Crochiuri bio-existenţiale ( VII )

Suprapopulaţia şi supravieţuirea

"Cauza degradării biosferei Pământului e una singură. 

Toate celelalte fenomene negative sunt doar nişte consecinţe. Şi această 

cauză este numărul nepermis de mare al populaţiei umane pe globul pământesc". 

(Victor Gorşkov, Anastasia Makarieva)

Toate planurile noastre frumoase cu privire la un model de dezvoltare bio-economic bazat pe taxarea deficitului de Autonomie Ecologică şi întroducerea Cotaţiilor bio-energetice au un mic neajuns - ele sunt complementare şi pot fi eficiente doar în cazul când sunt implementate împreună cu programul de optimizare demografică a populaţiei umane în raport cu posibilităţile (oferta) bioproductivă a ecosistemelor planetare.

Dacă vă amintiţi, în Crochiul II noi am dedus valoarea  Standardului universal al confortului biologic personal al Omului Postindustrial - 2,63 hectare de spaţiu bioproductiv. Iată de ce, pentru a afla câtă populaţie poate obiectiv "suporta" şi hrăni biosfera Pământului, urmează să efectuăm dureroasa dar necesara operaţiune de împărţire a Biocapacităţii (ofertei) globale - 11,89 mlrd. hectare la Standardul universal de căciulă - 2,63 hag/pers. Produsul obţinut = 4 523 171 800 constituie numărul maxim al populaţiei umane care î-şi pot permite luxul să trăiască decent pe această planetă, fără a lua pâinea de la gura altor oameni, fără a afecta biodiversitatea planetei şi, principalul, fără a afecta ecosistemele planetare în misiunea lor fundamentală de menţinere a echilibrului bio-climatic pe planetă.
Modelul Utopiei Bio-Demografice, în care Omului îi pasă nu doar de propriii copii, dar şi de strănepoţii săi, şi de mediul ambiant în care aceştia vor trăi, model pe care eu în naivitatea mea l-am numit Noua Paradigmă Bio-Demografică umană, îl aveţi expus în Tabelul 1.

Viitorul nostru luminos şi suprapopulaţia ţărilor lumii a treia

Am fost plăcut surprins să descoper în spaţiul virtual românesc o publicaţie de promovare a cunoştinţelor ştiinţifice, care, vorba unui protagonist al publicaţiei: "nu trebuie să lase lui Dumnezeu nici o şansă în ecuaţia apariţiei Universului". E uimitor pentru un popor care de douăzeci de ani a căzut în derizoriul credinţei de faţadă. Oare, chiar atât de mult se tem românii de moarte? Căci, vorba aceluiaşi protagonist de pe paginile publicaţiei: „Raiul este o poveste inventată pentru oamenii care se tem de moarte.”

Bon, s-o lăsăm moartă pe asta cu moartea, revenind la oile noastre demografice, care pasc inconştiente pe o planetă cu resurse naturale limitate. Pe "Descoperă.ro" am găsit o prezentare realistă a situaţiei demografice existente şi un inventar al problemelor pe care ni-l provoacă suprapopulaţia.

Privind spre anul 2100: ce se va întâmpla cu omenirea în acest secol?

Anul acesta, vom fi 7 miliarde – 7 miliarde de făpturi umane vor locui planeta, folosindu-i resursele, cu sau fără recunoştinţă, cu mai mult ori mai puţin discernământ, constienti sau nu de impactul lor asupra a tot ceea ce e în jur. De la îndemnul biblic „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi”, s-a ajuns azi la îndemnuri la responsabilitate privind numărul de copii pe care-i facem şi la avertizări aproape isterice privind necesitatea scăderii vitezei cu care ne înmulţim. Trecând de la cantitate la calitate, nu doar câţi vom fi, ci şi cum vom fi – cum vor trăi oamenii, ce probleme vor avea, ce schimbări se vor petrece cu ei – sunt aspecte pe care încercăm să le prevedem, în încercarea de a îmbunătăţi ce se poate îmbunătăţi şi de a ne pregăti pentru restul.  Află mai multe >>>

E tristă această trecere în revistă a problemelor umanităţii cu care urmează să ne confruntăm în secolul XXI. Dar iarăşi, nici în raportul ONU citat şi nici în articolul cu pricina, nu găsim vre-o aluzie la căile de soluţionare a creşterii necontrolate a populaţiei în ţările sărace ale globului. Nimeni nu doreşte să-şi asume răspunderea de a cere MĂSURI GLOBALE DE REDUCERI NECONDIŢIONATE DE POPULAŢIE în ţările subdezvoltate până la limitele bioproductivităţii teritoriilor respective.

Fiecare chinez devine mai bogat ci $600 anual, datorită politicii de limitare a natalităţii

Această ştire surprinzătoare a fost comunicată de agenţia Xinhua cu referire la surse din cadrul guvernului chinez.

“În 2007 valoare PIB naţional recalculat pe cap de locuitor a constituit 2,4 mii dolari SUA. Fără măsurile aplicate de control şi reducere a natalităţii acest indicator s-ar fi aflat la cota de 1,8 mii dolari”, - a anubţat reprezentanta Comitetului pentru politica demografică şi planificarea natalităţii a Republicii Populare Chineze (RPC) Hao Lin-Na. Conform spuselor ei, “această politică a permis evitarea a cca. 400 mln. de naşteri inoportune. De asemenea experta consideră, că datorită limitării natalităţii, RPC a reuşit să salveze 20% din resursele sale de apă, pământ agricol şi păduri.

(Şture preluată de la RIA Novosti)

Ce ziceţi, doamnelor şi domnilor adepţi ai mişcărilor “pro life” de toate speţele şi dumneavoastră, talibanii poruncii divine: “plodiţi-vă şi înmulţiţi-vă” fără discernământ? Revoltător, nu-i aşa?

Eu zic la fel: ESTE STRIGĂTOR LA CER de evident, ce mari avantaje economie şi ecologice le comportă în sine politica de limitare a natalităţii, în primul rând în ţările suprapopulate ecologic, adică ţările capacitatea biologică a cărora nu permite alocarea fiecărul cetăţean al său acel spaţiu biologic minim de 2 hectare globale, indispensabil pentru un trai decent şi sătul. (A se vedea Clasamentul mondial al ţărilor biologic suprapopulate)

Se pare că aceşti chinezii sunt primul şi deocamdată unicul popor, care a intuit necesitatea stringentă de a restabili fragilul echilibru între biocapacitatea teritoriilor sale şi numărul populaţiei.

Presupun, un rol decisiv în acceptarea acestei politici demografice de către poporul chinez (pe lângă factorul regimului totalitar), la jucat faptul că credinţa chinezilor nu este una monoteistă, ceia ce îi face mult mai flexibili în raport cu provocările ambientale şi socio-morale ale acestui început de mileniu III.

Păcat, că talibanii duhovniceşti ai lumilor creştine şi musulmane au rămas într-atâta de depăşiţi de provocările ecologice şi demografice ale zilelor noastre… Şi acest dogmatism religios ne va costa foarte scum în viitorul apropiat

Deja în 2030 India va depăşi ca număr al populaţiei China (având un teritoriu de de două ori mai mic ca cel al Chinei!), iar principalele opt ţări musulmane (incepând cu Pakistan, Indonezia şi terminând cu Sudan şiAfganistan) vor îngloba în 2050 o populaţie de 1,32 mlrd. locuitori (actuala populaţie a Chinei). (Vezi Perspectivele demografice mondiale )

Ce se va alege din ecosistemele fragile ale Asiei de Sud-Est sau din cele deja distruse ale Asiei Centrale şi Africii de Nord? Marele deşert asiatic?

Şi? Încotro se vor îndrepta puhoaiele înfometate? Spre Siberia, Rusia, Europa cu rămăşiţele lor de vegetaţie comestibilă…

…Deci, ce facem în continuare domnilor talibani demografici? 

“Mai spargem un prezervativ – mai salvăm o viaţă”?