Copiem modelul dispariţiei civilizaţiei maya?

Civilizaţia umană de astăzi, fărâmiţată în circa 200 de state, stătuleţe şi teritorii "suverane", se pare că şi-a pierdut definitiv capacitatea de a reacţiona prompt şi consensual la marile provocări ecologice, demografice, sociale şi economice ale mileniului trei. Lipsa de coeziune, interesele economice şi geopolitice diametral opuse într-o lume cu resurse naturale tot mai puţine conduce involuntar la o paralelă sinistră cu situaţia civilizaţiei maya înainte de dispariţia sa misterioasă.

Motivul extinctiei bruste a acestei civilizatii vechi de 2.000 de ani a fost si ramane una dintre cele mai mari enigme ale lumii. Cum a putut o comunitate care a prosperat timp de peste 2.000 de ani sa dispara deodata, pur si simplu? 

Jared Diamond, profesor la University of California din Los Angeles, în cartea sa „COLAPSUL CIVILIZAŢIILOR. Cum aleg societăţile să reuşească sau să piară", consideră că nu există nici o enigmă şi că de vină a fost colapsul ecologic cauzat de suprapopulaţie în condiţiile unei fărâmiţări poltice care împiedica adoptarea oricăror decizii consensuale vizând soarta întregii civilizaţii.

"Din ce cauză indienii maya nu s-au îngrijit la vreme să-şi salveze natura? - se întreabă J. Diamond şi tot el oferă răspunsul. - În comparaţie cu imperiul incaşilor care era un stat centralizat şi se supunea puterii monarhului absolut, pămînturile mayaşilor erau împărţite între oraşele-state care luptau permanent între ele. În aceste condiţii, folosind limbajul contemporan, era imposibilă o politică unică de protecţie a naturii. Astfel că civilizaţia maya s-a autonimicit cu mult înaintea apariţiei primilor colonizatori europeni".

Dialectica negaţiei, sau cum reuşim să consumăm ceia ce nu am produs

Aşadar, iarăşi intrăm în zona "anti-recordurilor" - 118,59 de dolari. 

Acesta era preţul unui baril de petrol la finalul săptămânii trecute, aflat în creştere după ce OPEC nu a ajuns la un acord privind producţia de petrol care ar trebui majorată, anunţă Capital.ro.

O explicaţie a faptului de ce preţul petrolului este atât de mare poate fi găsită şi în graficul de mai jos, publicat de The Economist, care prezintă evoluţia creşterii producţiei şi consumului de petrol în lume.

Din păcate, producţia mondială de ţiţei nu mai face faţă creşterii consumului.

În special din cauza creşterii cererii de petrol în Asia. Astfel, doar în China consumul a crescut cu peste 4 milioane de barili pe zi în ultimul deceniu, reprezentând două cincimi din creşterea globală. (Dacă vă amintiţi, am scris despre avertismentul lui Lester Brown în acest sens: „modelul economic occidental – bazat pe combustibil fosil, centrat în jurul automobilului şi care reflectă o economie risipitoare – nu poate funcţiona pentru China. Iar, dacă el nu va funcţiona pentru China, atunci nu va funcţiona nici pentru India şi nici pentru celelalte trei miliarde de oameni din ţările în curs de dezvoltare".) 

Crochiuri bio-existenţiale ( VIII )

Noua Ordine Ecologică şi justiţia biblică

Opinia publică "progresistă" internaţională este în alertă maximă. "Culisa mondială" iarăşi se adună să urzească planuri straşnice de înrobire a bieţilor consumatori iobagi.

Grupul Bilderberg se adună anul acesta între 9-12 iunie la hotelul Suvretta House din St. Moritz, Elveția. Fondul Monetar Internațional nu are un șef care să participe în cadrul întâlnirii.

Ce nu ştie însă "opinia publică progresist-iobăgistă", e că "culisa financiară" a lumii nu mai are soluţii pentru a salva "status-quo"-ul economic existent într-o lume care şi-a depăşit "Limitele Creşterii". Nu ştiu dacă "albii cărunţi" adunaţi la St. Moritz realizează că modelul economic al creşterii promovat de ei ultimii 60 de ani cu atâta ostentaţie, a băgat deja lumea într-o Capcană Malthusiană clasică şi mai departe, conforn scenariului bătrânului Malthus, va urma scăderea drastică a nivelului de trai al "miliardului de aur" - cele 34 ţări reunite sub genericul OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică), cu repercursiuni catastrofale pentru întreaga civilizaţie.

Întotdeauna mi sa părut deplasată isteria militanţilor "antisistem" şi "antiglobalism". Mereu am avut senzaţia că "păpuşarii" care trag de sforile "antiglobalizmului", "suveranităţii şi singularităţii naţionale" nu sunt nimeni alţii decât banalii politicieni şi birocraţi locali care îşi apără vehement dreptul suveran de a-şi jecmăni şi prosti propriile popoare fără a mai da nimănui socoteală. Şi atâta tot. Aceasta este "marea miză".

"Graţie" acestui concept anacronic de "suveranitate naţională", inclusiv asupra resurselor naturale, Pământul astăzi este fărâmiţat în cca 200 "cnezate" conduse de tot atâtea elite provinciale interesate doar de conservarea puterii şi influenţei sale politice şi economice în propriile "provincii". Iar orice problemă internaţională este tratată de ei exact la fel: avantajele şi ingluienţa regională şi globală. Bunăoară eşecul summitului ONU de la Copenhaga privind schimbările climatice globale este cel mai elocvent exemplu. 

Astăzi, la început de mileniu III este evident, că modelul geopolitic actual bazat pe conceptul de statalitate şi suveranitate naţională nu mai poate face faţă provocărilor globalizate apărute în faţa civilizaţiei noastre: schimbările climatice, epuizarea resurselor naturale, suprapopulaţia şi atingerea limitelor creşterii economice.

„La intrarea în secolul al XXI-lea, - avertiza Lester Brown, - economia noastră distruge treptat sistemele sale de suport, consumându-şi mijloacele fixe ale capitalului natural. Cererile economiei în dezvoltare, aşa cum este ea acum structurată, depăşesc producţia naturală durabilă a ecosistemelor”.