energetice, arată foarte clar cât de iminentă este o criză în acest moment. La fel de alarmant este şi faptul că Chevron a pornit o campanie publicitară sinceră referitoare la aceste lucruri. Deşi campania nu aminteşte de ”apogeul petrolului”, ea aminteşte faptul că în timp ce au fost necesari 125 de ani pentru a arde jumătate din petrolul care exista pe glob, [36] în doar 30 de ani vom arde şi cealaltă jumătate!
“Cum rămâne cu teoria potrivit căreia petrolul este de fapt o resursă regenerabilă?”
O mână de oameni crede că petrolul este de fapt o resursă regenerabilă produsă printr-un proces”abiotic” în adâncurile Pământului. Oricât de atrăgătoare ar fi această teorie, [37] ea ignoră bunul simţ şi toate faptele ştiinţifice. În timp ce mulţi dintre cei care cred în această teorie se consideră noncomformişti, [38] geologii respectabili îi consideră impostori.
În plus, companiile petroliere nu dau acestei teorii nici cea mai mică credibilitate, deşi ar fi motivate mai mult decât oricine altcineva să găsească o sursă nelimitată de petrol odată ce valoarea acţiunilor depinde de cantitatea de petrol aflat în rezervă. Fiecare companie petrolieră care ar vrea să aibă un profit fabulos (adică toate companiile!) ar putea pur şi simplu să găsească această sursă nelimitată de petrol şi să refuze să o pună pe piaţă. Valoarea acţiuniilor respectivei companii ar creşte fabulos, mai ales prin menţinerea unui preţ artificial ca urmare a nepunerii petrolului pe piaţă.
Dar chiar dacă teoriile ”nonconformiste” ale petrolului abiotic ar fi adevărate, ele nu schimbă lucrurile din [39] lumea reală cum ar fi acela că producţia este în declin în aproape toate ţările din lume, exceptând Orientul Mijlociu. Cu siguranţă, această teorie nu e de nici un folos în SUA, unde producţia şi-a atins apogeul în 1970 la 10 milioane de barili pe zi iar acum este în jur de 5 milioane de barili pe zi. Dacă petrolul este o resursă regenerabilă, de ce nu se regenerează el în SUA?
“Dacă ecologiştii nu ne-ar sta în cale, nu am putea exploata petrolul din Alaska?”
În timp ce unii se agaţă disperaţi de credinţa că petrolul este o resursă regenerabilă, alţii cred într-o altă idee iluzorie conform căreia rezerva de petrol din Alaska ( Arctic National Wildlife Reserve ) va rezolva, sau cel puţin va întârzia, criza iminentă. Deşi extracţia petrolului din A.N.W.R. va îmbogăţi companiile implicate, ea [40] nu va schimba situaţia generală, din trei motive:
1. Conform Departamentului Energiei, extracţia petrolului din ANWR va scădea preţurile ţiţeiului brut cu mai puţin de 50 de cenţi.
2. În ANWR există 10 miliarde de barili de petrol - adică exact cantitatea pe care o consumă SUA într-un an şi două luni!
3. Ca orice alt proiect în domeniul petrolier, vor trece 10 ani până când va intra în funcţiune. Odată ce aceast lucru va avea loc, producţia îşi va atinge maximul la 875.000 de barili pe zi - dar nu mai devreme de anul 2025. Dar până atunci, conform tendinţelor actuale, SUA vor trebui să importe 35 de milioane de barili pe zi, în timp ce lumea întreagă va consuma 120 de milioane de barili pe zi!
“Oare legea cererii şi a ofertei nu-şi va spune cuvântul?”
Nu suficient pentru a preveni o prăbuşire economică.
Economistul Andrew Mckillop explică într-un articol recent, intitulat [41] „Why Oil Prices Are Barreling Up”, faptul că petrolul nu este la fel de”elastic” cum sunt celelalte bunuri de consum:
Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă I.E.A (Agenţia Internaţională a Energiei) - care, alături de alţi ”experţi”, pretinde că ”preţurile ridicate vor scădea cererea” fie direct fie prin descurajarea creşterii economice - este faptul că aşa ceva nu se întâmplă în lumea reală.
Din 1999 şi până azi, preţurile ţiţeiului brut au crescut cu aproximativ 350%. Creşterea cererii de petrol a fost în 2004 de aproape 4%, cea mai mare din ultimii 25 de ani. Acestea sunt fapte elementare care sunt în contradicţie evidentă cu noţiunea de ”elasticitate a preţului”. Cererea mondială de petrol, din numeroase motive uşor de înţeles, tinde să fie susţinută de preţuri ”mari” ale petrolului şi gazelor natural până când se ajung la preţuri ”extreme”.
Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în crizele petrolului din anii 1970. Scăderi ale aprovizionării cu 5% au dus la creşteri ale preţului cu aproape 400%. Cererea nu a scăzut decât atunci când lumea a fost târâtă într-una dintre cele mai grave scăderi economice de la Marea Criză din anii 1930.
Economiştii care pretind că piaţa va rezolva toate problemele, uită faptul că teoria economică neoclasică suferă de [42]multe deficienţe care o vor împiedica să reacţioneze corespunzător la problema ”apogeului petrolului” până când va fi deja prea târziu. Pentru a ilustra acest lucru să ne gândim la următorul exemplu: În aprilie 2005, un baril de ţiţei costa circa $55. Energia conţinută într-un baril de petrol costă între $100-$250* dacă vrem să o obţinem din surse alternative de energie. În consecinţă, piaţa nu va da un semnal companiilor energetice să caute surse alternative de energie decât în momentul când preţul petrolului va ajunge la $100-$250 pe baril.
*Asta nici măcar nu ţine seama de cantitatea imensă de capital necesară pentru a extrage minereurile necesare, pentru a construi şi a pune în funcţiune aceste alternative, şi în final pentru a recoverti infrastructura mondială (care costă 45.000 de miliarde de dolari) pentru a deservi aceste alternative.
Odată ce vom începe să investim în aceste alternative, va fi nevoie de un interval de circa 25-50 de ani până când ele vor putea fi implementate la scară industrială. În orice caz, pentru a putea finanţa o implementare agresivă a energiilor alternative, avem nevoie de un capital imens - şi în plus de energie şi materii[43] prime ieftine - ceea ce în mod sigur nu va fi cazul, devreme ce preţul ţiţeiului va fi în jurul a $200 pe baril.
Deci în timp ce sunt necesari între 25 şi 50 de ani pentru a converti economia noastră la surse alternative de energie, s-ar putea să avem cel mult 25 până la 50 de luni până ce producţia petrolului îşi va atinge apogeul! În puţine luni de la apogeul petrolului, va deveni imposibil să oprim declinul. Odată ce acesta are loc, este de aşteptat ca bancherii de pe Wall Street să crească preţul, şi posibil să depăşească pragul de 200 de dolari pe baril, odată ce ei îşi vor da seama că lumea a intrat într-o eră a penuriei permanente de petrol.
Cu un preţ al petrolului de 200 de dolari pe baril, preţurile la benzină vor ajunge la 4 dolari pe litru într-un interval de câteva săptămâni. Asta va duce la o rapidă falimentare a industriilor producătoare de autocamioane şi a reţelelor de transport. Importul şi distribuţia mâncării, a medicamentelor şi a bunurilor de consum va fi zdruncinată.
Efectele vor fi înfricoşătoare. Jan Lundberg, fondatorul revistei ”Lundberg Survey” [44] a observat recent:
Scenariul pe care îl prevăd este acela că panica pe piaţa bursieră va duce, într-un interval de câteva zile, la creşteri dramatice ale preţurilor. Şi odată ce producţia nu va mai putea satisface cererea de peste 80 de milioane de barili pe zi, bursa va înregistra preţuri atât de mari încât vor fi blocate roţile comerţului mondial şi chiar mersul de zi cu zi al vieţii din ”societăţile avansate”. Acesta ar putea fi un eveniment care să ducă la crahul energiei, dar cauza esenţială stă în consumul uriaş pe o planetă cu resurse finite.
Autocamioanele nu vor mai transporta mâncare la Wal-Mart, sau la oricare alt supermarket. Armatorii care aduc jucării tehnice şi ce vrei şi ce nu vrei din China nu vor mai avea combustibil. Nu va mai exista combustibil în multe locuri, iar nesiguranţa, şomajul şi lispurile vor duce la violenţă şi haos. Doar pentru o scurtă perioadă de timp, poliţia şi armata vor fi în stare să menţină ordinea.
Colapsul va fi grăbit şi de faptul că [45] datoria naţională a SUA va deveni imposibil de susţinut odată ce preţul petrolului va depăşi 100 de dolari pe baril. Odată ce acest prag va fi depăşit, investitorii străini îşi vor retrage capitalurile din SUA în timp ce, simultan, vor trece de la [46] dolar la euro ca monedă de schimb în tranzacţiile cu petrol. Odată cu falimentarea reţelelor de transport autohtone, trecerea finanţelor globale de la dolar la euro vor distruge economia SUA.
Dacă vă întrebaţi de ce media din mainstream nu discută despre un asemenea subiect, acum ştiţi. Odată ce gravitatea situaţiei va fi cunoscută de toată lumea, [47] panica se va răspândi şi va distruge întregul castel de cărţi de joc şi asta chiar dacă producţia nu şi-a atins încă limitele.
În rezumat, suntem prizonierii următoarei dileme:
1. În momentul de faţă, [48] nu există alternative economic viabile la petrol. (Accentul e plasat pe viabilitatea economică şi nu pe cea tehnică, la fel de problematică)
2. Nu vom deveni motivaţi să introducem energii alternative la scară mare, decât atunci când preţurile petrolului vor deveni enorme.
3. Însă atunci când preţurile petrolului sunt enorme, economia se va prăbuşi, şi nu vom mai putea finanţa o trecere, fie şi ea modestă, spre energii alternative.
4. Un program agresiv de reducere a consumului va scădea preţul petrolului, înlăturând astfel stimulentul necesar pentru a trece la alternative, până când va fi deja prea târziu.
5. Materiile prime folosite în multe surse de energie alternativă, cum ar fi siliciul, cuprul şi platina sunt deja în cantităţi reduse pe glob. Orice tentativă de a controla aceste resurse necesare pentru o tranziţie la scară largă către energiile alternative, va fi întâmpinată de o competiţie agresivă şi va duce poate chiar la [49] ciocniri militare cu China.
“Cum rămâne cu numeroasele alternative la petrol? Nu putem găsi înlocuitori?
Mulţi politicieni şi economişti insistă să afirme că există alternative la petrol şi că putem să găsim un mod de a rezolva această problemă. Însă, [50] fizicienii şi [51] geologii ne spun o [52] cu totul altă poveste.
În timp ce politicienii şi economiştii ne vând [53] poveşti vechi de 30 de ani, fizicienii şi geologii ne vorbesc despre adevărul ştiinţific şi matematic. În loc să acceptaţi [54] miturile tehnlogice propuse de politicieni şi de economişti, a venit timpul să vă puneţi [55] întrebări critice legate de aşa numitele ”alternative la petrol” înfruntând unele adevăruri neplăcute despre energie.
Deşi există multe tehnologii viabile alternative la petrol, nici una dintre ele (sau nici o combinaţie între acestea) nu poate aduce nici pe departe cantitatea folosită de actualul sistem monetar şi de actuala infrastructură industrială.
Oamenii înclină să creadă că alternativele la petrol sunt într-un fel independente de petrol. În realitate, alternativele la petrol sunt cel mai bine descrise de expresia ”derivate ale petrolului”. Într-adevăr, e nevoie de resurse masive de petrol şi de alte resurse deja insuficiente, pentru a găsi şi a extrage minereurile (argint, cupru, platină, uraniu etc.) necesare pentru a construi panouri solare, mori de vânt şi centrale nucleare. Este nevoie de mult petrol pentru a construi aceste alternative, şi încă şi mai mult pentru a distribui energia produsă de ele, pentru a le menţine în funcţiune, şi pentru a adapta infrastructura.
Fiecare din aceste alternative este ameninţată de numeroase deficienţe fizice fundamentale, care au avut până acum puţină parte de atenţie.
“Cum rămâne cu alternativele ecologice: energia solară, eoliană, a mareelor şi geotermală?”
Energia solară şi eoliană suferă de deficienţe fizice fundamentale astfel încât ele pot înlocui doar un mic procent din energia produsă de petrol: au o densitate energetică foarte scăzută, sunt improprii pentru a fi folosite pe post de combustibil pentru autovehicule, au o intermitenţă în producţie (depinzând de soare şi de vânt!) şi au o rată redusă de mărire a numărului lor.
I. Densitate energetică scăzută/Rată redusă de dezvoltare:
Puţini oameni îşi dau seama cât de multă energie este concentrată într-o cantitate - fie ea redusă - de petrol sau de benzină. Un baril de petrol conţine echivalentul energetic pentru [56] aproape 25,000 ore de muncă umană fizică. Un singur litru de benzină conţine echivalentul energiei dată de [57] 180 de ore de muncă umană. Mulţi oameni sunt uimiţi când aud acest lucru, şi rămân astfel chiar după ce [58] au făcut ei înşişi calculele, dar este perfect de înţeles dacă stai să te gândeşti. Un automobil de 500 de kilograme consumă 6-7 litri de benzină pentru a parcurge 100 de kilometri într-o oră şi jumătate. Cât timp i-ar lua unui om să împingă maşina respectivă 100 de kilometri?
Mulţi oameni supraestimează densitatea energetică a surselor de energie solară, eoliană, şi a altor surse regenerabile. Câteva exemple vor ilustra capacitatea limitată a acestor surse de energie în comparaţie cu cea a combustibililor fosili.
1. După spusele lui [59] Paul Driessen, toate cele [60] 13.000 de turbine eoliene din California produc energia unei singure centrale termoelectrice alimentată cu gaze naturale, adică 555-megawaţi-oră. Conform unui [61] raport publicat în Mai 2004 de către Asociaţia europeană a energiei eoliene, SUA au o centrale eoliene cu o putere instalată de 6361 de megawaţi oră. Asta înseamnă că dacă fiecare turbină din SUA ar funcţiona la capacitatea maximă, toate în acelaşi timp, ele ar produce energia electrică dată de 6 termocentrale pe cărbuni. Cum însă centralele eoliene lucrează în medie la 30% din capacitatea lor, rezultă că energia electrică produsă de ele în SUA este ceva mai mică decât energia produsă de două termocentrale! Pentru a înlocui energia produsă de petrolul extras dintr-o platformă oceanică, circa 12000 de barili pe zi, ar trebui să construim [62] 706 turbine eoliene Vesta ”V82″.
2. Cifrele pentru energia produsă de panourile solare sunt şi mai mici. De exemplu, Paul Roberts [63] scrie în cartea sa„The End of Oil: On the Edge of a Perilous New World” la pagina 191:
„Dacă aduni energia produsă de toate celule fotovoltaive din lume (2004) vei obţine în jur de 2000 de megawaţi-oră - o cantitate de energie care abia se compară cu cea produsă de două termocentrale pe cărbuni”
Dar chiar şi aceaste calcule sunt de fapt exagerate, căci pleacă de la premiza că toate celulele solare operează la întreaga lor capacitate. În lumea reală însă, o celulă solară operează la circa 20% din capacitatea ei. Asta înseamnă că putearea produsă de toate celulele solare din lume este egală cu mai puţin de 40% din cea a unei centrale electrice pe cărbuni!
Conform [64] companiei ExxonMobil, cantitatea de energie distribuită de o singură benzinărie într-o singură zi, este echivalentă cu energia pe care ar produce-o un teren cu o suprafaţă de 4 ori mai mare decât insula Manhattan, acoperit numai cu panouri solare!
Când doar în SUA sunt 17000 de benzinării, nu trebuie să fii matematician ca să-ţi dai seama că energia solară este incapabilă să răspundă nevoilor noastre ungente pentru o nouă sursă de energie care să fie - la fel ca petrolul - densă, ieftină şi transportabilă.
După [65] spusele Dr. David Goodstien, profesor de fizică la Cal Tech University, ar fi necesari circa 220000 de kilometri pătraţi (NT:aproape toată suprafaţa României!) de panouri solare pentru a satisface nevoile lumii de energie doar din această sursă. Acest număr poate pare fezabil pentru unii, cel puţin până când vor afla că suprafaţa tuturor panourilor solare din lume este sub 10 kilometri pătraţi!
Conform estimărilor, circa 20000 de unităţi de producere a energie electrice din energia solară şi circa 100.000 de centrale termice pentru locuinţe care folosesc energia solară au fost instalate în SUA - un număr infim comparativ cu numărul caselor individuale, circa 70 de milioane. Asta înseamnă că, chiar dacă numărul caselor care folosesc electricitate din energia solară ar creşte de o sută de ori, mai puţin de 2 milioane de locuinţe ar fi echipate cu sisteme electrice solare. Presupunând că am putea ajunge la un asemenea număr, ceea ce oricum este greu de crezut, trebuie să ne punem două întrebări:
A: Ce vor face celelalte 68 de milioane de locuinţe? Ce vor face milioanele de companii, naţiuni şi industrii din întreaga lume de care noi, lumea industrializată, suntem dependenţi?
B: Devreme ce petrolul, şi nu electricitate, este combustibilul primar pentru transport (reprezentând o pondere de 90%) la ce vor folosi toate cele de mai sus pentru a menţine reţeaua globală de automobile, camioane, avioane şi vapoare în funcţiune?
II. Intermitenţa producerii energiei:
Spre deosebire de extracţia de petrol, care poate funcţiona zi şi noapte şi în orice condiţii meteorologice şi spre deosebire de termocentralele pe bază de gaze naturale sau cărbuni care de asemenea funcţionează practic non-stop, turbinele eoliene şi celulele solare produc energie doar temporar şi sub anumite condiţii. Asta poate că nu e o problemă prea mare când e vorba să produci curent pentru uz casnic, sau oricum, la scară mică, dar dacă vrei să pui în mişcare o economie industrială care depinde de aeroporturi, avioane, autocamioane, milioane de kilometri de autostrăzi, zgârie-nori, cerere non-stop de combustibili etc. o sursă intermitentă de energie nu va face faţă.
În consecinţă, pentru a produce energie pe perioada când vântul nu bate sau soarele nu străluceşte, centralele solare sau eoliene trebuie dublate de lucruri de genul… benzinării sau termocentrale.
III. Inadecvarea pentru rolul de combustibili pentru transport:
Aproximativ 2/3 din producţia de petrol este folosită pentru transport. Peste 90% din combustibilul utilizat pentru transport provine din petrol (benzină, motorină). Aşa că, chiar dacă ignorăm problemele menţionate mai sus, rămâne problema centrală: cum putem folosi electricitate generată de panourile solare şi de turbinele eoliene pentru a pune în mişcare maşinile, vapoarele, avioanele etc. ?
Din păcate, energia solară şi eoliană nu pot fi folosite pe post de combustibil de transport la scară industrială, decât dacă folosim electricitatea generată pentru a [67] extrage hidrogenul din apă prin electroliză. Hidrogenul obţinut în acest mod este bun la scară mică şi/sau pentru proiecte experimentale. Dacă însă vrem să-l folosim pentru a da energie unei părţi semnificative din economia globală, avem nevoie de următoarele:
1. [68] Sute de mii de miliarde de dolari pentru a construi flote de maşini, camioane, vapoare, avioane ale căror motoare să funcţioneze cu hidrogen.
2. Sute, dacă nu mii, de uzine care să construiască cele prezentate la punctul 1 (uzine care vor consuma inevitabil petrol)
3. Construcţia unei [69] reţele globale de distribuţie a hidrogenului şi de service pentru maşinăriile de la punctul 1, care ar fi extrem de scumpă.
4. [70] Cantităţi inimaginabile de platină, argint şi cupru, şi alte minereuri care sunt deja în [71] cantităţi foarte reduse.
NOTE:
[1] Cititi partea I…: http://ro.altermedia.info/stiintatehnologie/viata-dupa-crahul-petrolier_2786.htm
[2] discurs în Congres: http://lifeaftertheoilcrash.net/FloorOfTheHouse.html
[3] Pe 14 martie 2005: http://lifeaftertheoilcrash.net/FloorOfTheHouse.html
[4] numeroase ocazii: http://lifeaftertheoilcrash.net/FloorOfTheHouse.html
[5] articolul pe care îl citiţi: http://www.energybulletin.net/5429.html
[6] luare de poziţie : http://lifeaftertheoilcrash.net/FloorOfTheHouseAgain.html
[7] documentele oficiale ale Congresului: http://lifeaftertheoilcrash.net/FloorOfTheHouse.html
[8] 6 barili de petrol pentru fiecare baril pe care-l găsim: http://www.guardian.co.uk/comment/story/0,3604,1233533,00.html
[9] articol: http://www.energybulletin.net/2470.html
[10] înlocui rezervele: http://www.tomdispatch.com/index.mhtml?pid=2277
[11] terminarea resurselor de petrol : http://www.energybulletin.net/6429.html
[12] confirme zvonurile : http://www.energybulletin.net/4718.html
[13] nisipurile petrolifere: http://www.energybulletin.net/1894.html
[14] financiar, cât şi energetic: http://www.energybulletin.net/1191.html
[15] “întoarcere a energiei investite”: http://www.eclipsenow.org/Facts/alternateenergy.html
[16] 2.2 milioane de barili pe zi în 2015: http://www.energybulletin.net/358.html
[17] scăderile neaşteptate : http://www.energybulletin.net/962.html
[18] costurile prohibitive: http://www.energybulletin.net/2997.html
[19] 4 milioane de barili pe zi în 2020: http://www.thebulletin.org/article.php?art_ofn=mj05cavallo
[20] oamenilor de ştiinţă : http://www.peakoil.net/
[21] privească cu alţi ochi : http://msnbc.msn.com/id/6569046/
[22] a remarcat: http://egj.lib.uidaho.edu/egj09/youngqu1.html
[23] articol: http://www.technologyreview.com/articles/05/02/issue/review_oil.asp?p=0
[24] nici o nouă rafinărie : http://www.corpwatch.org/article.php?id=12227
[25] fuzioneze între ele : http://www.nytimes.com/2005/02/02/business/02place.html
[26] BP şi Shell discută o viitoare fuziune: http://www.guardian.co.uk/business/story/0,3604,1261452,00.html
[27] Chevron-Texaco şi Unocal fuzionează: http://www.sfgate.com/cgi-bin/article.cgi?f=/c/a/2005/04/08/BUGA4C50P61.DTL
[28] Royal Dutch şi Shell fuzionează: http://news.bbc.co.uk/2/hi/business/4628983.stm
[29] China începe demersurile pentru a cumpăra Unocal : http://www.chron.com/cs/CDA/ssistory.mpl/business/3215957
[30] Fuziunile şi achiziţiile : http://www.lawforum.net/areas/mergers_and_acquisitions/index.asp
[31] ”până la unu”? : http://usa.mediamonitors.net/content/view/full/9427/
[32] al dracului de aproape : http://www.bloomberg.com/apps/news?pid=10000087&sid=a3Iz1vRFvXuI&refer
=top_world_news
[33] bate la uşă: http://www.sfgate.com/cgi-bin/article.cgi?f=/c/a/2005/04/08/BUGA4C50P61.DTL
[34] trage silenţios alarma vârfului petrolului: http://www.thebulletin.org/article.php?art_ofn=mj05cavallo
[35] ”Perspectiva energiei”: http://www.thebulletin.org/article.php?art_ofn=mj05cavallo
[36] în doar 30 de ani vom arde şi cealaltă jumătate! : http://www.willyoujoinus.com/advertising/print/
[37] ea ignoră bunul simţ şi toate faptele ştiinţifice: http://www.energybulletin.net/2423.html
[38] geologii respectabili îi consideră impostori: http://www.museletter.com/archive/150b.html
[39] lumea reală : http://www.fromthewilderness.com/free/ww3/100404_abiotic_oil.shtml
[40] nu va schimba situaţia generală, din trei motive: http://www.msnbc.msn.com/id/4542853/
[41] „Why Oil Prices Are Barreling Up”,: http://www.atimes.com//atimes/Global_Economy/GB16Dj02.html
[42] multe deficienţe : http://www.dieoff.org/page241.htm
[43] prime ieftine - ceea ce în mod sigur nu va fi cazul, devreme ce : http://quote.bloomberg.com/apps/news?pid=10000039&refer=columnist_pesek8;sid=aoP8MaxIzWb8
[2] discurs în Congres: http://lifeaftertheoilcrash.net/FloorOfTheHouse.html
[3] Pe 14 martie 2005: http://lifeaftertheoilcrash.net/FloorOfTheHouse.html
[4] numeroase ocazii: http://lifeaftertheoilcrash.net/FloorOfTheHouse.html
[5] articolul pe care îl citiţi: http://www.energybulletin.net/5429.html
[6] luare de poziţie : http://lifeaftertheoilcrash.net/FloorOfTheHouseAgain.html
[7] documentele oficiale ale Congresului: http://lifeaftertheoilcrash.net/FloorOfTheHouse.html
[8] 6 barili de petrol pentru fiecare baril pe care-l găsim: http://www.guardian.co.uk/comment/story/0,3604,1233533,00.html
[9] articol: http://www.energybulletin.net/2470.html
[10] înlocui rezervele: http://www.tomdispatch.com/index.mhtml?pid=2277
[11] terminarea resurselor de petrol : http://www.energybulletin.net/6429.html
[12] confirme zvonurile : http://www.energybulletin.net/4718.html
[13] nisipurile petrolifere: http://www.energybulletin.net/1894.html
[14] financiar, cât şi energetic: http://www.energybulletin.net/1191.html
[15] “întoarcere a energiei investite”: http://www.eclipsenow.org/Facts/alternateenergy.html
[16] 2.2 milioane de barili pe zi în 2015: http://www.energybulletin.net/358.html
[17] scăderile neaşteptate : http://www.energybulletin.net/962.html
[18] costurile prohibitive: http://www.energybulletin.net/2997.html
[19] 4 milioane de barili pe zi în 2020: http://www.thebulletin.org/article.php?art_ofn=mj05cavallo
[20] oamenilor de ştiinţă : http://www.peakoil.net/
[21] privească cu alţi ochi : http://msnbc.msn.com/id/6569046/
[22] a remarcat: http://egj.lib.uidaho.edu/egj09/youngqu1.html
[23] articol: http://www.technologyreview.com/articles/05/02/issue/review_oil.asp?p=0
[24] nici o nouă rafinărie : http://www.corpwatch.org/article.php?id=12227
[25] fuzioneze între ele : http://www.nytimes.com/2005/02/02/business/02place.html
[26] BP şi Shell discută o viitoare fuziune: http://www.guardian.co.uk/business/story/0,3604,1261452,00.html
[27] Chevron-Texaco şi Unocal fuzionează: http://www.sfgate.com/cgi-bin/article.cgi?f=/c/a/2005/04/08/BUGA4C50P61.DTL
[28] Royal Dutch şi Shell fuzionează: http://news.bbc.co.uk/2/hi/business/4628983.stm
[29] China începe demersurile pentru a cumpăra Unocal : http://www.chron.com/cs/CDA/ssistory.mpl/business/3215957
[30] Fuziunile şi achiziţiile : http://www.lawforum.net/areas/mergers_and_acquisitions/index.asp
[31] ”până la unu”? : http://usa.mediamonitors.net/content/view/full/9427/
[32] al dracului de aproape : http://www.bloomberg.com/apps/news?pid=10000087&sid=a3Iz1vRFvXuI&refer
=top_world_news
[33] bate la uşă: http://www.sfgate.com/cgi-bin/article.cgi?f=/c/a/2005/04/08/BUGA4C50P61.DTL
[34] trage silenţios alarma vârfului petrolului: http://www.thebulletin.org/article.php?art_ofn=mj05cavallo
[35] ”Perspectiva energiei”: http://www.thebulletin.org/article.php?art_ofn=mj05cavallo
[36] în doar 30 de ani vom arde şi cealaltă jumătate! : http://www.willyoujoinus.com/advertising/print/
[37] ea ignoră bunul simţ şi toate faptele ştiinţifice: http://www.energybulletin.net/2423.html
[38] geologii respectabili îi consideră impostori: http://www.museletter.com/archive/150b.html
[39] lumea reală : http://www.fromthewilderness.com/free/ww3/100404_abiotic_oil.shtml
[40] nu va schimba situaţia generală, din trei motive: http://www.msnbc.msn.com/id/4542853/
[41] „Why Oil Prices Are Barreling Up”,: http://www.atimes.com//atimes/Global_Economy/GB16Dj02.html
[42] multe deficienţe : http://www.dieoff.org/page241.htm
[43] prime ieftine - ceea ce în mod sigur nu va fi cazul, devreme ce : http://quote.bloomberg.com/apps/news?pid=10000039&refer=columnist_pesek8;sid=aoP8MaxIzWb8
[44] a observat recent: http://www.energybulletin.net/4404.html
[45] datoria naţională a SUA va deveni imposibil de susţinut: http://www.thenation.com/doc.mhtml?i=20020923&s=greider
[46] dolar la euro : http://www.feasta.org/documents/papers/oil1.htm
[47] panica se va răspândi : http://deconsumption.typepad.com/deconsumption/2005/03/the_most_import.html
[48] nu există alternative economic viabile la petrol: http://lifeaftertheoilcrash.net/SecondPage.html#anchor_83
[49] ciocniri militare cu China: http://news.ft.com/cms/s/454b9d94-7fbf-11d9-8ceb-00000e2511c8.html
[50] fizicienii : http://www.physicstoday.org/vol-57/iss-7/p47.html
[51] geologii : http://www.hubbertpeak.com/youngquist/altenergy.htm
[52] cu totul altă poveste: http://lifeaftertheoilcrash.net/PageTwo.html
[53] poveşti vechi de 30 de ani: http://www.energybulletin.net/1181.html
[54] miturile tehnlogice : http://www.fromthewilderness.com/free/ww3/081803_hydrogen_answers.html
[55] întrebări critice : http://www.fromthewilderness.com/free/ww3/052703_9_questions.html
[56] aproape 25,000 ore de muncă umană fizică: http://lifeaftertheoilcrash.net/Research.html
[57] 180 de ore de muncă umană: http://lifeaftertheoilcrash.net/Research.html
[58] au făcut ei înşişi calculele: http://lifeaftertheoilcrash.net/Research.html
[59] Paul Driessen: http://canadafreepress.com/2005/driessen012905.htm
[60] 13.000 de turbine eoliene : http://canadafreepress.com/2005/driessen012905.htm
[61] raport : http://www.ewea.org/documents/WF12-2004_eng.pdf
[62] 706 turbine eoliene Vesta ”V82″.: http://lifeaftertheoilcrash.net/Research.html
[63] scrie în cartea sa: http://www.atimes.com/atimes/Global_Economy/GA15Dj01.html
[64] companiei ExxonMobil: http://www.energybulletin.net/3624.html
[65] spusele Dr. David Goodstien: http://msnbc.msn.com/id/4287300/
[66] articol recent : http://www.energybulletin.net/648.html
[67] extrage hidrogenul din apă : http://www.fromthewilderness.com/free/ww3/052703_9_questions.html
[68] Sute de mii de miliarde de dolari : http://lifeaftertheoilcrash.net/SecondPage.html#anchor_135
[69] reţele globale de distribuţie a hidrogenului : http://lifeaftertheoilcrash.net/SecondPage.html#anchor_136
[70] Cantităţi inimaginabile: http://lifeaftertheoilcrash.net/SecondPage.html#anchor_137
[71] cantităţi foarte reduse: http://www.rff.org/rff/rff_press/bookdetail.cfm?outputID=7369
[45] datoria naţională a SUA va deveni imposibil de susţinut: http://www.thenation.com/doc.mhtml?i=20020923&s=greider
[46] dolar la euro : http://www.feasta.org/documents/papers/oil1.htm
[47] panica se va răspândi : http://deconsumption.typepad.com/deconsumption/2005/03/the_most_import.html
[48] nu există alternative economic viabile la petrol: http://lifeaftertheoilcrash.net/SecondPage.html#anchor_83
[49] ciocniri militare cu China: http://news.ft.com/cms/s/454b9d94-7fbf-11d9-8ceb-00000e2511c8.html
[50] fizicienii : http://www.physicstoday.org/vol-57/iss-7/p47.html
[51] geologii : http://www.hubbertpeak.com/youngquist/altenergy.htm
[52] cu totul altă poveste: http://lifeaftertheoilcrash.net/PageTwo.html
[53] poveşti vechi de 30 de ani: http://www.energybulletin.net/1181.html
[54] miturile tehnlogice : http://www.fromthewilderness.com/free/ww3/081803_hydrogen_answers.html
[55] întrebări critice : http://www.fromthewilderness.com/free/ww3/052703_9_questions.html
[56] aproape 25,000 ore de muncă umană fizică: http://lifeaftertheoilcrash.net/Research.html
[57] 180 de ore de muncă umană: http://lifeaftertheoilcrash.net/Research.html
[58] au făcut ei înşişi calculele: http://lifeaftertheoilcrash.net/Research.html
[59] Paul Driessen: http://canadafreepress.com/2005/driessen012905.htm
[60] 13.000 de turbine eoliene : http://canadafreepress.com/2005/driessen012905.htm
[61] raport : http://www.ewea.org/documents/WF12-2004_eng.pdf
[62] 706 turbine eoliene Vesta ”V82″.: http://lifeaftertheoilcrash.net/Research.html
[63] scrie în cartea sa: http://www.atimes.com/atimes/Global_Economy/GA15Dj01.html
[64] companiei ExxonMobil: http://www.energybulletin.net/3624.html
[65] spusele Dr. David Goodstien: http://msnbc.msn.com/id/4287300/
[66] articol recent : http://www.energybulletin.net/648.html
[67] extrage hidrogenul din apă : http://www.fromthewilderness.com/free/ww3/052703_9_questions.html
[68] Sute de mii de miliarde de dolari : http://lifeaftertheoilcrash.net/SecondPage.html#anchor_135
[69] reţele globale de distribuţie a hidrogenului : http://lifeaftertheoilcrash.net/SecondPage.html#anchor_136
[70] Cantităţi inimaginabile: http://lifeaftertheoilcrash.net/SecondPage.html#anchor_137
[71] cantităţi foarte reduse: http://www.rff.org/rff/rff_press/bookdetail.cfm?outputID=7369
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu