In Memoriam...

Astăzi sau împlinit trei luni de când Paisie a decis să plece dintre noi, alegând, ca un biocentrist autentic, să se sinucidă în mijlocul naturii, printre "fraţii noştri mai mici" - consumenţii şi reducenţii omniprezenţi. În felul acesta el şi-a dus la bun sfârşit intenţia premeditată, despre care a scris cu trei săptămâni înainte de plecare în teribilul său post Sistemul falimentar de pensii şi Eutanasia.

Da, Paisie nu mai e, dar au rămas faimoasele sale CROCHIURI BIO-EXISTENŢIALE, în care ne-a demonstrat matematic în ce mod prezentul  model păgubos de creştere economică permanentă şi nelimitată ar urma să fie înlocuit cu un alt model economic bio-corelat de dezvoltare în cadrul paradigmei COEVOLUŢIEI DINTRE OM ŞI NATURĂ.

R. MOLDOVA – STAT ECOLOGIC EŞUAT

Cu ocazia aniversării a 20-a a statalităţii basarabene am avut parte de un tam-tam propagandistic menit să ne demonstreze nouă şi întregii lumi că statul moldovenesc este o poveste de succes a istoriei post-sovietice. Opinia mea strict personală, însă, este una diametral opusă – R.Moldova, d.p.d.v. social şi politic, este un STAT PERFECT EŞUAT (failed state), aflat într-o criză socio-politică şi  instituţională fără precedent. (Vezi în acest sens "După 20 de ani de independenţă - MOLDOVA STAT EŞUAT?" "Cerere către ONU de întroducere a Guvernării Externe în R.Moldova")

Astăzi, însă, vreau să aduc argumente de altă natură pentru a demonstra complexitatea şi gravitatea fenomenului de STATALITATE FALIMENTARĂ MOLDOVENEASCĂ. 
Ne vom preocupa de viabilitatea R.Moldoveneşti sub aspect bio-ecologic.
Pe paginile acestui blog regretatul Paisie PROTO*(popescu) a pus în circulaţie o noţiune ciudată denumită "Indicatorul gradului de securitate/confort biologic personal", care de fapt reprezintă suprafaţa de teren cu o productivitate biologică normală de care are nevoie fiecare om contemporan pentru a-şi satisface necesităţile vitale (alimentaţie, îmbrăcăminte, materiale pentru adăpost şi încălzire, precum şi pentru depozitarea deşeurilor sale). Conform situaţiei din ultimii 50 de ani Standardului universal al confortului biologic personal al Omului Postindustrial constituie astăzi 2,63 hectare de spaţiu bioproductiv. [Vezi pe larg aici: Crochiuri bio-existenţiale(II)] 
În mod practic, această înşiruire de termeni şi cifre înseamnă următorul lucru: dacă întreaga suprafaţă bioproductivă a ţării împărţită la numărul total de locuitori produce o valoare mai mare de 2,63 hag/pers. atunci ţara e OK, iar dacă se obţine o valoare mai mică de 2,63 atunci ţara respectivă a cam belit-o, deoarece în situaţia în care sunt stopate (din varii motie) importurile de carburanţi, alimente, textile, volumul producţiei biologice globale interne nu va fi sufucient pentru a hrăni, îmbrăca şi încălzi întreaga populaţie a ţării respective, cu toate consecinţele socio-economice de rigoare.
Iar acum haideţi să vedem cum stă la capitolul securitate biologică falnicul şi suveranul stat moldav într-un context mai larg, general european.

Post-Scriptum

Când se va stinge lumina...

(ÎN LOC DE EPITAF)

Când în următorii 10-15 ani, din cauza declinului producţiei de petrol din lume, vor începe războaiele petroliere şi se va instala haosul geopolitic, primul lucru pe care îl veţi resimţi –  vor fi becurile stinse de pe tavan, deoarece electricitatea reprezintă veriga cea mai slabă a triadei sinergetice: Electricitatea – Combustibilii fosili – Metalele, - consideră publicistul Peter Goodchild, autorul cărţii  „Survival Skills of the North American Indians”. 

Când se va stinge lumina, se vor stinge şi toate celelalte. 

Casa sau apartamentul vor înceta să mai funcţioneze. Vă veţi pomeni în întuneric de la amurg până în zori, iar prizele vor deveni inutile. "Cele patru aparate majore" - aragazul, frigiderul, maşină de spălat şi uscătorul se vor transforma în obiecte albe mari care ocupa mult spatiu, dar inutile - nu veţi mai putea pregăti sau păstra alimentele şi nici să mai spălaţi lenjeria. Nu vor mai fi nici instalaţii de încălzire sau de aer conditionat alimentate de energia electrică. Pentru acelaşi motiv, nu va mai funcţiona nici sistemul de apeducte, apa potabilă nu va mai curge din robinete iar apele uzate nu vor mai pleca prin sistemul de canalizare. 

Nu doar casele, ci întreaga economie va opri, întreaga lume. Calculatoarele nu vor mai funcţiona, iar procesoarele astăzi sunt parte componentă practic al oricărei instalaţii/dispozitiv. Nu vor mai exista comuncaţii internaţionale şi nici telefoane, internet, şi nici transfer de date. 

Banii vor înceta să mai existe, deoarece nu vor mai exista mijloace de electronice pentru transferul şi recepţionarea lor, nu vor mai fi posibile operaţiunile contabile. Toate plăţile şi tranzacţiile interbancare vor înceta. 

Medicina moderna va dispare. Medicii nu vor mai avea mijloace  pentru a trata pacientii. Spitalele vor fi supraaglomerate de muribunzi, dar nimeni nu îi va mai putea ajuta. Nu vor exista nici chiar modalităţi de ai transporta şi îngropa pe cei morţii. 

Poliţia va fi paralizată, deoarece nu va mai putea primi sau transmite informatia. Deoarece personalul de poliţie este instruit să acţioneze doar  în condiţii de criză normală, foarte curând poliţiştii vor înţelege că au devenit inutili şi vor rămâne pe la casele lor ca să-şi apere propriile familii. 

Nu va mai fi posibil să sai pur şi simplu în maşină şi să pleci după ajutor, deoarece maşinile au nevoie de benzină iar staţiile de benzină sunt alimentate cu energie electrică.  Sondele petroliere şi rafinăriile se vor opri şi ele, din cauza „marelui cerc vicios”: nu-i electricitate – nu-i combustibil fosil; nu-i combustibil fosil – nu-i electricitate. 

Sistemul falimentar de pensii şi Eutanasia

Una din consecinţele inevitabile a atingerii "limitelor creşterii" în cadrul actualului Ciclu demografic Malthusian al civilizaţiei noastre globalizate, este apariţia "problemei demografice interne", adică îmbătrânirea populaţiei lumii, fenomen deosebit de pronunţat în ţările dezvoltate, care şi-au atins primele limitele creşterii. Astfel dacă ponderea mondială a vârstnicilor constituie astăzi 11% din totalul populaţiei, în America de Nord şi Europa această pondere a atins deja 18% şi 22%. În acelaşi timp, aşa-zisul Indicator al suportului potenţial (numarul populatiei in varsta de la 15 la 64 ani in raport cu populatia de 65 ani si mai mult) în America de Nord şi Europa constituie astăzi doar 6 şi respectiv 5 în comparaţie cu media mondială de 9 persoane apte de muncă la o persoană vârstnică. Iar perspectivele pentru anul 2050 sunt şi mai sumbre. (Vezi tabelul)

Situaţia reală însă e şi mai tristă, deoarece doar o mică parte din populaţia economic activă este antrenată în câmpul muncii cu acte în regulă şi plăta contribuţiilor de asigurări sociale.

Adam Smith vs. Thomas Malthus - economia mondială trimisă în knockout de realităţile malthusiene

Se pare că liderii politici ai lumii noastre se încăpăţinează cu disperare să ne transmită nouă, prostimii electorale, mesajul neplăcut, dar evident, că modelul economic al creşterii permanente nu mai funcţionează pe o planetă cu resurse biologice finite. Nu-i conving nici avertizările mai vechi ale membilor Clubului de la Roma şi nici cele mai noi ale experţilor actuali.

Păcat... Ar fi bine, totuşi, ca lumea să ştie în ce rahat socio-economic a călcat întreaga noastră civilizaţie supesofisticată. Şi să conştientizeze că am ajuns la finele "fazei de comprimare" a Ciclului Demografic Maltusian, după care urmează faza a treia - colapsul economic, social şi demografic.
Celora care îl desconsideră pe Malthus, le recomand cel puţin să aplece urechea la avertismentele "Profetului crizei actuale" - Nouriel Roubini - pentru a-şi pregăti "locul aterizării forţate" în cazul FURTUNII PERFECTE.

Profetul crizei: Economia globală va încremeni din 2013

Creşterea economică globală ar putea cunoaşte o încremenire începând cu 2013. Asta spune celebrul economist Nouriel Roubini citat de Bloomberg.    Problemele fiscale din SUA, încetinirea creşterii economice în China, restructurarea datoriilor în Uniunea Europeană şi stagnarea economică din Japonia vor fi principalele ingrediente pentru ceea ce Roubini numeşte "Furtuna perfectă."

"Cu toţii îşi rostogolesc datoriile publice şi private. Dar acest bulgăre devine tot mai mare şi toate aceste probleme s-ar putea întoarce împotriva noastră cel mai târziu în 2013", consideră Roubini.

Cum vedeţi, realităţile economice ale lumii sunt de aşa natură, încât nu mai există alternativa schimbării de profunzime a actualului model economic. Problema e ce oferim în scimb?

Elementar, dr. Watson:

NOUA PARADIGMĂ BIO-ECONOMICĂ ŞI BIO-DEMOGRAFICĂ DE SUPRAVIEŢUIRE !!!

Iar "minţilor luminate" dar proaste, care mai cred că modelul economiei de piaţă gen Adam Smith este capabil să le rezolve el pe toate cu de la sine putere, le recomand o lectură foarte utilă preluată de pe situl Money.ro, pentru a-şi da seama în ce "căcălău" ne-a băgat economia de piaţă "autoregulatorie": 

Activistul erotic: „Salvarea naturii e cât se poate de sexy”.

Şi fiindcă în postul anterior veni vorba despre salvarea pădurilor "virgine", vreau să vă ofer ceva un pic mai optimist şi mai "picant"...
Fuck for Forest (FFF) este o organizaţie non-profit ecologistă, cu specific erotic. Da, aţi citit bine, cineva chiar încearcă să salveze pădurile planetei îndeletnicindu-se cu una dintre cele mai vechi activităţi: sexul. „Sexul e foarte des folosit pentru a ne face să cumpărăm tot felul de produse şi idei tâmpite, aşa că ne-am gândit de ce să nu-l folosim pentru o cauză nobilă?”, spune manifestul celor care în ultimii şapte ani şi-au consumat timpul şi energia organizând show-uri erotice cu donaţii, investind mare parte din banii obţinuţi atât pentru emanciparea sexualităţii, cât şi pentru protejarea naturii.

de Timea Racz şi Andra Matzal

Înfiinţată în 2004 cu susţinerea guvernului norvegian, Fuck For Forests e o specie destul de rară în peisajul activismului cu miză ecologică, folosindu-se de „frumuseţea dragostei, de nuditate şi de aventuri sexuale pentru a atrage atenţia şi pentru a colecta fonduri destinate naturii aflate sub ameninţare.” Dacă la început rândurile celor dispuşi să-şi exploreze sexualitatea în numele pădurilor tropicale erau destul de puţin numeroase, între timp peste 1300 de oameni s-au alăturat acestei cauze. Scoţând din calcul orice fel de discriminare a orientării sexuale şi încurajându-i pe oameni să regândească atât regulile sociale care dictează normativizarea erotismului, cât şi iresponsabilitatea în ceea ce priveşte relaţia cu natura, FFF organizează show-uri sexuale pentru diferite evenimente sau realizează materiale cu conţinut XXX, la care poţi avea acces contra unor sume direcţionate spre bugetele unor proiecte ecologice sau devenind la rândul tău activist erotic. „Salvarea planetei este ceva cât se poate de sexy,” consideră cei de la FFF, care s-au implicat până acum în protejarea unor zone rezervate din Brazilia, Slovacia, Ecuador şi Costa Rica. Tommy Hol Ellingsen, unul dintre membrii fondatori ai organizaţiei norvegiene, şi-a găsit puţin timp între câteva acţiuni erotice şi a povestit pentru Think Outside the Box cum explorează ei libidoul naturii umane pentru a salva natura.

Dintotdeauna aţi fost aşa de extrovertiţi din punct de vedere sexual? De unde deschiderea asta?

Fuckforest.com a fost un experiment încă de la bun început. Tommy Holl Ellingsen şi Leona Johansson, care au început FFF, voiau să înveţe mai multe şi să experimenteze cu propria sexualitate, făcând în acelaşi timp ceva pozitiv pentru natură. Ne dorim de asemenea să aflăm de ce sexul şi nuditatea sunt încă atât de supuse moralei în cea mai mare parte a lumii, mai mult chiar decât violenţa şi distrugerea naturii. Am simţit o legătură foarte puternică cu filosofia conform căreia rasa umană reflectă ruperea legăturii cu natura şi cu planeta prin felul în care se raportează la natură, la corporalitate şi la sexualitate. Corpul şi sexul nostru natural, energia vitală universală sunt supuse moralei, în vreme ce industriile care distrug natura, războiul şi violenţa sunt mult mai uşor acceptate, putându-se vorbi deschis despre ele. Am simţit că a venit momentul să scoatem sexualitatea din acest imperiu al moralei şi să restabilim o nouă conexiune etică, prin care să celebrăm darurile vieţii printr-o formă care respectă pământul, neagă violenţa şi distrugerea vieţii.

Pomul păcatului primordial

Recviem virginităţii (forestiere) pângărite

Toată lumea ştie că apa potabilă este izvorul vieţii. Indiferent de gradul de dotare tehnologică, omul poate trăi pe uscat doar atunci când are acces la apa potabilă. Apa potabilă necesară omului pe uscat este oferită de râuri. Ceia ce cunoaşte cu mult ai puţină lume este faptul, că întreaga cantitate de apă potabilă acumulată în izvoarele subterane, lacurile, gheţarii alpini şi mlaştinile de pe uscat se poate scurge în ocean prin râurile existente astăzi în decurs de doar patru ani!

Iar ceia ce nu cunoaşte aproape nimeni, este faptul că apa scursă în ocean este readusă înapoi pe uscat de către mecanismul POMPEI BIOTICE A ECOSISTEMELOR FORESTIERE INTACTE de pe uscat, descoperit de cercetătorii ruşi Gorsgkov şi Makarieva. (Vezi pe larg aici în engleză şi rusă)

Dacă vor fi tăiate pădurile, vântul va înceta să mai sufle dinspre ocean şi pe uscat nu vor mai fi nici ploi şi nici râuri. Pădurile naturale absorb vaporii atmosferici oceanici în adâncul continentelor, compensând scurgerile fluviale. RÂURILE SUNT CREATE DE PĂDURI

Datorită indicelui de transpiraţie foliară foarte înalt, pădurile naturale (neafectate antropogen) menţin un grad foarte ridicat de evaporare (săgeata groasă albastră din dreapta), care depăşeşte cantitafiv fluxul evaporărilor de asupra oceanelor (săgeata albastră subţire din stânga).

Umiditatea evaporată se condensează în nori, dispărând astfel din starea gazoasă, fapt care duce la rarefierea aerului din coloana atmosferică de deasupra pădurilor. Concomitent se formează curenţi ascendenţi de aer de asupra pădurilor, fapt care conduce la aspiraţia aerului umed dinspre ocean (săgeata albastru-deschis), care apoi se reîntoarce în ocean prin straturile înalte ale atmosferei (săgeată punctată) după depunerea precipitaţiilor pe uscat. Astfel, fluxul umidităţii pe uscat are un caracter biotic, fiind determinat în totalitate de calităţile învelişului vegetal al uscatului, în special de mărimea fluxului de evaporare a umidităţii de pe suprafaţa vegetală. Cu cât e mai mare fluxul evapărării, cu atât mai puternice sunt vânturile care transportă umiditatea din ocean pe uscat. Deoarece fluxul evaporărilor atinge cote maximale sub cupola pădurilor naturale, regiunile mari continentale acoperite cu păduri sunt caracterizate prin fluxuri maxime de umiditate atmosferică venite dinspre ocean. Pe măsură distrugerii pădurilor aceste fluxuri slăbesc treptat, ca să dispară complet în pustiuri unde învelişul forestier lipseşte cu desăvârşire.

Astfel, faimoasa dilemă climaterică a oului şi găinei – pădurile cresc acolo unde e umed sau e umed acolo unde cresc pădurile – este soluţionată univoc în favoarea priorităţii pădurilor.

Conceptul POMPEI FORESTIERE demonstrează nu doar rolul decisiv al învelişului forestier al Pământului în circulaţia apei pe uscat, dar mai conţine şi o viziune nouă asupra altor probleme, cum ar fi apariţia uraganelor şi natura circulaţiei atmosferice. 

Iar acum, cunoscând rolul vital al ariilor forestiere intacte pentru viaţa de pe uscat, să vedem care este situaţia globală actuală la acest capitol.

Studiu de eficienţă economică

Ce e mai rentabil: să ucizi 2 milioane cămile sălbatice 

sau 100 mii de australieni domestici?

Apărătorii drepturilor maidanezilor, fundamentaliştii creştin-ortodocşi şi luptătorii antisistem şi antiglobalizare au intrat în alertă maximă. 

"NEBUNIE în AUSTRALIA, - titrează ei. - Pentru a proteja MEDIUL autorităţile australiene vor SACRIFICA peste 1 milion de cămile"!!!

Să vedem, însă care este situaţia "la rece", fără isterie ONGistă şi clericală.

Camilele salbatice terorizeaza un orasel australian 

Conform unor declaratii oficiale ale guvernului din Teritoriul Nordic al Australiei, locuitorii comunitati izolate din Docker River, din această regiune, formata din aproximativ 350 persoane este tinuta sub asediu de invazia in orasul lor a 6 000 de camile salbatice si praduitoare. Tot oficialul a mai adaugat ca mai multe elicoptere vor fi mobilizate pentru a alunga animalele la 15 kilometri in afara comunitatii,  unde vor fi impuscate si lasate sa moara. 

Australienii vor omorî peste 1 milion de cămile sălbatice pentru a proteja mediul         Australia are în vedere acordarea unor credite de carbon pentru sacrificarea a 1.2 milioane de cămile sălbatice ce trăiesc în regiunile nelocuite din Australia. Cămilele au fost introduse în Australia în secolul al 19-lea, pentru a ajuta primii colonişti. De atunci, cămilele s-au înmulţit într-un ritm rapid. Considerat dăunătoare din cauza pagubele pe care le face asupra vegetaţiei, o camilă produce, în medie, o tonă de dioxid de carbon pe an, făcându-le în colectivitate unele dintre cele mai mari emiţătoare de gaze cu efect de seră din Australia. Flatulenţa cămilelor sălbatice din Australia poate depăşi 1.9 milioane de tone metrice de dioxid de carbon până în 2020. Australia este una dintre ţările cu cea mai mare poluare din lume pe cap de locuitor, iar guvernul caută soluţii pentru a schimba acest lucru.

Într-adevăr, 1,2 milioane cămile în ecosistemul fragil al Australiei este o mare problemă. Căci din punct de vedere climateric majoritatea teritoriului Australiei reprezintă deşerturi aride şi stepe semi-aride.  Deşerturile propriu zise constituie 20 la sută din teritorul continentului (vezi aici lista şi suprafaţa deşerturilor australiene), însă dunele de nisip acoperă 40% din teritoriu, iar pe 50 % din teritoriu precipitaţiile constituie mai puţin de 300 mm pe an (Wikipedia). 

Copiem modelul dispariţiei civilizaţiei maya?

Civilizaţia umană de astăzi, fărâmiţată în circa 200 de state, stătuleţe şi teritorii "suverane", se pare că şi-a pierdut definitiv capacitatea de a reacţiona prompt şi consensual la marile provocări ecologice, demografice, sociale şi economice ale mileniului trei. Lipsa de coeziune, interesele economice şi geopolitice diametral opuse într-o lume cu resurse naturale tot mai puţine conduce involuntar la o paralelă sinistră cu situaţia civilizaţiei maya înainte de dispariţia sa misterioasă.

Motivul extinctiei bruste a acestei civilizatii vechi de 2.000 de ani a fost si ramane una dintre cele mai mari enigme ale lumii. Cum a putut o comunitate care a prosperat timp de peste 2.000 de ani sa dispara deodata, pur si simplu? 

Jared Diamond, profesor la University of California din Los Angeles, în cartea sa „COLAPSUL CIVILIZAŢIILOR. Cum aleg societăţile să reuşească sau să piară", consideră că nu există nici o enigmă şi că de vină a fost colapsul ecologic cauzat de suprapopulaţie în condiţiile unei fărâmiţări poltice care împiedica adoptarea oricăror decizii consensuale vizând soarta întregii civilizaţii.

"Din ce cauză indienii maya nu s-au îngrijit la vreme să-şi salveze natura? - se întreabă J. Diamond şi tot el oferă răspunsul. - În comparaţie cu imperiul incaşilor care era un stat centralizat şi se supunea puterii monarhului absolut, pămînturile mayaşilor erau împărţite între oraşele-state care luptau permanent între ele. În aceste condiţii, folosind limbajul contemporan, era imposibilă o politică unică de protecţie a naturii. Astfel că civilizaţia maya s-a autonimicit cu mult înaintea apariţiei primilor colonizatori europeni".

Dialectica negaţiei, sau cum reuşim să consumăm ceia ce nu am produs

Aşadar, iarăşi intrăm în zona "anti-recordurilor" - 118,59 de dolari. 

Acesta era preţul unui baril de petrol la finalul săptămânii trecute, aflat în creştere după ce OPEC nu a ajuns la un acord privind producţia de petrol care ar trebui majorată, anunţă Capital.ro.

O explicaţie a faptului de ce preţul petrolului este atât de mare poate fi găsită şi în graficul de mai jos, publicat de The Economist, care prezintă evoluţia creşterii producţiei şi consumului de petrol în lume.

Din păcate, producţia mondială de ţiţei nu mai face faţă creşterii consumului.

În special din cauza creşterii cererii de petrol în Asia. Astfel, doar în China consumul a crescut cu peste 4 milioane de barili pe zi în ultimul deceniu, reprezentând două cincimi din creşterea globală. (Dacă vă amintiţi, am scris despre avertismentul lui Lester Brown în acest sens: „modelul economic occidental – bazat pe combustibil fosil, centrat în jurul automobilului şi care reflectă o economie risipitoare – nu poate funcţiona pentru China. Iar, dacă el nu va funcţiona pentru China, atunci nu va funcţiona nici pentru India şi nici pentru celelalte trei miliarde de oameni din ţările în curs de dezvoltare".)