Sistemul falimentar de pensii şi Eutanasia

Una din consecinţele inevitabile a atingerii "limitelor creşterii" în cadrul actualului Ciclu demografic Malthusian al civilizaţiei noastre globalizate, este apariţia "problemei demografice interne", adică îmbătrânirea populaţiei lumii, fenomen deosebit de pronunţat în ţările dezvoltate, care şi-au atins primele limitele creşterii. Astfel dacă ponderea mondială a vârstnicilor constituie astăzi 11% din totalul populaţiei, în America de Nord şi Europa această pondere a atins deja 18% şi 22%. În acelaşi timp, aşa-zisul Indicator al suportului potenţial (numarul populatiei in varsta de la 15 la 64 ani in raport cu populatia de 65 ani si mai mult) în America de Nord şi Europa constituie astăzi doar 6 şi respectiv 5 în comparaţie cu media mondială de 9 persoane apte de muncă la o persoană vârstnică. Iar perspectivele pentru anul 2050 sunt şi mai sumbre. (Vezi tabelul)

Situaţia reală însă e şi mai tristă, deoarece doar o mică parte din populaţia economic activă este antrenată în câmpul muncii cu acte în regulă şi plăta contribuţiilor de asigurări sociale.

Bunăoară, în R. Moldova din totalul de 1,2 mln oameni ocupaţi în economie, doar 830 mii contribuie la susţinerea celor 640 mii pensionari.

În România situaţia e şi mai tristă: la 5,5 mln. pensionari mincesc cu acte în regulă doar 4,3 mln. salariaţi.

Făcând nişte calcule elementare, constatăm că 28% din pensionarii români, adică 1,55 milioane de oameni nu pot fi susţinuţi de către actualul sistemul de asigurări sociale din România şi un miliard de lei în fiecare an sunt luaţi din bugetul de stat, care şi aşa abia mai gâfâie.

Cred că astăzi am ajuns la "ora adevărului" şi trebuie să recunoaştem că modelul economic al "creşterii permanente" nu mai pate funcţiona pe o planetă cu resurse finite şi tot mai puţine. Modelul "societăţii abundenţei" şi a "statului social" nu mai poate funcţiona nici chiar la nivelul "miliardului de aur", ca să nu mai vorbim de restul de 6 miliarde de oameni săraci şi neasistaţi din lume. (Vezi "A.Smith vs T.Malthus...")

Cred că a venit vremea ca generaţia vârstnică, cei din noi care am muncit 30-50 în cadrul unor sisteme economice falimentare şi agresive în raport cu resursele naturale ale planetei (nu uitaţi că sistemul economic socialist avea la bază aceiaşi paradigmă a creşterii permanente cu orice preţ), urmează de acum înainte, să fim sancţionaţi drastic pentru modul cum am gestionat resursele neregenerabile ale planetei. 

Nu contează, am fost păstorii sau oile acestor sisteme economic falimentare. Conteză că am ajuns balastul acestui sistem. Trebuie să avem curajul să o recunoaştem.

Şi îndrăzneala de a încerca să reparăm măcar ceva...

Iată de ce mă gândesc la o iniţiativă globală de a nu mai ubla cu mărirea vârstei de pensionare. Să o lăsăm aşa cum e - la 60 ani. 

ÎNSĂ !...

Imediat după procedura solemnă de ieşire la pensie în cercul foştilor colegi şi rude, să urmeze o altă procedură publică fastuoasă - CEA DE EUTANASIERE ONORIFICĂ A PROASPEŢILOR PENSIONARI în numele viitorului planetei şi a urmaşilor noştri.

Vă închipuiţi ce economie de resurse alimentare, financiare, etc?!!

Peste 4 milioane în România şi jumate de milion în Basarabia - dintr-un foc!

Desigur, vor avea de pierdut foarte mult giganţii farmaceutici, însă pentru un model economic greşit trebuie să plătească toţi cei care l-au construit, cu atât mai mult cei care au profitat de el.

Poate măcar astfel, participând la ritualurile de eutanasiere a părinţilor, copiii noştri vor încerca să construiască un alt tip de societate,  mai armonioasă şi cu O ECONOMIE BIO-ECHILIBRATĂ.

P.S. Pentru a evita orice interprenări tâmpite, informez: mă aflu în pragul "pensionării", din care motiv mă consider în drept (cel puţin moral) de a înainta astfel de propuneri. 

Păcat că nu voi avea parte de onoruri şi alai.

Şi nici de o eutanasiere calificată. 

Căci ipocrizia "umanitarist-clericală" a societăţii noastre te constrânge să recurgi la metode "băbeşti" anacronice şi nu tocmai plăcute.