Studiu de eficienţă economică

Ce e mai rentabil: să ucizi 2 milioane cămile sălbatice 

sau 100 mii de australieni domestici?

Apărătorii drepturilor maidanezilor, fundamentaliştii creştin-ortodocşi şi luptătorii antisistem şi antiglobalizare au intrat în alertă maximă. 

"NEBUNIE în AUSTRALIA, - titrează ei. - Pentru a proteja MEDIUL autorităţile australiene vor SACRIFICA peste 1 milion de cămile"!!!

Să vedem, însă care este situaţia "la rece", fără isterie ONGistă şi clericală.

Camilele salbatice terorizeaza un orasel australian 

Conform unor declaratii oficiale ale guvernului din Teritoriul Nordic al Australiei, locuitorii comunitati izolate din Docker River, din această regiune, formata din aproximativ 350 persoane este tinuta sub asediu de invazia in orasul lor a 6 000 de camile salbatice si praduitoare. Tot oficialul a mai adaugat ca mai multe elicoptere vor fi mobilizate pentru a alunga animalele la 15 kilometri in afara comunitatii,  unde vor fi impuscate si lasate sa moara. 

Australienii vor omorî peste 1 milion de cămile sălbatice pentru a proteja mediul         Australia are în vedere acordarea unor credite de carbon pentru sacrificarea a 1.2 milioane de cămile sălbatice ce trăiesc în regiunile nelocuite din Australia. Cămilele au fost introduse în Australia în secolul al 19-lea, pentru a ajuta primii colonişti. De atunci, cămilele s-au înmulţit într-un ritm rapid. Considerat dăunătoare din cauza pagubele pe care le face asupra vegetaţiei, o camilă produce, în medie, o tonă de dioxid de carbon pe an, făcându-le în colectivitate unele dintre cele mai mari emiţătoare de gaze cu efect de seră din Australia. Flatulenţa cămilelor sălbatice din Australia poate depăşi 1.9 milioane de tone metrice de dioxid de carbon până în 2020. Australia este una dintre ţările cu cea mai mare poluare din lume pe cap de locuitor, iar guvernul caută soluţii pentru a schimba acest lucru.

Într-adevăr, 1,2 milioane cămile în ecosistemul fragil al Australiei este o mare problemă. Căci din punct de vedere climateric majoritatea teritoriului Australiei reprezintă deşerturi aride şi stepe semi-aride.  Deşerturile propriu zise constituie 20 la sută din teritorul continentului (vezi aici lista şi suprafaţa deşerturilor australiene), însă dunele de nisip acoperă 40% din teritoriu, iar pe 50 % din teritoriu precipitaţiile constituie mai puţin de 300 mm pe an (Wikipedia). 

Copiem modelul dispariţiei civilizaţiei maya?

Civilizaţia umană de astăzi, fărâmiţată în circa 200 de state, stătuleţe şi teritorii "suverane", se pare că şi-a pierdut definitiv capacitatea de a reacţiona prompt şi consensual la marile provocări ecologice, demografice, sociale şi economice ale mileniului trei. Lipsa de coeziune, interesele economice şi geopolitice diametral opuse într-o lume cu resurse naturale tot mai puţine conduce involuntar la o paralelă sinistră cu situaţia civilizaţiei maya înainte de dispariţia sa misterioasă.

Motivul extinctiei bruste a acestei civilizatii vechi de 2.000 de ani a fost si ramane una dintre cele mai mari enigme ale lumii. Cum a putut o comunitate care a prosperat timp de peste 2.000 de ani sa dispara deodata, pur si simplu? 

Jared Diamond, profesor la University of California din Los Angeles, în cartea sa „COLAPSUL CIVILIZAŢIILOR. Cum aleg societăţile să reuşească sau să piară", consideră că nu există nici o enigmă şi că de vină a fost colapsul ecologic cauzat de suprapopulaţie în condiţiile unei fărâmiţări poltice care împiedica adoptarea oricăror decizii consensuale vizând soarta întregii civilizaţii.

"Din ce cauză indienii maya nu s-au îngrijit la vreme să-şi salveze natura? - se întreabă J. Diamond şi tot el oferă răspunsul. - În comparaţie cu imperiul incaşilor care era un stat centralizat şi se supunea puterii monarhului absolut, pămînturile mayaşilor erau împărţite între oraşele-state care luptau permanent între ele. În aceste condiţii, folosind limbajul contemporan, era imposibilă o politică unică de protecţie a naturii. Astfel că civilizaţia maya s-a autonimicit cu mult înaintea apariţiei primilor colonizatori europeni".

Dialectica negaţiei, sau cum reuşim să consumăm ceia ce nu am produs

Aşadar, iarăşi intrăm în zona "anti-recordurilor" - 118,59 de dolari. 

Acesta era preţul unui baril de petrol la finalul săptămânii trecute, aflat în creştere după ce OPEC nu a ajuns la un acord privind producţia de petrol care ar trebui majorată, anunţă Capital.ro.

O explicaţie a faptului de ce preţul petrolului este atât de mare poate fi găsită şi în graficul de mai jos, publicat de The Economist, care prezintă evoluţia creşterii producţiei şi consumului de petrol în lume.

Din păcate, producţia mondială de ţiţei nu mai face faţă creşterii consumului.

În special din cauza creşterii cererii de petrol în Asia. Astfel, doar în China consumul a crescut cu peste 4 milioane de barili pe zi în ultimul deceniu, reprezentând două cincimi din creşterea globală. (Dacă vă amintiţi, am scris despre avertismentul lui Lester Brown în acest sens: „modelul economic occidental – bazat pe combustibil fosil, centrat în jurul automobilului şi care reflectă o economie risipitoare – nu poate funcţiona pentru China. Iar, dacă el nu va funcţiona pentru China, atunci nu va funcţiona nici pentru India şi nici pentru celelalte trei miliarde de oameni din ţările în curs de dezvoltare".)