11 iunie 2011

Crochiuri bio-existenţiale ( VIII )

Noua Ordine Ecologică şi justiţia biblică

Opinia publică "progresistă" internaţională este în alertă maximă. "Culisa mondială" iarăşi se adună să urzească planuri straşnice de înrobire a bieţilor consumatori iobagi.
Ce nu ştie însă "opinia publică progresist-iobăgistă", e că "culisa financiară" a lumii nu mai are soluţii pentru a salva "status-quo"-ul economic existent într-o lume care şi-a depăşit "Limitele Creşterii". Nu ştiu dacă "albii cărunţi" adunaţi la St. Moritz realizează că modelul economic al creşterii promovat de ei ultimii 60 de ani cu atâta ostentaţie, a băgat deja lumea într-o Capcană Malthusiană clasică şi mai departe, conforn scenariului bătrânului Malthus, va urma scăderea drastică a nivelului de trai al "miliardului de aur" - cele 34 ţări reunite sub genericul OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică), cu repercursiuni catastrofale pentru întreaga civilizaţie.

Întotdeauna mi sa părut deplasată isteria militanţilor "antisistem" şi "antiglobalism". Mereu am avut senzaţia că "păpuşarii" care trag de sforile "antiglobalizmului", "suveranităţii şi singularităţii naţionale" nu sunt nimeni alţii decât banalii politicieni şi birocraţi locali care îşi apără vehement dreptul suveran de a-şi jecmăni şi prosti propriile popoare fără a mai da nimănui socoteală. Şi atâta tot. Aceasta este "marea miză".
"Graţie" acestui concept anacronic de "suveranitate naţională", inclusiv asupra resurselor naturale, Pământul astăzi este fărâmiţat în cca 200 "cnezate" conduse de tot atâtea elite provinciale interesate doar de conservarea puterii şi influenţei sale politice şi economice în propriile "provincii". Iar orice problemă internaţională este tratată de ei exact la fel: avantajele şi ingluienţa regională şi globală. Bunăoară eşecul summitului ONU de la Copenhaga privind schimbările climatice globale este cel mai elocvent exemplu. 
Astăzi, la început de mileniu III este evident, că modelul geopolitic actual bazat pe conceptul de statalitate şi suveranitate naţională nu mai poate face faţă provocărilor globalizate apărute în faţa civilizaţiei noastre: schimbările climatice, epuizarea resurselor naturale, suprapopulaţia şi atingerea limitelor creşterii economice.
„La intrarea în secolul al XXI-lea, - avertiza Lester Brown, - economia noastră distruge treptat sistemele sale de suport, consumându-şi mijloacele fixe ale capitalului natural. Cererile economiei în dezvoltare, aşa cum este ea acum structurată, depăşesc producţia naturală durabilă a ecosistemelor”.