România în topul sustenabilităţii ecologice europene

Conform datelor ediţiei 2015 a Conturilor Naţionale ale Amprentei ecologice puse la dispoziţie de către Global Footprint Network, România se situiază pe locul 5 printre ţările UE la capitolul sustenabilitate ecologică, înscriindu-se astfel în clubul de elită al celor 7 ţări europene oferta de biocapacitate a cărora depăşeşte consumul (amprenta ecologică) acestei biocapacităţi.

Trebuie menţionat că soldul cumulativ al rezervei de biocapacitate al ţărilor creditori ecologici - 101,1 milioane hectare globale, acoperă doar a zecea parte din deficitul de biocapacitate al celor 18 ţări - debitori ecologici - principalii devoratori de resurse naturale şi generatori de insecuritate ecologică europeană.

Topul devoratorilor ecologici europeni este condus detaţat de trei mari puteri economice: Germania, Italia şi Marea Britanie, cu un deficit cumulat de biocapacitate de 550 mil. hag. Deficitul total de biocapacitate al Unuinii Europene a depăşit 900 mil. hag, reprezentând suprafaţa de păduri necesară pentru compensarea/sechestrarea emisiilor de CO2 ale Europei. Cu alte cuvinte, UE continuă să trăiască pe creditul ecologic luat de la generaţiilor viitoare fără acordul acestora.

2025 - sfârşitul Civilizaţiei Industriale. La doar 13 ani de la summitul eşuat Rio+20

Încă o teorie care ne demonstrează miza greşită a civilizaţiei noastre pe combustibilii fosili şi tehnologiile legate de aceştia. În aceste împrejurări, când civilizaţia noastră nu mai face faţă provocărilor evidente (vezi ciclul de materiale consacrate summitului Rio+20), cred că e pe deplin îndreptăţit viitorul care o aşteaptă: Epoca de Piatră Postindustrială şi EXTINCŢIA...

Teoria Olduvai a civilizaţiei industriale

1. Faza Pre-Industrială [c. 3000000 BC la 1765]

• A = Punct de pornire al observaţiei (cca. 3000000 BC)
• B = Începutul folosirii focului (cca. 1000000 BC)
• C = Revolutia agricolă din Neolitic (cca. 8000 î.Hr.)
• D = Motorul cu aburi al lui Watt, 1765
• Interval D-E este o perioadă de tranziţie.

2. Faza Industrială [1930 - 2025, estimat]

• E = Începutul Civilizaţiei Industriale este stabilit în anul 1930, cand valoarea consumului energetic per persoană a atins nivelul de 37% din valoarea sa maximală/de vârf.
• F = Vârful Civilizaţiei Industriale, cca. 1978: este confirmat de datele istorice publicate de BP, IEA, USCB, ONU, etc
• G = Media mondială a consumului de energie per persoană scade continuu, 1996
• H = Momentul sfârşitului Civilizaţiei Industriale, care corespunde cu micşorarea consumului energetic per persoană până la cota de 37% din valoarea consumului de vârf, estimat să se producă în 2025. Durata epocii Civilizaţiei Industriale (X) este estimată la mai puţin de 100 de ani.
• Interval H-I este o perioadă de tranziţie.

3. Faza Post-Industrială [cca. 2100 şi în continuare]

• J, K, L = Încercările viitoare repetate şi eşuate de industrializare.

---

O analiză aprofundată a fost publicată în The Social Contract, în iarna 2005-2006: The Olduvai Theory. Energy, Population, andIndustrial Civilization

Sursa: Oilcrisis.com

Summitul Rio+20: o băşină propagandistică de dimensiuni planetare

Mii de militanţi şi-au strigat decepţia în cursul celor trei zile de summit, denunţând "eşecul" Rio+20.

Summitul ONU privind dezvoltarea durabilă Rio+20 a adoptat vineri o declaraţie finală care deschide calea către o dezvoltare verde a planetei, mai ecologică şi socială, însă fără a numi angajamente specifice.

Aproximativ 188 de state au aprobat prin consens acest text de 53 de pagini întitulat "Viitorul pe care îl vrem", în urma unui summit de trei zile la care au participat 86 de şefi de stat şi guvern.

Declaraţia a fost salutată de Naţiunile Unite şi de Statele Unite însă a fost foarte criticată de societatea civilă pentru lipsa de ambiţie.

Mii de militanţi şi-au strigat decepţia în cursul celor trei zile de summit, denunţând "eşecul" Rio+20.

"Pune în ordine scaunele pe puntea Titanicului în timp ce se scufundă", a rezumat Kumi Naidoo, directorul general al Greenpeace International.

Rio+20 a trasat totuşi un parcurs pentru rezolvarea problemelor planetei: sărăcie, foamete, încălzire globală, deşertificare, epuizarea resurselor.

Principala realizare este decizia de a lansa "Obiectivele de dezvoltare durabilă" (ODD) pe modelul obiectivelor de dezvoltare ale Mileniului adoptate în 2000 de ONU. Definirea acestora rămâne în grija unui grup de lucru care trebuie să facă propunerile în 2013, pentru o implementare începând cu 2015.

Rio+20 pledează pentru o "economie verde", model de dezvoltare mai puţin distructiv pentru planeta a cărei populaţie trebuie să treacă de la şapte miliarde în prezent la 9,5 miliarde în 2050.

Însă din cauza preocupărilor provocate de ţările sărace, definirea "politicilor de economie verde" este lăsată fiecărui stat iar declaraţia subliniază că acestea nu trebuie să constituie "o restricţie disimulată în comerţul internaţional".

Finanţarea a rămas nerezolvată: în timp de criză, cu bugetele secate, statele bogate nu îşi permit să plâtească. Propunerea ţărilor în curs de dezvoltare pentru un fond de 30 de miliarde de dolari a rămas fără urmări.

Sursa: Mediafax

P. S.  Aşadar, după cum şi ne aşteptam, summitul Rio+20 s-a dovedit a fi doar o băşină propagandistică emanată de un sistem geopolitic internaţional absolut impotent şi care nu mai e în stare să reacţioneze la provocările majore cu care se confruntă omenirea. Cauzele? Cele duntotdeauna: ignoranţa, egoismul naţional şi interesele economice înguste.

Deci, asta ne-a fost alegerea... Zarurile au fost aruncate! Şi cum am mai zis-o şi cu altă ocazie:

Goodbye Rio+20, Welcome to Hell...

Bun venit în Iad, nesimţiţilor !

Rio+20: The Future We Want ( IV )

VIITORUL PE CARE NU NI-L DORIM...

Sursa: GFN 2011 Annual Report

Hrana se transforma într-un lux. 

Eroziunea solului, creşterea preţurilor la îngrăşăminte, şi vremea severă şi instabilă în urma schimbărilor climatice, toate deopotruvă au contribuit la volatilitatea productivităţii culturilor agricole şi a preţurilor la alimente. Acest lucru este deosebit de grav în ţările în care majoritatea oamenilor depinde de produsele alimentare de bază, cum ar fi orezul şi cerealele neprocesate, care depind în mai mare măsură de preţirile produselor agricole de bază la bursele internaţionale, în comparaţie cu producţia alimentară procesată care se regăseşte în supermarket-uri.

Şi toate astea ni se întâmplă în timp ce o treime din alimentele produse în fiecare an pe planetă pentru consumul uman, adică circa 1,3 miliarde de tone, se pierd sau sunt aruncate la gunoi în cadrul procesării, comercializării şi consumului. 

630 milioane de tone de alimente sunt risipite de către cei 6 miliarde de locuitori ai ţărilor în curs de dezvoltare şi sărace, în timp ce miliardul de locuitori ai ţărilor industrializate îşi permit luxul de a arunca anual la gunoi 670 milioane tone de alimente. (Vezi aici >>>)

Iar în acelaşi timp, aproape 1 miliard de oameni - 925 milioane mai exact - suferă de foame în această "cea mai bună dintre lumi". 

Şi în aceiaşi ordine de idei:

• 450 milioane de copii nu se vor dezvolta normal din cauza foametei în următorii 15 ani
• 2.600.000 copii mor anual de foame
• 300 copii mor în fiecare oră, în toată lumea, de malnutriţie. (Vezi  aici >>>)

Acestea sunt "performanţele" actualuliu model falimentar de creştere economică nelimitată pe o planetă cu resurse finite.

Şi, din păcate, la Rio+20 din nou nu se va face nimic pentru schimbarea paradigmei de dezvoltare a omenirii aflate în pragul colapsului civilizaţional..

Rio+20: The Future We Want ( III )

VIITORUL PE CARE NU NI-L DORIM...

Sursa: GFN 2011 Annual Report

Biodiversitatea este de vânzare. 

Ameninţările cu care se confruntă viaţi vegetală şi cea animală de pe planetă sunt mai mari decât oricând în istoria înregistrată. Presiunea umană manifestată printr-o agricultură superintensivă şi pierderea/distrugerea habitatelor biologice conduce la scăderea dramatică a numărului populaţiilor de animale sălbatice din întreaga lume. Din păcate, în sistemul nostru economic, speciile sălbatice au o valoare mică. Atâta timp cât copaci, de exemplu, valorează mai mult fiind tăiaţi decât atunci când se află pe picior, presiunile de utilizare/lichidare a resurselor naturale  vor fi copleşitoare. 

De câteva decenii comunitatea experţilor politici, economici şi de mediu este antrenată în discuţii sterile în care se încearcă a stabili a cui responsabilităţi pentru degradarea mediului sunt mai mari: a ţărilor dezvoltate cu hiperconsumul lor de resurse sau a ţărilor sărace suprapopulate.
Dacă se lăsa ipocrizia la o parte şi se dorea cu adevărat stabilirea responsabilităţilor ecologice, acest lucru se putea face foarte simplu, prin consultarea sistemului de indicatori ai Amprentei Ecologice elaborat de GFN şi utilizat pe larg inclusuv şi de structurile ONU (vezi Indicele dezvoltării umane IDU, HumanDevelopment Index).
În acest sens, GFN are elaboraţi doi indicatori extrem de elocvenţi şi utili. Este vorba despre aşa-numita "sustenabilitate ecologică a ţărilor lumii" sau Creditorii şi Debitorii Ecologici, care reprezintă foarte exact raportul dintre consumul uman de resurse naturale şi oferta reală a sistemelor ecologice ale ţărilor lumii. În cazul unei amprente ecologice umane mai mici decât capacitatea de regenerare a ecosistemelor (capacitatea biologică), ţara este considerată Creditor (Sponsor) Ecologic, iar în cazul unui consum excesiv de resurse naturale (amprenta ecologică) care depăşeşte capacităţile de regenerare biologică a ecosistemelor, ţara respectivă este trecută în categoria odioşilor Debitori Ecologici.
Iată cum arată ultima "radiografie" de la data de 7 mai 2012:

Rio+20: The Future We Want ( II )

VIITORUL PE CARE NU NI-L DORIM...

Sursa: GFN 2011 Annual Report

Atuurile securităţii energetice. 

Extracţia ţiţeiului devine tot mai dificilă şi costisitoare. Dar din moment ce economiile noastre rămân dependente de combustibilii fosili, suntem nevoiţi să ne asumăm riscuri sporite în achiziţionarea acestora. Creşterea cererii, cuplată cu declinul extracţiei şi ofertei conduce la volatilitatea pieţii şi preţuri mai mari caracteristice situaţiei pe care unii economişti o numesc "vârful petrolului". Chiar ca conservatoarea Agenţie Internaţională pentru Energie a recunoscut că producţia mondială de petrol ar putea atinge punctul său de vârf pe parcursul următorului deceniu.

Astăzi, pentru a consuma 1 kcal alimentară Omul contemporan "civilizat" din America şi Europa cheltuieşte 7,3 kcal de energie a carburanţilor fosili pe tot parcursul aşa-zisului "lanţ alimentar" (din câmp până la gură).

Rio+20: The Future We Want

Din păcate, documentul final al Conferinţei pentru dezvoltare durabilă RIO+20, nu oferă nici o soluţie concretă pentru ieşirea omenirii din impasul socio-demografic şi economic tot mai pronunţat, provocat de creşterea necontrolată a numărului populaţiei şi de epuizarea şi scumpirea tot mai accentuată a resurselor naturale inclusiv şi a celor regenerabile. În aceste circumstanţe, sloganul oficial al Conferinţei ar trebui mai degrabă să sune astfel:  VIITORUL PE CARE NU NI-L DORIM...

Sursa: GFN 2011 Annual Report

  

Datoriile pe cale să erupă.

Unul dintre motivele ascunse care au stat în spatele crizei financiare din Europa a fost creşterea dramatică a preţurilor de resursele naturale în ultimii 10 de ani. Din punct de vedere istoric, resursele ieftine au reprezentat "combustibilul" care a alimentat creşterea economică, dar în prezent situaţia sa schimbat. Cresterea costurilor a reprezentat o povară asupra performanţei economice, care se regăseşte tot mai evident în creşterea nivelului îndatorărilor. Şi acest lucru se întâmplă în timp ce capacitatea unor ţări de a-şi onora datoriile este pusă tot mai des în discuţie.

Goodbye Rio+20, Welcome to Hell...

«În 2030 vom avea nevoie de o nouă planetă»

Cu o populaţie care creşte necontrolat şi consumă într-un ritm alarmant resursele naturale, Pământul este în pericol. Într-un studiu făcut public zilele trecute de World Wildlife Fund, oamenii de ştiinţă atrag atenţia că peste numai 18 ani Terra nu va mai putea susţine viaţa la un nivel normal şi că omenirea va avea nevoie de o nouă “casă”. 

“Oamenii trăiesc ca şi cum ar avea o planetă de rezervă la dispoziție. Folosim cu 50% mai multe resurse decât poate produce Terra în mod durabil şi, dacă nimic nu se va schimba, în 18 ani planeta nu va mai putea asigura populației în continuă creştere resursele de care are nevoie pentru a supraviețui", avertizează Jim Leape, directorul general al World Wildlife Fund.

Nu suntem lăcuste, dar ne comportăm ca atare, atrag atenția cercetătorii. Consumăm apa, mâncarea şi alte resurse naturale în cantități mult mai mari decât avem nevoie, fără să ne gândim la ziua de mâine. În plus, populația creşte într-un ritm alarmant. La ce pot conduce aceste lucruri? 

La sfârşitul vieții pe Pământ!

Sursa: Libertatea

Cel mai amuzant în toată povestea aceasta, desigur este reacţia lăcustelor, pardon, replicile citirorilor. De la "Eugenism", "Bildelberg" şi "Fuck" până la "draga redactorule tin sa iti spun ca viitorul va continua si fara tine pe acest pamant ...poti sa te spanzuri ca nimeni nu va plange dupa tine :))))".

O fi aceasta o reacţie normală a instinctului primordial şi animalic de autoapărare, dar din păcate acest tip de comportament nu are nimic comun cu raţiunea şi realităţile empirice. 

Din păcate, lumea profană de la noi habar nu are că la baza aşa-zisului "alarmism apocaliptic" al raportului WWF Living Planet Report se află datele şi rezultatele monitorizării permanente a situaţiei ecologice de pe planetă efectuate de o altă instituţie - Global Footprint Network, datele căreia sunt utilizate inclusiv şi de structurile ONU.

Şi anume datele ultimei evaluări (NationalFootprint Accounts. 2011 Edition) confirmă fără drept de apel faptul că "folosim cu 50% mai multe resurse decât poate produce Terra în mod durabil".

Iată cifrele:

Mâine începe Conferunţa Rio+20 - un summit sortit eşecului, care va marca începutul "sfârşitului"...

În cele ce urmează doresc să vă prezint un eveniment, care iniţial se vroia a fi un moment crucial în istoria omenirii şi în tranziţia acesteia la un nou mod de viaţă planetar, bazat pe Coabitarea şi Coevoluţia OMULUI şi NATURII.

Dar nu a fost să fie... Proiectul documentului final care iniţial alcătuia 19 pagini cu formulări precise şi foarte punctuale, s-a transformat graţie intereselor egoiste naţionale al negociatorilor într-un document amorf şi confuz de 171 de pagini şi 421 de paragrafe, din care către mijlocul lunii mai erau aprobate doar 21, iar restul de 400 continuă să genereze dispute aprinse.

Conferinţa ONU pentru Dezvoltarea Durabilă, Rio+20, Rio de Janeiro, 13-22 iunie 2012

Obiectivul de baza al Conferintei Rio+20 este reafirmarea angajamentului politic al tarilor participante de a actiona in favoarea dezvoltarii durabile, de a corecta lacunele si blocajele manifestate in implementarea deciziilor deja adoptate la alte reuniuni ONU la nivel inalt si de a promova teme noi de dezbatere. In acest context, Conferinta ONU de la Rio de Janeiro va fi axata pe dezbaterea a doua teme prioritare: -       Economia verde in contextul dezvoltarii durabile si al combaterii saraciei; -       Crearea unei structuri institutionale pentru promovarea dezvoltarii durabile. In pofida numeroaselor reuniuni internationale si a negocierilor intense care au avut loc, continua sa se manifeste divergente intre tarile dezvoltate, care prefera o tratare prioritara a aspectelor legate de protectia mediului si modificarile climatice, si tarile emergente care nu accepta abordarea separata a dezvoltarii economice de cea a protectiei mediului. Ca urmare, se asteapta ca documentul final al Conferintei Rio+20 sa reflecte aceste divergente si sa nu impuna angajamente concrete, ferme, de reducere a emisiilor sau de protectie a mediului (asa cum cere Uniunea Europeana), urmand sa mentioneze doar prioritatile de actiune ale comunitatii internationale in vederea asigurarii unei dezvotari durabile, cu protectia mediului si eliminarea decalajelor si a saraciei. In actul final care va fi semnat de participanti se vor stabili principalele prioritati de actiune, se vor defini clar conceptele legate de dezvoltarea durabila si se va fixa ca orizont de timp anul 2015, pentru stabilirea unor obiective obligatorii si angajante in ceea ce priveste protectia mediului, in corelatie cu cresterea economica, reducerea saraciei si progresul social. Conferinta ONU de la Rio de Janeiro, va fi organizata pe mai multe paliere, cu o puternica prezenta din partea societatii civile si a mediilor de afaceri. Se asteapta participarea a 193 de tari, dintre care 115 la nivel de sef de stat sau de guvern. La nivel oficial Conferinta se structureaza pe trei module. Primul va avea loc in perioada 13-15 iunie si va insemna reuniunea Comitetului pregatitor, la care se vor realiza ultimele negocieri in vederea definitivarii formei finale a documentelor ce urmeaza a fi adoptate. Intre 16 si 19 iunie se va desfasura cea de-a doua etapa, constand din actiuni realizate de reprezentanti ai societatii civile, care sub titulatura de „Dilaoguri despre Sustenabilitate”, vor organiza dezbateri, seminarii, expuneri pe opt teme de interes major: crestere economica cu combaterea saraciei, transferul de tehnologie si informatii, securitate energetica, securitate alimentara, consum, agricultura, noi surse de energie, protectia oceanelor si a apelor, in general. Ultimul modul va fi constituit de reuniunea sefilor de stat si de guvern, 20-22 iunie, la care se vor analiza documentele pregatite pentru a fi semnate, se vor reformula in conformitate cu unele solicitari rezultate din dezbaterile organizate de societatea civila si se va trece la semnarea declaratiei finale a Conferintei.

BPCE Sao Paulo

Despre consecinţele eşecului/efectului "zero" al summitului Rio+20 vom mai vorbi, 

cred, de multe ori de acum înainte...

Raport ONU: Foamete la nivel mondial, în câteva zeci de ani, din cauza suprapopulării Pământului

Suprapopularea planetei va duce la foamete, în următorii 30-40 de ani. Ţările care sunt dependente de importuri vor suferi cel mai mult. Preţurile alimentelor la nivel global vor deveni instabile, se arată într-un raport al Naţiunilor Unite.

Foto: AFP/Mediafax

5-10 ani ne mai descurcăm, dar peste 30-40 de ani suprapopularea Terrei ar putea duce la un dezastru planetar, spun specialiştii de la ONU. Preţurile alimentelor au atins valori record la începutul acestui an, pe de o parte din cauza tensiunilor din nordul Africii, iar pe de altă parte din cauza instabilităţii din zona arabă.

Raportul de la ONU spune că preţurile la cereale au crescut atât de mult, încât s-ar putea ajunge la foamete. Deja 925 de milioane de persoane suferă de foame pe mapamond.

Populaţia lumii va atinge şapte miliarde de persoane, iar peste 10-12 ani va fi de 8 miliarde, arată ONU într-un alt raport publicat pe site-ul său.

Ne vom înmulţi atât de mult, încât previziunile oamenilor de ştiinţă americani arată că, până în 2050, populaţia Pământului ar putea ajunge la 9 miliarde de persoane, iar atunci oamenii vor incepe să se lupte, la propriu, între ei, pentru hrană.

Tot specialiştii de la Organizaia Naţiunilor Unite spun că, peste câteva decenii, ne vom confrunta cu o lipsă acută de alimente şi apă . 

Sursa: Antena 3


P. S. Şi nimeni dintre potentaţii acestei lumi ni se încumetă să facă publică unica soluţie de evitare a dezastrului planetar: reducerea radicală şi rapidă a numărului populaţiei Terrei până la o valoare bio-corelată acceptabilă de 4,5 miliarde. (vezi: Crochiuri ... (VII) >>>)

ONU: Omenirea consumă în nouă luni mai mult decât poate produce într-un an. România, risc mediu de foamete

Omenirea consumă în nouă luni mai mult decât poate produce într-un an, iar principala resursă cu rol geopolitic în Orientul Mijlociu va fi apa, nu petrolul. La astfel de concluzii îngrijorătoare au ajuns cei de la Naţiunile Unite, care spun că mare parte din apa potabilă este folosită la irigaţii.

La scară planetară, spaţiul destinat producerii hranei se extinde cu repeziciune, din cauza consumului pe cap de locuitor şi creşterii populaţiei, iar posibilitatea apariţiei foametei la nivel mondial creşte în fiecare an. 

Potrivit unui raport al ONU, în România riscul de apariţie a foametei este mediu, la fel ca în state precum Bulgaria, Rusia, China, Argentina sau Brazilia. 

Foto: stopworldhunger.tumblr.com 

Ţările din centrul şi estul Africii, precum Ciad, Sudan, Congo sau Somalia, au mari probleme cu agricultura, din cauza secetei din acest an, iar populaţia deja se confruntă cu simptomele unei foamete generalizate.

Raportul ONU atrage atenţia că Orientul Mijlociu va avea curând o problemă uriaşă cu apa potabilă, dacă ţările din această zonă nu vor coopera între ele pentru gestionarea resurselor.

În lume, 70% din apa potabilă este folosită la irigaţii, 22 de procente în industrie şi numai 8 % pentru consum casnic.

Pentru a-şi produce mâncarea, omenirea foloseşte 33% din suprafaţa Pământului. Un sfert din suprafaţa Terrei este reprezentată de deşerturi, munţi şi oraşe, deci neutilizabilă pentru producerea hranei, iar 12% sunt parcuri sau rezervaţii. 

La rata actuală de extindere a terenurilor folosite pentru producerea hranei, agricultura va fi înghiţit aproape tot habitatul natural rămas în maximum 40 de ani. 

Sursa: Antena 3 

P. S. De fapt informaţia Antenei se bazează pe aşa-numita Zi de Depăşire a posibilităţilor Pământului calculată de mai mulţi ani de către cunoscuta Reţeaua Globală a Amprentei ecologice (Global Footprint Network), care au calculat data de 27 septembrie 2011 ca zi în care umanitatea a epuizat în totalitate resursele biologice naturale pe care le generează planeta într-un an. (Vezi aici >>>) 
Şi iarăşi, nimeni în lume nu se încumetă că strige în gura mare: "- Opriţi-vă, tâmpiţilor şi începeţi a taxa ţările care consumă mai multe resurse biologice decât pot oferi sistemele lor ecologice. Doar e atât de evident şi simplu de controlat şi contabilizat! (Vezi Crochiul IV "Penalităţişi subvenţii ecologice")

In Memoriam biodiversităţii continentului african

locul de obârşie al meu şi al întregii specii umane...