15 iunie 2012

Rio+20: The Future We Want

Din păcate, documentul final al Conferinţei pentru dezvoltare durabilă RIO+20, nu oferă nici o soluţie concretă pentru ieşirea omenirii din impasul socio-demografic şi economic tot mai pronunţat, provocat de creşterea necontrolată a numărului populaţiei şi de epuizarea şi scumpirea tot mai accentuată a resurselor naturale inclusiv şi a celor regenerabile. În aceste circumstanţe, sloganul oficial al Conferinţei ar trebui mai degrabă să sune astfel:  VIITORUL PE CARE NU NI-L DORIM...

Sursa: GFN 2011 Annual Report



  
Datoriile pe cale să erupă.
Unul dintre motivele ascunse care au stat în spatele crizei financiare din Europa a fost creşterea dramatică a preţurilor de resursele naturale în ultimii 10 de ani. Din punct de vedere istoric, resursele ieftine au reprezentat "combustibilul" care a alimentat creşterea economică, dar în prezent situaţia sa schimbat. Cresterea costurilor a reprezentat o povară asupra performanţei economice, care se regăseşte tot mai evident în creşterea nivelului îndatorărilor. Şi acest lucru se întâmplă în timp ce capacitatea unor ţări de a-şi onora datoriile este pusă tot mai des în discuţie.



Dacă încercăm să transpunem enunţurile corecte politic de mai sus în limbajul cifrelor şi faptelor concrete, atunci, cred că explicaţiile date de Conf. Dr. Ec. Nicolae Ţăran, într-un articol mai vechi întitulat "Cine a avut dreptate?", ar fi cele mai potrivite:
Cu ce s-a ales omenirea dupa trei decenii de crestere economica exponentiala?
In primul rind, cresterea economica din perioada 1980-2009 a determinat o masificare fara precedent a luxului si a consumului ostentativ. In al doilea rind, cresterea economica din ultimile trei decenii a fost cea mai ineficienta din istoria omenirii in ceea ce priveste consumul de resurse financiare si energetice.
Astfel, daca in ultimile trei decenii populatia globului a crescut cu 50% (6,8 versus 4,4 miliarde de locuitori), produsul intern brut global nominal a crescut de 2,9 ori (57937 versus 20029 miliarde de dolari SUA), datoriile externe totale au crescut de 47 (!) de ori (56900 versus 1207 miliarde de dolari), iar consumul total de energie primara a crescut cu 70% ( 11310 versus 6646 milioane tone echivalent petrol).
In aceste conditii, multiplicarea de 47 de ori a indatorarii externe globale in raport cu o majorare de numai trei ori a produsului intern brut nominal a determinat o crestere fara precedent a emisiunii de moneda fara acoperire in SUA, Marea Britanie si zona euro, deoarece nici banii, la fel ca si energia sau capitalul, nu pot fi creati din nimic. Drept urmare, majorarea de aproape trei ori a produsului intern brut nominal la scara planetara in ultimile trei decenii nu reprezinta o crestere economica REALA in raport cu cresterea numarului de locuitori si nici EFICIENTA in raport cu consumul de resurse financiare si energetice. In sfirsit, cresterea economica din ultimile trei decenii a determinat o polarizare, deasemenea fara precedent istoric, a bogatiei si a natalitatii. Drept urmare, bogatii au devenit si mai bogati, saracii si mai saraci, im timp ce 99% din cresterea populatie planetei revine tarilor sarace si numai 1% tarilor bogate!
Rezulta, deci, ca membrii si raportorii Clubului de la Roma au avut si au perfecta dreptate atunci cind sustin ca problema contradictiei dintre dorinta nelimitata pentru consum si caracterul limitat al resurselor financiare si naturale implica o cu totul alta rezolvare si o cu totul alta viziune asupra viitorului umanitatii decit cea a economistilor si a politicienilor de tip Adam Smith. 
Dar oare de ce astazi aproape nimeni nu-si mai aminteste de avertismentele si concluziile rapoartelor Clubului de la Roma? De ce oare aproape nimeni nu se intreaba in acest moment cit de sustenabila easte actuala civilizatie bazata pe un cosum mediu anual de aproape doua tone de petrol pe locuitor, consum care este de patru ori mai mare in SUA? 
Pentru ca majoritatea liderilor de opinie si a politicienilor de astazi este la fel de reticienta, de ignoranta si de lipsita de scrupule ca si cea de acum patru decenii. Ca sa nu mai vorbim de fenomenul de masificare a ignorantei determinat de masificarea consumului si a “prosperitatii”…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu