6 mai 2011

Lecturi incomode: "Viaţa după crahul petrolier" de Matt Savinar

(În loc de prefaţă)

Aşadar, civilizaţia umană, aşa cum o cunoaştem astăzi cu toţii, este pe sfârşite. Nu e sperietoare ordinară, ci concluzia unor profesionişti raţionali dar absolut îngroziţi de fenomenul global numit “Vârful Petrolului”.
Păcat, că pe plaiurile mioritice nu se prea cunosc aceste fapte. Adevărul e că românilor nici nu le-ar prea arde de asemenea “sperietori” – ei sunt prinşi în perpetua luptă cu sine însăşi.
La Bucureşti Băsescu şi cu Boc se tot căznesc să deprindă românul leneş şi corupt de pomenele psd-iste să muncească nemţeşte; iar la Chişinău politicienii basarabeni de mahala încearcă să convingă opinia publică europena şi internaţională, că de statul-fantomă R. Moldova au nevoie nu doar ei - politicienii, ci şi populaţia iobăgită a Basarabiei şi Transnistriei.
Realitatea, însă e de aşa natură, că dacă în anii 2010-15 este atins maximul producţiei de petrol (”vârful petrolului”), atunci în anul 2040 producţia va scădea la nivelul celei din 1980. Pe de altă parte, populaţia din 2040 va fi de cel puţin două ori mai mare decât cea din 1980, iar lumea va fi mult mai industrializată (deci mai dependentă de petrol) decât era în 1980. În consecinţă, cererea de petrol va incepe să depăşească dramatic producţia de petrol din lume. Acest lucru va genera creşteri spectaculoase ale preţului, economiile care depind de petrol se vor prăbuşi iar războaiele pentru resurse petroliere, inclusiv cele româneşti, vor deveni cronice.
Cu toate că marii perdanţi ai consecinţelor “vârfului petrolului” nu vor fi ţările române, ci în primul rând Statele Unite. Căci, spre deosebire de ţările europene, SUA şi-au construit întreaga infrastructură şi mod de viaţă plecând de la premiza că petrolul va fi întotdeauna ieftin şi abundent. Cum asta deja nu mai e cazul, economia SUA are probleme mult mai mari decât economiile altor ţări cum ar fi Marea Britanie, Germania sau Franţa.
Din acest motiv ne aşteaptă pe toţi o prăbuşire a sistemului financiar internaţional şi un colaps al valorii dolarului atât de sever încât Marea Criză (1928-33) le va părea americanilor ceva de genul “bunele vremuri de odinioară”. Şi asta dacă vom reuşi să evităm cu toţii “Apocalipsa economică” prezisă recent de economistul şef al uriaşei bănci de investiţii “Morgan Stanley”.

4 mai 2011

VIAŢA DUPA CRAHUL PETROLIER ( I )

Matt Savinar

PARTEA I

  
CIVILIZAŢIA, AŞA CUM o cunoaştem azi, este aproape de sfârşit. Nu, nu este proclamaţia vreunei secte care se bazează pe profeţiile apocaliptice din Biblie sau a vreunei “teorii a conspiraţiei”. Este concluzia ştiinţifică la care au ajuns cei mai respectaţi (şi mai bine plătiţi) geologi [1], fizicieni [2] şi investitori în domeniul bancar [3] din lume. Este concluzia unor oameni raţionali, profesionişti care sunt absolut îngroziţi de fenomenul global numit “Vârful Petrolului”.

 Deja am rămas fără petrol? Credeam că mai avem rezerve pentru cel puţin 50 de ani!
Petrolul nu va dispărea pur şi simplu, deoarece graficul producţiei urmăreşte curba numită “clopotul lui Gauss”. Lucru adevărat pentru un câmp petrolier sau pentru o ţară, dar şi pentru producţia întregii planete. Producţia creşte rapid la baza curbei apoi din ce în ce mai încet spre vârf. Vârful curbei coincide cu punctul în care am exploatat 50% din rezervele de petrol. După ce vârful e depăşit, producţia începe să scadă, în timp ce preţurile încep să crească tot mai mult.
Pe scurt, dacă plecăm de la premiza că în anul 2010 vom atinge maximul producţiei de petrol (”vârful petrolului”), în anul 2040 producţia va scădea la nivelul celei din 1980. Pe de altă parte, populaţia din 2040 va fi de cel puţin două ori mai mare decât cea din 1980, iar lumea va fi mult mai industrializată (deci mai dependentă de petrol) decât era în 1980. În consecinţă, cererea de petrol va depăşi producţia de petrol [4] undeva în jurul acestui an. Acest lucru va genera creşteri spectaculoase ale preţului, economiile care depind de petrol se vor prăbuşi iar războaiele pentru resurse petroliere [5] vor deveni cronice.
Problema nu este aşadar de a rămâne complet fără petrol ci de a nu mai avea suficient pentru ca economia să funcţioneze. Ca o analogie, putem compara “Vârful Petrolului” pentru civilizaţia noastră cu deshidratarea corpului uman. Corpul uman conţine 70% apă. Pentru un individ de 70 de kilograme, asta înseamnă circa 50 de kilograme de apă. Deoarece apa este esenţială pentru viaţă, nu e necesar ca omul s-o piardă complet pentru a muri! Sunt suficiente doar câteva kilograme! Într-un mod similar, o economie bazată exclusiv pe petrol se va prăbuşi cu mult înaintea terminării tuturor rezervelor de petrol. Un dezechilibru de circa 10-15 % între cerere şi producţie este suficient pentru a duce la prăbuşirea economiei şi la sărăcirea oamenilor.