21 iunie 2012

Rio+20: The Future We Want ( IV )

VIITORUL PE CARE NU NI-L DORIM...
Sursa: GFN 2011 Annual Report


Hrana se transforma într-un lux. 
Eroziunea solului, creşterea preţurilor la îngrăşăminte, şi vremea severă şi instabilă în urma schimbărilor climatice, toate deopotruvă au contribuit la volatilitatea productivităţii culturilor agricole şi a preţurilor la alimente. Acest lucru este deosebit de grav în ţările în care majoritatea oamenilor depinde de produsele alimentare de bază, cum ar fi orezul şi cerealele neprocesate, care depind în mai mare măsură de preţirile produselor agricole de bază la bursele internaţionale, în comparaţie cu producţia alimentară procesată care se regăseşte în supermarket-uri.

Şi toate astea ni se întâmplă în timp ce o treime din alimentele produse în fiecare an pe planetă pentru consumul uman, adică circa 1,3 miliarde de tone, se pierd sau sunt aruncate la gunoi în cadrul procesării, comercializării şi consumului. 
630 milioane de tone de alimente sunt risipite de către cei 6 miliarde de locuitori ai ţărilor în curs de dezvoltare şi sărace, în timp ce miliardul de locuitori ai ţărilor industrializate îşi permit luxul de a arunca anual la gunoi 670 milioane tone de alimente. (Vezi aici >>>)
Iar în acelaşi timp, aproape 1 miliard de oameni - 925 milioane mai exact - suferă de foame în această "cea mai bună dintre lumi". 
Şi în aceiaşi ordine de idei:
  • 450 milioane de copii nu se vor dezvolta normal din cauza foametei în următorii 15 ani
  • 2.600.000 copii mor anual de foame
  • 300 copii mor în fiecare oră, în toată lumea, de malnutriţie. (Vezi  aici >>>)

Acestea sunt "performanţele" actualuliu model falimentar de creştere economică nelimitată pe o planetă cu resurse finite.
Şi, din păcate, la Rio+20 din nou nu se va face nimic pentru schimbarea paradigmei de dezvoltare a omenirii aflate în pragul colapsului civilizaţional..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu