Cum dispar civilizaţiile... (Jared Diamond)

Acest raport (merge vorba despre  Raportul asupra incalzirii globale publicat în 2007 de către Comitetului Interguvernamental pentru Schimbari Climatice (IPCC))  este în stare să întristeze pe cei mai înveteraţi optimişti. Este neplăcut să aflăm că aproximativ 60% dintre „serviciile ecosistemelor" necesare pentru susţinerea vieţii pe planeta nostră au degradat sau sînt administrate în aşa mod, încît realizarea lor duce la degradare. (Cu toate că termenul „serviciile ecosistemelor" pare cumva neobişnut, sensul lui este simplu şi anume: ocrotirea aerului şi a apei, ocrotirea pădurilor, păstrarea rezervelor piscicole, controlul schimbărilor de climă, lupta cu calamităţile naturale şi cu dăunătorii agricoli). Toate acestea ameninţă cu noi calamităţi naturale care influenţează negativ bunăstarea oamenilor prin înrăutăţirea calităţii apei, formarea „zonelor moarte" de-a lungul litoralelor mărilor şi ale oceanelor, micşorarea rezervelor de peşte-marfă, creşterea instabilităţii climei. Învăţaţii subliniază că aceste procese se pot amplifica în următorii 50 de ani.  
Omenirea trebuie să se dezică cît mai repede de atitudinea iresponsabilă faţă de natură. 

Aceasta este principala concluzie a autorilor raportului. Administraţia actuală de la Casa Albă ignoră aceste apeluri, dar milioane şi milioane de americani au o atitudine mai mult ca serioasă faţă de această problemă. 

Probabil, anume această atitudine a stîrnit printre cititori interesul deosebit pentru noua monografie a lui Jared Diamond, profesor la University of California din Los Angeles. Această carte se numeşte „Colapsul civilizaţiilor. Cum aleg societăţile să reuşească sau să piară". Este o analiză detaliată a catastrofelor îndepărtate şi a celor recente. care s-au prăbuşit asupra oamenilor. Aceştia au exploatat iraţional resursele naturale şi nu au putut sau pur şi simplu nu au vrut să ia în seamă semnalele alarmante. Asproximativ trei luni „Colapsul civilizaţiilor" s-a situat în topul celor mai citite cărţi în ciuda faptului că acest tratat de peste 600 de pagini nu este nici pe departe o distracţie.

Pictura naivă a ieşeanului Gheorghe Ciobanu

Onorat public basarabean!

Permiteţi-mi să vă prezint un ţăran deosebit din comuna Bălţaţi de lângă Iaşi, deci, cum ar zice stâlpii "moldovenismului" oficial de la Chişinău - "un moldovan de-al nostru, get-beget".

Se numeşte acest om Gheorghe Ciobanu şi se deosebeşte de restul ţăranilor români şi basarabeni prin felul cum vede şi cum simte lumea din jurul său.

Gheorghe Ciobanu este PICTOR.

Neavând studii în domeniu, dumnealui pictează, probabil, doar cu sufletul său frumos. Specialiştii, care iubesc să bage totul în clişeele determinismului denumesc arta sa „pictură naivă".

O fi, însă pentru mine personal această pictură naivă cu parfumul său mioritic inconfundabil înseamnă infinit mai mult decât toate „-ismele" artei moderne.

Dar vorba „strămoşilor" - De gustibus non disputandum est. 

De aceia închei aici şi vă invit să savuraţi în continuare din frumuseţea picturilor lui Gheorghe Ciobanu şi să aflaţi mai multe despre acest om deosebit şi arta lui din artcolele ataşate la sfârşit.

"Astrul albastru"

(după mine, e cea mai consistentă replică la "Patratul" lui Malevici)

 

"Satul meu"

Va-ţi procurat bilet de intrare în clubul "celor 500 milioane"?

Aşadar, Ghidul de piatră din Georgia şi Teoria Conspiraţiei...

Cred că a venit vremea să medităm şi asupra acestui subiect controversat.

Până acum vre-o 4 - 5 ani, eram şi eu „tentat" de acest subiect la modă în cercurile para-intelectuale.

- E posibil una ca aceasta? - mă întrebam eu colcăind de indignare. - EI conspiră pe la spatele omenirii credule! 

- EI vor să ne impună... bla-bla-bla... 

- EI vor să controleze ... bla-bla-bla... 

- EI vor să unifice... bla-bla-bla...

Cine EI? Păi toţi ăştia... masonii, jidanii, cămătarii, FMI, WorldBank, WTO, etc, etc, etc.

Însă apoi am avut parte de o lectură-şoc - cartea „În faţa principalei provocări a civilizaţiei umane". (pe larg despre acest subiect citiţi într-un post anterior >>>) şi să mă familiarizez cu Teoria regularizării biotice (TRB).

N-o să vorbesc aici despre avalanşa de cifre, fapte şi dovezi ucigătoare care s-au prăbuşit peste mine, ci am să vă prezint doar cele două soluţii alternative, conform TRB, de care mai dispune omenire în apropiaţii 10-20 de ani

Prima soluţie - reducerea de 10 ori a consumului actual de energie a civilizaţiei umane, până la limita admisă de 1,3 TeraWatt, în corespundere cu locul şi rolul omului în biosfera şi lanţul trofic al Pământului.

A doua soluţie - reducerea de zece ori a numărului populaţiei umane pe Pământ - până la 600 milioane de locuitori - exact atâţia oameni poate „duce" biosistemul planetar fără perturbarea activităţii sale de regularizare eficientă a vieţii organice pe Pământ. 

(Despre modelul bio-economic şi bio-demografic al dezvoltării umane construit de mine în baza TRB puteţi afla în Crochiurile bio-existenţiale)

Georgia Guidestones sau „Stonehenge-ul american”

Pe una dintre cele mai înalte coline din comitatul Elberton, statul Georgia (SUA) se înalţă o impresionantă şi neobişnuită construcţie arhitectonică. Ghidurile turistice o denumesc Georgia Guidestones, iar localnicii au botezat-o „Stonehenge-ul american”.

Pe cele patru plăci principale de granit albastru cu înălţimea de 5 metri sunt gravate în cele mai răspândite opt limbi ale lumii 10 sentinţe în calitate de mesaj pentru întreaga umanitate.

În jurul acestui monument, dar mai ales în jurul mesajului celor 10 sentinţe (porunci), deja de mai bine de 25 de ani de la inaugurarea acestuia, nu contenesc discuţiile şi controversele.  

În deosebi, în jurul primei "sentinţe-porunci":   

• MENŢINEŢI POPULAŢIA UMANĂ SUB LIMITA DE 500.000.000 LOCUITORI, IN PERMANENT ECHILIBRU CU NATURA.
• CONTROLAŢI REPRODUCEREA CU INTELEPCIUNE, IMBUNATATIND CONDITIA FIZICA SI DIVERSITATEA UMANĂ.

Ciar şi apariţia acestui ansamblu arhitectonic este acoperită de vălul misterului… 

Într-o seară târzie din iunie 1979 în oficiul companiei specializate în prelucrarea granitului „Elberton Granite Finishing Corporation” din orăşelul omonim Elberton a intrat un domn îmbrăcat elegant, care a dorit să afle preţurile la executarea monumentelor mari din piatra de granit autohtonă. S-a prezentat acest domn cu numele de Cristian, explicând că reprezintă un grup restrâns de cetăţeni americani, care ar fi dorit în continuare să rămână anonimi.

Care sunt cauzele degradării biosferei Pământului?

Fragment din răspunsul autorilor Teoriei regularizării biotoce

Anastasia Makarieva şi Victor Gorşkov 

Cauza degradării biosferei este una singură. Restul factorilor sunt doar consecinţe. Această cauză majoră este numărul nepermis de mare al populaţiei umane pe globul pământesc.

Omenirea întotdeauna a distrus biosfera. Pustiurile australiene, africane, central-asiatice şi nord- şi sud-americane au apărut în rezultatul distrugerii pădurilor de către om de-a lungul zecilor de mii de ani. Această degradare a biosferă fiind cea mai puternică prin consecinţele sale, s-a produs însă foarte lent, nefiind vizibilă pe parcursul vieţii unei generaţii. Viteza distrugerii actuale a biosferei este catastrofală, iar omenirea se ciocneşte în permanenţă cu diferite elemente ale acestei distrugeri pe parcursul vieţii ultimilor generaţii.

Încetinirea distrugerii biosferei până la un nivel la care ea (distrugerea) cel puţin nu ar mai fi vizibilă pe parcursul vieţii unei generaţii este posibilă doar în cazul reducerii numărului populaţiei umane de zece ori (650 milioane). Iar starea de echilibru al biosferei cu restabilirea lentă a funcţiilor destabilizate ale biosferei este posibilă doar în cazul reducerii de 100 ori (65 milioane!) a populaţiei umane pe Pământ.

Accentuăm, în prezent, cu o populaţie de 6,5 miliarde oameni pe Pământ, stoparea degradării ireversibile a biosferei este imposibilă, indiferent ce tehnologii sau realizări ale progresului tehnic ar fi utilizate.

 Dar chiar şi aşa, stoparea distrugerii biosferei în cazul reducerii de 10 ori a numărului populaţiei şi restabilirea funcţiilor de regenerare a biosferei în cazul reducerii populaţiei de 100 ori, sunt posibile doar în cazul unei interacţiuni corecte, ştiinţific argumentate a speciei umane cu biosfera. Pericolul degradării totale a biosferei va rămâne chiar şi în cazul reducerii de 100 ori a populaţiei, dacă interacţiunea omului cu biosfera va fi incorectă şi în primul rând cu pădurile care înconjoară habitatul uman. Acest lucru îl demonstrează pustiurile de origine antropogenă apărute pe uscat în ultimile zeci de mii de ani.

În continuare vom prezenta o argumentare sumară a afirmaţiilor făcute…

Continuarea în engleză şi rusă  aici >>>

(traducere Paisi Protopopescu)

Perspectivele perpetuării vieţii pe Pământ

(întroducere în Teoria regularizării biotice

a savanţilori ruşi V. Gorşkov şi A. Makarieva)

Pământul a apărut acum mai bine de 4 miliarde ani în urmă. Primele forme de viaţă au apărut acum 3,85 mlrd. ani. Ei bine, de atunci şi până astăzi temperatura medie globală la suprafaţa Pământului nu a depăşit nici odată limitele coridorului de +5 °C – +50 °C. Ce mecanisme sau puteri divine au menţinut tot timpul această stabilitate extrem de fragilă şi nu au permis trecerea planetei Pământ la una din cele două situaţii stabile fireşti dar lipsite de viaţă: +400 °C (ca pe Venus) sau - 100 °C (ca pe Marte)?

Savanţii ruşi au găsit un singur răspuns: însăşi VIAŢA apărută pe Pământ, cu sistemele sale biotice complexe este acel mecanism de stabilizare care menţine parametrii acceptabili pentru perpetuarea Vieţii biologice pe Pământ. Efectele activităţii ecosistemelor naturale ale biosferei Pământului sunt comparabile cu crearea unei adâncituri în vârful piramidei în care sfera instalată acolo capătă un grad sporit de stabilitate la perturbările externe şi interne (ciocnirile cu asteroizii, erupţiile vulcanice, etc).