Ştiiaţi că penru asigurarea consumului fiziologic normativ anual al unui român (62 kg carne, 220 l lapte, 260 ouă, 170 kg legume şi fructe, etc) sunt necerari 27,5 ari de terenuri agricole ?
Ştiiaţi că, dacă utilzăm norma de consum românească la scară mondială, atunci pentru asigurarea normei de consum alimentar a 6,5 miliarde de locuitori ai Terrei ar fi de ajuns 1,8 miliarde hectare de ternuri cu destinaţie agricolă ?
Ştiiaţi că, astăzi omenirea utilizează abuziv şi iraţional 5,5 miliarde ha terenuri cu destinaţie agricolă, adică de trei ori mai mult decât ar avea efectiv nevoie, şi că aceste terenuri ar putea fi din nou restituite Naturei pentru asigurarea unei mai bune regularizări biotice a vieţii pe planetă ?
* * *
Despre echivalentul alimentar al omului şi problema defrişării pădurilor
Într-o publicaţie anterioară, rămasă fără ecou, vorbeam despre conceptul de „pompă forestieră”, care transformă fenomenele climaterice de pe glob din abiotice în unele ghidate de învelişul biotic al Terrei. Dincolo de cifre, calcule, scheme, etc., conceptul se reduce la la o afirmaţie foarte simplă:
De asemenea cunoaştem importanţa pădurilor virgine în menţinerea echilibrului biologic şi climateric în cadrul funcţiei supreme a biosferei terestre – reglarea şi menţinerea condiţiilor acceptabile pentru viaţa biologică pe Pământ.
Astăzi, cota ecosistemelor naturale globale distruse şi piternic afectate (şi care nu mai participă la autoreglarea vieţii biologice pe Pământ) a atins catastrofala cifră de 63%. (vezi: Regularizarea biotică şi perspectivele perpetuării vieţii pe Pământ ). Tot acolo aflăm, că „echivalentul geografic” al pragului admis de distrugere şi afectare puternică a ecosistemelor planetare nu trebuie să depăşească 20% din suprafaţa uscatului, pentru ca ecosistemele neafectate să-şi poată continua efectiv funcţia supremă – regularizarea biotică a vieţii pe Pământ.
Desigur, stoparea oricărei activităţi umane pe o suprafaţă de 43 % din uscat şi reâmpădurirea acestor teritorii, astăzi pare o utopie.
Ş-atuci, nu se mai poate face nimic? Oare chiar mişcărilor ecologiste nu le mai rămâne nimic de făcut, decât să rânească gunoaiele „civilizaţiei hiperconsumului”?
Dar pentru aceasta ar trebui să schimbăm mai întâi unghiul de abordare al problematicii ecologice.
Haideţi mai întâi să ne dumerim cum se gestionează aceste 63 % procente din ecosistemele distruse şi puternic degradate şi mai ales, şă înţelegem de câte terenuri agricole avem nevoie pentru asigurarea necesităţilor vitale (consumul fiziologic alimentar) al omului astăzi, când am ajuns să fim 6,5 miliarde pe acest pământ.
- Suprafaţa globului pământesc constituie 510,10 mln. km2.
- Suprafaţa bazinului acvatic constituie 361,20 mln. km2.
- Suprafaţa uscatului planetei constituie 148,90 mln. km2.
- Suprafaţa uscatului măsurată în hectare este de 14,89 miliarde ha
Acum să vedem cum este utilizată suprafaţa Pământului după „repartiţia folosinţelor” (termen perfect birocratic utilizat de Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor (MAAP) al României) atât în plan global, cât mai ales la scară naţională şi în primul rând, în cele două habitate mioritice:
Nu o să intrăm în detalii referitor la capitolul „Păduri şi alte terenuri forestiere”, menţionând doar în treacăt, că dacă în România suprafaţa acestora se apropie de media mondială (aşa insuficientă cum e), apoi în R. Moldova situaţia la acest capitol e de-a dreptul catastrofală.
Să examinăm mai atent capitolul „Terenuri cu destinaţie agricolă”, care a contribuit cel mai mult la distrugerea ecosostemelor naturale. În primul rând sare în ochi decalajul izbitor dintre suprafaţa terenurilor arabile pe scară mondială şi cea din ţările române: de 4 ori mai mare în România şi de aproape 6 ori mai mare în R. Moldova. Suntem noi oare, marii exportatori de producţie agricolă ai lumii? Sau merge vorba despre o agricultură absolut ineficientă, care în plus a redus la minimum stratul forestier al teritoriilor respective, contribuind în mod hotărâtor la accentuarea fenomenelor climaterice destabilizatoare din subcontinentul balcanic.
Să încercăm să stabilim acum care totuşi ar putea fi limitele geografice ale unei agriculturi moderne, căreia îi revine sarcina de a hrăni o omenire de 6,5 miliarde.
Pentru a înţelege eficienţa utilizării terenurilor cu destinaţie agricolă de către civilizaţia umană, este necesar de a introduce în raţionamentele noastre două noţiuni noi: „consumul fiziologic normativ uman” (NCF) al celor mai importante tipuri de produse alimentare şi „suprafaţa agricolă normativă” necesară pentru asigurarea consumului fiziologic pentru fiecare om cu utilizarea procedeelor agrotehnice contemporane.
Iată cum arată coşul consumului fiziologic normativ anual şi al suprafeţelor agricole necesare pentru români:
În continuare vom utiliza NCF la români în calitate de indicator generalizat pentru întreaga populaţie a globului, ca fiind unul mediu între consumul fiziologic în ţările bogate şi cele sărace. În felul acesta vom admite că întreaga planetă este populată de fiinţe umane statistic denumite – „români convenţionali”.
Acum să vedem care este norma de terenuri agricole necesare pentru asigurarea NCF pe plan global şi naţional, raportată la numărul populaţiei.
Datele obţinute sunt foarte instructive.
Astfel, la nivel global pentru asigurarea NCF-ului a 6,5 miliarde de „români convenţionali” sunt necesare 1,8 miliarde ha de terenuri cu destinaţie agricolă, în timp ce omenirea a defrişat şi utilizează în acest scop de 3 ori mai mult – 5,5 miliarde ha de terenuri în care ecosistemele naturale sunt distruse complet.
La nivelul ţărilor româneşti situaţia e ceva mai bună:
- România – un necesar de 6,2 mln. ha faţă de 14,8 mln. utilizate astăzi (de 2,4 ori mai mult)
- R. Moldova – necesarul de 1,1 mln ha faţă de 2,5 mln. ha utilizaţe (de 2,3 ori mai mult)
Ce vor să ne spună aceste cifre?
În primul rând, că suntem foarte proşti gospodari pe pământurile care le-am smuls cu forţa de la Natură;
În al doilea rând, ocupăm pe nedrept de la două până la trei ori mai multe terenuri arabile decât avem nevoie pentru asigurarea consumului fiziologic;
În al treilea rând, chiar şi astăzi, în condiţiile suprapopulaţiei evidente, putem începe la scară naţională şi mondială campania de reîntoarcere în natură a celei mai mari părţi a terenurilor cu destinaţie agricolă prin înpădurirea lor urgentă.
În felul acesta în R.Moldova am putea întoarce Naturei 1,4 milioane hectare pentru restabilirea treptată a ecosistemelor distruse; în România – 8,6 milioane hectare, iar la scară mondială s-ar putea exclude din circuitul economic uman 3,7 miliarde hectare!
Aceasta înseamnă că omenirea, dacă ar fi raţională, cum se pretinde a fi, ar putea fără prea mari eforturi începe restituirea a 37.282.968 km2 de pământ pentru restabilirea ecosistemelor naturale.
E mult sau e puţin?
Este exact siprafaţa Africii şi Australiei (fără insulele din jurul lor)!!!
Eu zic că impresionant de mult. Adică, impresionantă această barbarie şi eco-colonialism uman, care a defrişat şi distrus atâtea ecosisteme naturale, practic fără a avea nevoie de aceste terenuri!
Desigur, “restituţia/retrocedarea ecologică” nu va fi un lucru uşor de efectuat. Dar haideţi să punem la treabă armata de politicieni, birocraţi şi aşa-zişi „experţi” locali şi internaţionali!
Au reuşit doar să pună la punct cacealmaua aia abstractă cu emisiile mai mult sau mai puţin virtuale de carbon? Uitaţi-vă ce bişniţă şi ce foială în jurul cotelor naţionale de carbon!
Pe când aici e totul cu mult mai simplu şi mai transparent.
- Taxe usturătoare aplicate tuturor ţărilor fără excepţii pentru fiecare hectar de terenuri cu destinaţie agricolă utilizat peste limita necesară pentru asigurarea NCF;
Iar din aceste taxe se vor plăti:
- Compensaţii pentru fiecare hectar scos din circuitul agricol;
- Bonusuri pentru fiecare hectar împădurit şi inclus în aria teritoriilor protejate, în care este interzisă orice activitate umană.
Poate că odată cu implementarea acestui program global, omenirea va conştientiza, însfârşit, necesitatea renunţării la indicatorii activităţii umane de genul Produsul Intern Brut şi înlocuirii lui cu alţii, raportaţi la Natură, care ar calcula, bunăoară, valoarea energetică a fotosintezei efectuate de ecosistemele uneia sau altei ţări, în funcţie de care se va stabili şi consumul energetic maxim admis pentru economia teritoriului (ţării) respective.
Dacă omenirea nu înţelege alt argument decât cel al banului, trebiue să-i prezentăm nota de plată pentru „serviciile” ecosistemelor planetare: aer, apă, ploi, climă temperată, energia solară fotosintezată de plante, etc, etc.
Cred, la etapa actuală a mentalităţii noastre ecologice, contabilizarea terenurilor agricole utilizate abuziv şi ineficient, în paralel cu împădurirea şi retrocedarea lor înapoi către Natură – iată o cauză cu adevărat majoră şi nobilă, pentru care ar trebu să lupte întreaga suflare ecologică mondială şi naţională. Şi desigur, să nu uite să facă donaţii de prezervative către ţările lumii a treia, pentru a stopa suprapopulaţia.
Scris de Paisie Protopopescu
pe 3 iunie 2008
pe 3 iunie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu