Dialectica negaţiei, sau cum reuşim să consumăm ceia ce nu am produs

Aşadar, iarăşi intrăm în zona "anti-recordurilor" - 118,59 de dolari. 

Acesta era preţul unui baril de petrol la finalul săptămânii trecute, aflat în creştere după ce OPEC nu a ajuns la un acord privind producţia de petrol care ar trebui majorată, anunţă Capital.ro.

O explicaţie a faptului de ce preţul petrolului este atât de mare poate fi găsită şi în graficul de mai jos, publicat de The Economist, care prezintă evoluţia creşterii producţiei şi consumului de petrol în lume.

Din păcate, producţia mondială de ţiţei nu mai face faţă creşterii consumului.

În special din cauza creşterii cererii de petrol în Asia. Astfel, doar în China consumul a crescut cu peste 4 milioane de barili pe zi în ultimul deceniu, reprezentând două cincimi din creşterea globală. (Dacă vă amintiţi, am scris despre avertismentul lui Lester Brown în acest sens: „modelul economic occidental – bazat pe combustibil fosil, centrat în jurul automobilului şi care reflectă o economie risipitoare – nu poate funcţiona pentru China. Iar, dacă el nu va funcţiona pentru China, atunci nu va funcţiona nici pentru India şi nici pentru celelalte trei miliarde de oameni din ţările în curs de dezvoltare".) 

Crochiuri bio-existenţiale ( VIII )

Noua Ordine Ecologică şi justiţia biblică

Opinia publică "progresistă" internaţională este în alertă maximă. "Culisa mondială" iarăşi se adună să urzească planuri straşnice de înrobire a bieţilor consumatori iobagi.

Grupul Bilderberg se adună anul acesta între 9-12 iunie la hotelul Suvretta House din St. Moritz, Elveția. Fondul Monetar Internațional nu are un șef care să participe în cadrul întâlnirii.

Ce nu ştie însă "opinia publică progresist-iobăgistă", e că "culisa financiară" a lumii nu mai are soluţii pentru a salva "status-quo"-ul economic existent într-o lume care şi-a depăşit "Limitele Creşterii". Nu ştiu dacă "albii cărunţi" adunaţi la St. Moritz realizează că modelul economic al creşterii promovat de ei ultimii 60 de ani cu atâta ostentaţie, a băgat deja lumea într-o Capcană Malthusiană clasică şi mai departe, conforn scenariului bătrânului Malthus, va urma scăderea drastică a nivelului de trai al "miliardului de aur" - cele 34 ţări reunite sub genericul OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică), cu repercursiuni catastrofale pentru întreaga civilizaţie.

Întotdeauna mi sa părut deplasată isteria militanţilor "antisistem" şi "antiglobalism". Mereu am avut senzaţia că "păpuşarii" care trag de sforile "antiglobalizmului", "suveranităţii şi singularităţii naţionale" nu sunt nimeni alţii decât banalii politicieni şi birocraţi locali care îşi apără vehement dreptul suveran de a-şi jecmăni şi prosti propriile popoare fără a mai da nimănui socoteală. Şi atâta tot. Aceasta este "marea miză".

"Graţie" acestui concept anacronic de "suveranitate naţională", inclusiv asupra resurselor naturale, Pământul astăzi este fărâmiţat în cca 200 "cnezate" conduse de tot atâtea elite provinciale interesate doar de conservarea puterii şi influenţei sale politice şi economice în propriile "provincii". Iar orice problemă internaţională este tratată de ei exact la fel: avantajele şi ingluienţa regională şi globală. Bunăoară eşecul summitului ONU de la Copenhaga privind schimbările climatice globale este cel mai elocvent exemplu. 

Astăzi, la început de mileniu III este evident, că modelul geopolitic actual bazat pe conceptul de statalitate şi suveranitate naţională nu mai poate face faţă provocărilor globalizate apărute în faţa civilizaţiei noastre: schimbările climatice, epuizarea resurselor naturale, suprapopulaţia şi atingerea limitelor creşterii economice.

„La intrarea în secolul al XXI-lea, - avertiza Lester Brown, - economia noastră distruge treptat sistemele sale de suport, consumându-şi mijloacele fixe ale capitalului natural. Cererile economiei în dezvoltare, aşa cum este ea acum structurată, depăşesc producţia naturală durabilă a ecosistemelor”. 

CONSTIPAŢIA VA SALVA PLANETA !!!

Atunci, când şi căcatul fierbe în tine de necaz...
Jungla Amazonului în pericol. 
Camera Deputaţilor din Brazilia a revizuit codul forestier

Verticalitatea civică şi realităţile Malthusiene

Master class pentru ONGiştii români.

În atenţia "smântânei" societăţii civile din ambele ţări româneşti, "smântână" reunită în diverse structuri non-guvernamentale în "nobila" intenţie de a stoarce bani din piatra seacă, de a "vâna" şi "ciugulu" cât mai multe granturi şi fonduri nerambursabile.

Aşi dori să vă recomand un model de verticalitate civică, când vectorul rezultant al muncii tale depinde nu de ceia ce vrea să audă şi să vadă cel care te-a sponsorizat, ci de realitatea obiectivă a faptelor examinate.

Blumbiz.ro a publicat un rezumat ultrascurt al unui raport alcătuit de un oarecare ONG din Oxford. "CULTIVÂND UN VIITOR MAI BUN. Justiţie alimentară într-o lume cu resurse limitate" - se numeşte.

INTRĂM ÎN EPOCA FOAMETEI ! Sistemul alimentar global este defect si, coroborat cu schimbarile climatice, va duce la un regres de zeci de ani, in lupta cu foametea, potrivit unui raport al Oxfam, un ONG cu sediul la Oxford.  mai departe...

Fără a menaja auzul "finuţ" al potenaţilor lumii, raportul anunţă intrarea intr-o noua etapa a crizei civilizaţiei umane, unde epuizarea resurselor naturale si schimbarile climatice vor creste numarul oamenilor afectati de lipsa de alimente cu zeci şi sute de milioane.

Numerul populaţiei înfometate din lume

De ce ursul carpatin n-are coadă...

...IAR HARGHITA ŞI COVASNA NU SE VOR SEPARA NICI ODATĂ

Pe site-ul lui David Strahan am descoperit HARTA ITERACTIVĂ A EPUIZĂRII PETROLULUI, foarte instructivă, dealtfel, şi care vine să explice şi să confirme studiul lui Matt Savinar VIAŢA DUPA CRAHUL PETROLIER.

Clik pe imagine pentru activare hartă

Ţările care au depăşit "apogeul" producţiei de petrol şi se află în declinul extracţiei/producţiei sunt colorate în roş, iar cele care abia se apropie de acest "apogeu al petrolului" - în verde.

Crochiuri bio-existenţiale ( VII )

Suprapopulaţia şi supravieţuirea

"Cauza degradării biosferei Pământului e una singură. 

Toate celelalte fenomene negative sunt doar nişte consecinţe. Şi această 

cauză este numărul nepermis de mare al populaţiei umane pe globul pământesc". 

(Victor Gorşkov, Anastasia Makarieva)

Toate planurile noastre frumoase cu privire la un model de dezvoltare bio-economic bazat pe taxarea deficitului de Autonomie Ecologică şi întroducerea Cotaţiilor bio-energetice au un mic neajuns - ele sunt complementare şi pot fi eficiente doar în cazul când sunt implementate împreună cu programul de optimizare demografică a populaţiei umane în raport cu posibilităţile (oferta) bioproductivă a ecosistemelor planetare.

Dacă vă amintiţi, în Crochiul II noi am dedus valoarea  Standardului universal al confortului biologic personal al Omului Postindustrial - 2,63 hectare de spaţiu bioproductiv. Iată de ce, pentru a afla câtă populaţie poate obiectiv "suporta" şi hrăni biosfera Pământului, urmează să efectuăm dureroasa dar necesara operaţiune de împărţire a Biocapacităţii (ofertei) globale - 11,89 mlrd. hectare la Standardul universal de căciulă - 2,63 hag/pers. Produsul obţinut = 4 523 171 800 constituie numărul maxim al populaţiei umane care î-şi pot permite luxul să trăiască decent pe această planetă, fără a lua pâinea de la gura altor oameni, fără a afecta biodiversitatea planetei şi, principalul, fără a afecta ecosistemele planetare în misiunea lor fundamentală de menţinere a echilibrului bio-climatic pe planetă.
Modelul Utopiei Bio-Demografice, în care Omului îi pasă nu doar de propriii copii, dar şi de strănepoţii săi, şi de mediul ambiant în care aceştia vor trăi, model pe care eu în naivitatea mea l-am numit Noua Paradigmă Bio-Demografică umană, îl aveţi expus în Tabelul 1.

Succesele medicinei şi... degradarea speciei umane

Umblând prin coclaurile blogosferei româneşti am dat de postul unui medic-psihiatru de curând emigrat din ţară, care î-şi depăna nişte amintiri vizând o temă care mă preocupă în umtima vreme – degenerarea genetică a speciei umane şi “contribuţia” medicinei la acest fenomen trist.

Dar să vedem mai îtâi ce î-şi aminteşte şi cu m judecă medicul cu pricina:

Astazi am auzit din gura unui mare domn profesor de pe la noi din urbe un sfat. Dat unei fetite de 14 ani aflata la primul ei episod maniacal si ca atare candidata la diagnosticul de boala bipolara. Fetita unui barbat probabil bolnav tot de boala bipolara. Zice domnul profesor, uite am sa-ti dau un sfat. Ar fi mai bine sa nu faci copii…Uite, ar fi fost bine – se intoarce apoi catre mama fetiţei– daca si tata ar fi fost sfatuit la fel la varsta ei dar din pacate nu se stia la fel de bine despre tulburarea aceasta…

Ia te uita ce sentinta! Cu alte cuvinte, domnisoara, e o nefericire ca dumneata te-ai nascut caci daca tata ar fi fost mai bine sfatuit de exemplu de unul ca mine, mata erai inca un gand, un eres, o inchipuire. Cat despre viitor, mult succes in relatii dar ai putea la fel de
bine sa te castrezi si maine, e mai sigur, astfel n-o sa mai apara si altii ca dumneata caci, vezi bine, de asta nu scapi. De asta nu te vindeci.…

Nu vreau sa spun cat de mahnit am plecat de-acolo. Cat de furios. Cat de dezamagit. In cele din urma, acesta este unul dintre formatorii psihiatriei romanesti, un om care oricat de bine ar trata boala mentala nu va fi detinut vreodata informatia ultima privind o boala sau alta. Cum poti tu sa rezumi “sfatul genetic” la decizia de a avea, sau a nu avea, copii?

Sfatul genetic si eugenia deghizata

Trecând peste indignarea, puţin cam deplasată şi neprofesionistă, a autorului şi care, probabil, îşi are explicaţia în expunera acestuia la propaganda ostentativă a organizaţiilor clericale şi a ONGurilor gen "pro-life" şi "pro-vita", preocupate doar de contabilizarea spermatozoizilor fecundaţi şi nici decum de calitatea vieţii celor care se nasc, trecând deci peste toate aste să încercăm să medităm "la rece" despre anomaliile congenitale şi procesul lent dar inevitabil al degradării genetice a speciei umane.

Upsss... Voi fi împuşcat al 8369-lea !

Ca să vezi, ce schimbătare e viaţa asta.

Am ajuns să fiu al 8369-lea în renumitele "liste anti-Schindler" de exterminare a autorilor blogosferei româneşti întocmite de "măsurătorii de cranii" le la ZE LIST.

Şi când te gândeşti, că trei săptămâni în urmă stăteam confortabil ascuns/poziţionat dincolo de salvatorul prag de 60000.

Iar dacă e să vorbim serios, e simpatic şi foarte instructiv acest clasament întocmit săptămânal de inspirata şi foarte meticuloasa echipă de la ZE LIST. 

Bravos, au ştiut perfect cum să ne "lovească", ca să zgândăre mai adânc instinctele noastre tenebre şi orgoliile nemăsurate!

Crochiuri bio-existenţiale ( VI )

Limitele bioologice ale consumului energetic. 

Cotele Bio-Energetice.

În Crochiul precedent am constatat că civilizaţia umană şi fiecare dintra noi consumăm exagerat de multă energie (230 mii kcal/pe zi de persoană) în comparaţie cu consumul energetic necesar pentru asigurarea funcţiilor noastre vitale de 12 kcal/zi pe care l-au avut oamenii de la apariţia primeloor civilizaţii şi până la finele Evului Mediu timpuriu. Nu era nici un bai, dacă consumul energetic actual ar fi provenit din propriul nostru efort muscular sau din energia regenerabolă a soarelui, vântului, apei, etc. Noi însă devorăm energia biomasei fosile ascunsă de Evoluţie în adâncurile pământului, probabil, pentru a păstra anumite echilibre în circulaţia materiei organice şi a energiei în biosfera planetară. Necunoscând aceste subtilităţi ale echilibrului biotic planetar, umanitatea, exact ca porcul din caricatura alăturată, readuce anual în circuitul materiilor organice din natură milioane şi milioane de tone de carbon prin emisiile din arderea carburanţilor fosili. 

Ar putea oare umanitatea, complet dependentă de energia fosilă, să-şi reducă poftele energetice? Ar putea, dar pentru asta ar trebui rase de pe faţa pământului toate oraşele cu tot cu orăşeni, iar viaţa omului din nou să fie legată direct de un habitat biologic individual (dacă vă amintiţi - 2,63 hectare vitale), şi doar de energia regenerabilă a biomasei produse în acest habitat.

Dar din cauza că astăzi (şi până la terminarea petrolului), această perspectivă e pură utopie, să încercăm alte soluţii de "ecologizare" a consumului energetic hipetrofiat.

Aici, ca şi în cazul Autonomiei Ecologice, unica soluţie este cuantificarea consumului energetic în funcţie de productivitatea bio-energetică a ecosistemelor şi crearea sistemului de comercializare a COTELOR BIO-ENERGETICE excedentare.

Viitorul nostru luminos şi suprapopulaţia ţărilor lumii a treia

Am fost plăcut surprins să descoper în spaţiul virtual românesc o publicaţie de promovare a cunoştinţelor ştiinţifice, care, vorba unui protagonist al publicaţiei: "nu trebuie să lase lui Dumnezeu nici o şansă în ecuaţia apariţiei Universului". E uimitor pentru un popor care de douăzeci de ani a căzut în derizoriul credinţei de faţadă. Oare, chiar atât de mult se tem românii de moarte? Căci, vorba aceluiaşi protagonist de pe paginile publicaţiei: „Raiul este o poveste inventată pentru oamenii care se tem de moarte.”

Bon, s-o lăsăm moartă pe asta cu moartea, revenind la oile noastre demografice, care pasc inconştiente pe o planetă cu resurse naturale limitate. Pe "Descoperă.ro" am găsit o prezentare realistă a situaţiei demografice existente şi un inventar al problemelor pe care ni-l provoacă suprapopulaţia.

Privind spre anul 2100: ce se va întâmpla cu omenirea în acest secol?

Anul acesta, vom fi 7 miliarde – 7 miliarde de făpturi umane vor locui planeta, folosindu-i resursele, cu sau fără recunoştinţă, cu mai mult ori mai puţin discernământ, constienti sau nu de impactul lor asupra a tot ceea ce e în jur. De la îndemnul biblic „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi”, s-a ajuns azi la îndemnuri la responsabilitate privind numărul de copii pe care-i facem şi la avertizări aproape isterice privind necesitatea scăderii vitezei cu care ne înmulţim. Trecând de la cantitate la calitate, nu doar câţi vom fi, ci şi cum vom fi – cum vor trăi oamenii, ce probleme vor avea, ce schimbări se vor petrece cu ei – sunt aspecte pe care încercăm să le prevedem, în încercarea de a îmbunătăţi ce se poate îmbunătăţi şi de a ne pregăti pentru restul.  Află mai multe >>>

E tristă această trecere în revistă a problemelor umanităţii cu care urmează să ne confruntăm în secolul XXI. Dar iarăşi, nici în raportul ONU citat şi nici în articolul cu pricina, nu găsim vre-o aluzie la căile de soluţionare a creşterii necontrolate a populaţiei în ţările sărace ale globului. Nimeni nu doreşte să-şi asume răspunderea de a cere MĂSURI GLOBALE DE REDUCERI NECONDIŢIONATE DE POPULAŢIE în ţările subdezvoltate până la limitele bioproductivităţii teritoriilor respective.

Ţările dezvoltate şi ţările exportatoare de petrol:

în ce constă pericolul situaţiei existente?

I. Viteza progresului tehnic este condiţionată de consumul energetic. Din epoca industrială acest consum se bazează pe combustibili fosili, iar în ultima perioadă – pe ţiţei. Din acest motiv ţările, pe teritoriul cărora, din întâmplare se află stocate rezervele naturale de petrol (anterior absolut inutile), s-au pomenit într-o situaţie privilegiată. Ţările dezvoltate – principalii consumatori de ţiţei – au fost nevoite să-l cumpere la preţurile stabilite de ţările-exportatoare. Ţările dezvoltate acceptau să achite pentru ţiţei preţul maxim, compatibil cu păstrarea stabilităţii lor economice. Acest preţ depăşea cu mult cheltuielile de prospectare, extracţie şi transport ale ţiţeiului. În consecinţă, ţerile exportatoare de petrol au accesat o sursă, practic nelimitată de fluxuri financiare din ţările dezvoltate. Aceste ţări au atins „nivelul de trai”  al ţărilor dezvoltate fără eforturi de dezvoltare a propriilor tehnologii şi a propriei economii. Orice tehnologii le erau (şi sunt) accesibile din ţările dezvoltate. Ţările-exporttoare de petrol î-şi puteau permite luxul de a susţine orice nivel al natalităţii, cât de înalt nu ar fi acesta şi deasemenea să încurajeze creşterea nelimitată a populaţiei sale. În felul acesta ţările-exportatoare de petrol există doar datorită bunei funcţionări a ţărilor dezvoltate, consumând mărfuri şi tehnologii produs în aceste ţări. Pe larg vehiculată în sec. XX temere a depopulării ţărilor dezvoltate avea un suport istoric în interacţiunile concurenţiale foarte dure dintre aceste ţări dezvoltate (vezi primul şi al doilea războaie mondiale). Pe atunci depopularea era considerată ca o pierdere concurenţială. În lumea contemporană globalizată concurenţa a trecut în sfera economicului şi se produce între companii multinaţionale fără careva legături rigide cu vre-o ţară anume.  Din acest motiv ţările dezvoltate nu mai sunt interesate în creşterea numărului propriei populaţii şi nu suferă din cauza depopulării. În creşterea numărului populaţiei active în ţările dezviltate astăzi sunt interesate doar ţările-exportatoare de petrol. Distrugerea populaţiei ţărilor dezvoltate sau orice depopulare forţată a acestora, ar conduce la desfiinţarea cererii la ţiţei, declinul catastrofal al producţiei de ţiţei şi implicit la lipsirea mijloacelor pentru existenţă şi pieirea masivă a populaţiei ţărilor-exportatoare. Această vulnerabilitate a ţărilor-exportatoare nici odată nu a fost estimată la modul cuvenit. Dar situaţia acestor ţări oricum va deveni una catastrofală din momentul epuizării rezervelor de petrol şi gaze.  (Capitol I.4, „ESENŢIALUL DESPRE SUPRAVIEŢUIRE: Aspectele puţin cunoscute ale problemei demografice” – Victor Girshkov, Anastasia Makarieva)

Ţările dezvoltate şi ţările lumii a treia:

  în ce constă pericolul situaţiei existente?

I. Ţările subdezvoltate cu o rată ridicată a natalităţii nimeresc în situaţia suprapopulării mari a propriului teritoriu. Acestă realitate constrânge populaţia acestor ţări să caute căi de emigrare în ţările dezvoltate, cu o rată a suprapopulării mult mai scăzută, şi cu un „nivel de trai” mai ridicat. Ţările dezvoltate acceptă imigranţii din ţările subdezvoltate din cauza că aceştia sunt dispuşi să muncească în cele nai neprestigioase domenii pentru o remunerare minimă, muncă pe care nu o acceptă reprezentanţii populaţiei băştinaşe  ţărilor dezvoltate. În virtutea legăturilor acestor imigranţi cu populaţia ţării din care au emigrat, prestigiul acestor imigranţi în cadrul grupului de referinţă al populaţiei ţărilor subdezvoltate este foarte înalt, deoarece cel mai scăzut nivel de trai în ţările dezvoltate este cu mult peste media nivelului de trai în ţările subdezvoltate. Însă această situaţie se menţine doar pe durata vieţii primei generaţii de imigranţi, legăturile cărora cu ţara de origine rămân puternice. Generaţia următoare deja pierde legăturile cu patria părinţilor săi. Aceşti copii nu mai au emoţii pozitive rezultate din prestigiul lor în raport cu oamenii necunoscuţi rămaşi în altă ţară, ci din contra sunt copleşiţi de emoţii negative datorate statutului neprestigios în comparaţie cu populaţia băştinaşă din ţările dezvoltate, care a devenit deja grupul lor de referinţă, deoarece aceşti copii de imigranţi contactează cu ei nemijlocit şi permanent. Din acest motiv (şi pe bună dreptate) imigranţii încep să ceară drepturi egale cu populaţia băştinaşă. În acelaşi timp tradiţiile culturale şi de familie se mai păstrează încă câteva generaţii în mediul imigranţilor din ţările subdezvoltate, cea mai importantă fiind – păstrarea ratei înalte a natalităţii, iar în consecinţă creşterea spectaculoasă a populaţiei în rândul urmaşilor imigranţilor.  În decurs de două-trei generaţii grupul urmaşilor imigranţilor uniţi prin discriminarea iniţială la care au fost supuşi, poate constitui o parte considerabilă sau chiar majoritară a populaţiei. Aceasta ameninţă însăşi existenţa ţărilor dezvoltate, care î-şi subminează stabilitatea din interior.  (Capitol I.3, „ESENŢIALUL DESPRE SUPRAVIEŢUIRE: Aspectele puţin cunoscute ale problemei demografice” – Victor Gorshkov, Anastasia Makarieva)