Lăcomia strică omenia... şi ecologia

Așadar, apa trece pietrele rîmân...

Bilanţul provizoriu al inundaţiilor din iunie – iulie 2010 pe ambele maluri ale Prutului la data de 19 iulie 2010:

R. Moldova

• 2 persoane decedate
• 2475 „sinistraţi”/persoane evacuate
• 1105 case deteriorate
• 159 distruse integral
• 5320 ha de terenuri arabile inundate

România

• 22 de morţi
• 7.000 de persoane evacuate (la 01.07.2010)
• 6979 case afectate, din care:
• 5946 case avariate
• 1033 case distruse integral şi în pericol de prăbuşire
• 12.089 de hectare de teren arabil inundate (la 01.07.2010)
• €400 mln. – totalul paguvelor înregistrate de inundaţiile din 2010

Vorbind la modil confidenţial, aşi dori să fac o destăinuire: m-am săturat de smiorcăitul sinistraţilor în faţa camerelor de luat vederi, smiorcăit tirajat cu ostentaţie de posturile TV din Basarabia şi România. Apoi aceste sâcâitoare îndemnuri lacrumogene de donaţie ale vedetelor şi telemaratoanele…

BULLSHIT de vacă românească!

Şi vă explic imediat de ce nu am pic de compasiune pentru consângenii mei “picaţi la mare ananghie”.

Lăcomia proverbială a românului, anume acea lăcomie “care strică omenia” şi iresponsabilitatea strigătoare la cer sunt principalele cauze ale aşa-ziselor “calamităţi”. Pentru confirmarea celor spuse, să depănăm puţin firul istoriei înapoi şi să ne amintim, că de pe la anii 70 ai secolului trecut şi până în prezent, intervenţia umană  de sorginte socialistă, iar apoi şi capitalistă a distrus peste 80% din toate zonele umede ale Dunării. De-a lungul Dunării şi al afluenţilor săi s-au construit centrale hidroelectrice, diguri, sisteme de drenare, prin care s-a distrus legătura dintre habitatele de luncă şi sistemul fluvial, iar funcţiile ecologice ale acestora au fost afectate radical. Un studiu al WWF România indica că în bazinul Dunării (inclusiv Prutul, Siretul, Oltul, Mureşul etc.) 70% din luncile inundabile ale râurilor şi-au pierdut, prin îndiguire, capacitatea naturală de descărcare a viiturilor. Mai exact, indiguirea, drenarea şi degradarea luncilor inundabile au cauzat pierderea unor imporante valori şi procese naturale:

• Pierderea unor zone mari de retenţie a apei, care aveau rolul de a preveni riscul de inundaţii.
• Dispariția unor zone umede şi a resurselor şi serviciilor pe care acestea le ofereau – purificarea apei, realimentarea panzei freatice, reciclarea nutrienților.
• Pierderea unor ecosisteme naturale importante pentru supravieţuirea unor specii şi populaţii rare, specifice luncilor.

Şi acum mă întreb şi îi întreb pe multcompătimiţii “sinistraţi”: prin ce minune au ajuns casele dânşilor în luncile inundabile de veacuri ale râurilor Prut, Siret, etc.? Ce a însemnat aceasta, nepăsare, lăcomie, dorinţă tâmpită de a ave ca în filme, vad personal la apa curgătoare? Iar pe primarii şi consilierii comunali îi întreb: cât ciubuc aţi primit atunci, când aţi votat schimbarea destinaţiei pământurilor din luncile inundabile ale râuruilor în terenuri cu destinaţie agricolă?

Zău, că mă apucă greţurile când îi văd pe politicienii noştri printre sinistraţi cocolindu-i în scopuri electorale şi înmânându-le ajutoare. Cu ce ocazie să finanţăm din bugetul public iresponsabilitatea şi lăcomia privată şi cea a autorităţilor locale? Cu ce ocazie Filat promite suplinirea fondului de rezervă a raionului Hânceşti cu 280 mii lei, care cică, au fost deja cheltuiţi de preşedintele raionului cu “sinistraţii”. Oare nu autorităţile raionale au “binecuvântat”/monitorizat alocarea de terenuri de construcţii pentru case şi schimparea destinaţiei pământurilor din lunca inundabilă a Prutului? Păi las’ să plătească din buzunarul propriu pentru imbecilitate ecologică.

Aici sunt întru totul de acord cu premierul Boc, care îi ameninţă pe români, că dacă nu îşi vor asigura în mod obligator casele, nu vor mai primi nici un ban de la buget în caz de noi inundaţii. Îţi place viaţa în zonele de risc? OK, atunci asumă-ţi aceste riscuri şi asigură-te pe cont propriu.

Ultima inscripţie de pe lespezile multilingve ale misteriosului şi controversatului monument zis American Stonehendge din Georgia sună cam în felu următor: NU FIŢI UN CANCER PE ACEST PĂMÂNT – LĂSAŢI LOC ŞI NATURII.

Cred că ăsta ar fi şi mesajul meu către ţăranii şi barosanii comunitari de pe ambele maluri ale Prutului şi celorlalte râuri şi râuleţe româneşti. 

Nu daţi cu bărdiţa în Natură, căci o să dea în replică cu viituri în voi...

Se pare, că vine vremea să-i întoarcem Naturii enormele restanţe, dacă dorim să trăim şi în continuare  într-un mediu ambiant prietenos şi previzibil.