Viitorul nostru luminos şi suprapopulaţia ţărilor lumii a treia

Am fost plăcut surprins să descoper în spaţiul virtual românesc o publicaţie de promovare a cunoştinţelor ştiinţifice, care, vorba unui protagonist al publicaţiei: "nu trebuie să lase lui Dumnezeu nici o şansă în ecuaţia apariţiei Universului". E uimitor pentru un popor care de douăzeci de ani a căzut în derizoriul credinţei de faţadă. Oare, chiar atât de mult se tem românii de moarte? Căci, vorba aceluiaşi protagonist de pe paginile publicaţiei: „Raiul este o poveste inventată pentru oamenii care se tem de moarte.”

Bon, s-o lăsăm moartă pe asta cu moartea, revenind la oile noastre demografice, care pasc inconştiente pe o planetă cu resurse naturale limitate. Pe "Descoperă.ro" am găsit o prezentare realistă a situaţiei demografice existente şi un inventar al problemelor pe care ni-l provoacă suprapopulaţia.

Privind spre anul 2100: ce se va întâmpla cu omenirea în acest secol?

Anul acesta, vom fi 7 miliarde – 7 miliarde de făpturi umane vor locui planeta, folosindu-i resursele, cu sau fără recunoştinţă, cu mai mult ori mai puţin discernământ, constienti sau nu de impactul lor asupra a tot ceea ce e în jur. De la îndemnul biblic „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi”, s-a ajuns azi la îndemnuri la responsabilitate privind numărul de copii pe care-i facem şi la avertizări aproape isterice privind necesitatea scăderii vitezei cu care ne înmulţim. Trecând de la cantitate la calitate, nu doar câţi vom fi, ci şi cum vom fi – cum vor trăi oamenii, ce probleme vor avea, ce schimbări se vor petrece cu ei – sunt aspecte pe care încercăm să le prevedem, în încercarea de a îmbunătăţi ce se poate îmbunătăţi şi de a ne pregăti pentru restul.  Află mai multe >>>

E tristă această trecere în revistă a problemelor umanităţii cu care urmează să ne confruntăm în secolul XXI. Dar iarăşi, nici în raportul ONU citat şi nici în articolul cu pricina, nu găsim vre-o aluzie la căile de soluţionare a creşterii necontrolate a populaţiei în ţările sărace ale globului. Nimeni nu doreşte să-şi asume răspunderea de a cere MĂSURI GLOBALE DE REDUCERI NECONDIŢIONATE DE POPULAŢIE în ţările subdezvoltate până la limitele bioproductivităţii teritoriilor respective.

Ca să nu ne pomenim în anul 2100 cu India pe locul intâi cu 1,5 miliarde de locuitori înghesuiţi şi necăjiţi şi cu o Nigerie de 730 milioane pe locul trei, urmează deja astăzi să adoptăm măsuri severe de corelare a numărului populaţiei cu posibilităţile bioproductive ale ecosistemelor. Astăzi în binecuvântata Indie cu un potenţial biologic care permite hrănirea normală a 226 mln. de oameni, deja trăiesc/subzistă 1,16 mlrd., adică numărul aşa-ziselor "guri biologic de prisos" constituie 938 mln.!!! La fel de gravă e situaţia în China - 840 mln. "guri de prisos",  iar în aceiaşi Nigerie avem deja 85 mln. locuitori neasiguraţi cu resurse biologice locale. (Vezi: Limitele biologice ale dezvoltării economice şi Clasamentul mondial al ţărilor biologic suprapopulate (2007))
Şi ca să mă citez pe mine însumi, căci pe altcineva nu am pe cine în toată lumea: "... e clar că o să-l aşteptăm încă mult şi bine pe acel Godot-sinicigaş, care va îndrăzni să vorbească de la o tribună internaţională despre acest „balast demografic”.
Deci, să tăcem ca muţii în continuare! Şi să ne îndreptăm docil spre faza finală a Ciclului Demografic Malthusian început după al doilea război mondial.  Dar atunci să nu ne văicărăm şi să ne crucim de cele ce ne aşteptă (vezi: Capcana Malthusiană şi Ciclurile Demografice).
DIXI.