De ce ursul carpatin n-are coadă...

...IAR HARGHITA ŞI COVASNA NU SE VOR SEPARA NICI ODATĂ

Pe site-ul lui David Strahan am descoperit HARTA ITERACTIVĂ A EPUIZĂRII PETROLULUI, foarte instructivă, dealtfel, şi care vine să explice şi să confirme studiul lui Matt Savinar VIAŢA DUPA CRAHUL PETROLIER.

Clik pe imagine pentru activare hartă

Ţările care au depăşit "apogeul" producţiei de petrol şi se află în declinul extracţiei/producţiei sunt colorate în roş, iar cele care abia se apropie de acest "apogeu al petrolului" - în verde.

Crochiuri bio-existenţiale ( VII )

Suprapopulaţia şi supravieţuirea

"Cauza degradării biosferei Pământului e una singură. 

Toate celelalte fenomene negative sunt doar nişte consecinţe. Şi această 

cauză este numărul nepermis de mare al populaţiei umane pe globul pământesc". 

(Victor Gorşkov, Anastasia Makarieva)

Toate planurile noastre frumoase cu privire la un model de dezvoltare bio-economic bazat pe taxarea deficitului de Autonomie Ecologică şi întroducerea Cotaţiilor bio-energetice au un mic neajuns - ele sunt complementare şi pot fi eficiente doar în cazul când sunt implementate împreună cu programul de optimizare demografică a populaţiei umane în raport cu posibilităţile (oferta) bioproductivă a ecosistemelor planetare.

Dacă vă amintiţi, în Crochiul II noi am dedus valoarea  Standardului universal al confortului biologic personal al Omului Postindustrial - 2,63 hectare de spaţiu bioproductiv. Iată de ce, pentru a afla câtă populaţie poate obiectiv "suporta" şi hrăni biosfera Pământului, urmează să efectuăm dureroasa dar necesara operaţiune de împărţire a Biocapacităţii (ofertei) globale - 11,89 mlrd. hectare la Standardul universal de căciulă - 2,63 hag/pers. Produsul obţinut = 4 523 171 800 constituie numărul maxim al populaţiei umane care î-şi pot permite luxul să trăiască decent pe această planetă, fără a lua pâinea de la gura altor oameni, fără a afecta biodiversitatea planetei şi, principalul, fără a afecta ecosistemele planetare în misiunea lor fundamentală de menţinere a echilibrului bio-climatic pe planetă.
Modelul Utopiei Bio-Demografice, în care Omului îi pasă nu doar de propriii copii, dar şi de strănepoţii săi, şi de mediul ambiant în care aceştia vor trăi, model pe care eu în naivitatea mea l-am numit Noua Paradigmă Bio-Demografică umană, îl aveţi expus în Tabelul 1.

Succesele medicinei şi... degradarea speciei umane

Umblând prin coclaurile blogosferei româneşti am dat de postul unui medic-psihiatru de curând emigrat din ţară, care î-şi depăna nişte amintiri vizând o temă care mă preocupă în umtima vreme – degenerarea genetică a speciei umane şi “contribuţia” medicinei la acest fenomen trist.

Dar să vedem mai îtâi ce î-şi aminteşte şi cu m judecă medicul cu pricina:

Astazi am auzit din gura unui mare domn profesor de pe la noi din urbe un sfat. Dat unei fetite de 14 ani aflata la primul ei episod maniacal si ca atare candidata la diagnosticul de boala bipolara. Fetita unui barbat probabil bolnav tot de boala bipolara. Zice domnul profesor, uite am sa-ti dau un sfat. Ar fi mai bine sa nu faci copii…Uite, ar fi fost bine – se intoarce apoi catre mama fetiţei– daca si tata ar fi fost sfatuit la fel la varsta ei dar din pacate nu se stia la fel de bine despre tulburarea aceasta…

Ia te uita ce sentinta! Cu alte cuvinte, domnisoara, e o nefericire ca dumneata te-ai nascut caci daca tata ar fi fost mai bine sfatuit de exemplu de unul ca mine, mata erai inca un gand, un eres, o inchipuire. Cat despre viitor, mult succes in relatii dar ai putea la fel de
bine sa te castrezi si maine, e mai sigur, astfel n-o sa mai apara si altii ca dumneata caci, vezi bine, de asta nu scapi. De asta nu te vindeci.…

Nu vreau sa spun cat de mahnit am plecat de-acolo. Cat de furios. Cat de dezamagit. In cele din urma, acesta este unul dintre formatorii psihiatriei romanesti, un om care oricat de bine ar trata boala mentala nu va fi detinut vreodata informatia ultima privind o boala sau alta. Cum poti tu sa rezumi “sfatul genetic” la decizia de a avea, sau a nu avea, copii?

Sfatul genetic si eugenia deghizata

Trecând peste indignarea, puţin cam deplasată şi neprofesionistă, a autorului şi care, probabil, îşi are explicaţia în expunera acestuia la propaganda ostentativă a organizaţiilor clericale şi a ONGurilor gen "pro-life" şi "pro-vita", preocupate doar de contabilizarea spermatozoizilor fecundaţi şi nici decum de calitatea vieţii celor care se nasc, trecând deci peste toate aste să încercăm să medităm "la rece" despre anomaliile congenitale şi procesul lent dar inevitabil al degradării genetice a speciei umane.

Upsss... Voi fi împuşcat al 8369-lea !

Ca să vezi, ce schimbătare e viaţa asta.

Am ajuns să fiu al 8369-lea în renumitele "liste anti-Schindler" de exterminare a autorilor blogosferei româneşti întocmite de "măsurătorii de cranii" le la ZE LIST.

Şi când te gândeşti, că trei săptămâni în urmă stăteam confortabil ascuns/poziţionat dincolo de salvatorul prag de 60000.

Iar dacă e să vorbim serios, e simpatic şi foarte instructiv acest clasament întocmit săptămânal de inspirata şi foarte meticuloasa echipă de la ZE LIST. 

Bravos, au ştiut perfect cum să ne "lovească", ca să zgândăre mai adânc instinctele noastre tenebre şi orgoliile nemăsurate!

Crochiuri bio-existenţiale ( VI )

Limitele bioologice ale consumului energetic. 

Cotele Bio-Energetice.

În Crochiul precedent am constatat că civilizaţia umană şi fiecare dintra noi consumăm exagerat de multă energie (230 mii kcal/pe zi de persoană) în comparaţie cu consumul energetic necesar pentru asigurarea funcţiilor noastre vitale de 12 kcal/zi pe care l-au avut oamenii de la apariţia primeloor civilizaţii şi până la finele Evului Mediu timpuriu. Nu era nici un bai, dacă consumul energetic actual ar fi provenit din propriul nostru efort muscular sau din energia regenerabolă a soarelui, vântului, apei, etc. Noi însă devorăm energia biomasei fosile ascunsă de Evoluţie în adâncurile pământului, probabil, pentru a păstra anumite echilibre în circulaţia materiei organice şi a energiei în biosfera planetară. Necunoscând aceste subtilităţi ale echilibrului biotic planetar, umanitatea, exact ca porcul din caricatura alăturată, readuce anual în circuitul materiilor organice din natură milioane şi milioane de tone de carbon prin emisiile din arderea carburanţilor fosili. 

Ar putea oare umanitatea, complet dependentă de energia fosilă, să-şi reducă poftele energetice? Ar putea, dar pentru asta ar trebui rase de pe faţa pământului toate oraşele cu tot cu orăşeni, iar viaţa omului din nou să fie legată direct de un habitat biologic individual (dacă vă amintiţi - 2,63 hectare vitale), şi doar de energia regenerabilă a biomasei produse în acest habitat.

Dar din cauza că astăzi (şi până la terminarea petrolului), această perspectivă e pură utopie, să încercăm alte soluţii de "ecologizare" a consumului energetic hipetrofiat.

Aici, ca şi în cazul Autonomiei Ecologice, unica soluţie este cuantificarea consumului energetic în funcţie de productivitatea bio-energetică a ecosistemelor şi crearea sistemului de comercializare a COTELOR BIO-ENERGETICE excedentare.