23 noiembrie 2010

Limitele biologice ale dezvoltării economice

Se pare că economia de piaţă, impusă umanităţii de civilizaţia vestică (conform clasificării lui Samuel Ph. Huntington) şi-a atins în sfârşit, limitele dezvoltării sale. Cum şi era de aşteptat, conceptul „creşterii economice permanente” nu poate funcţiona la nesfârşit pe o planetă cu resurse naturale finite, mai ales dacă la baza acestui tip de economie stă exploatarea din ce în ce mai intensivă a acestor resurse naturale.
Este amuzant şi trist în acelaşi timp să urmăreşti cum se agită liderii mondiali pe la difeite summituri în căutarea soluţiilor depăşirii actualei crize economico-financiare mondiale, oferind doar nişte remedii cosmetice superficiale, fără a sufla măcar o vorbă despre atingerea plafonului „limitelor creşterii”. Probabil, de teama că n-o să dea bine la electorat...
Cu atât mai mult, nimeni dintra potentaţii acestei lumi n-o să aibă curajul să ne explice din ce cauză s-a ajuns la această limită, direct legată de ceia ce numesc americanii „planet’s carrying capacity”, care s-ar traduce în româneşte „capacitatea portantă a planetei”. Cu alte cuvinte, problemele actuale ale civilizaţiei umane rezidă din sumplul fapt că noi am suprapopulat planeta şi drept urmare, ea nu mai poate „duce” atâta lume şi nu mai are de unde să ne ofere resurse pentru toţi. Iar dintr-o atare situaţie există doar o singură ieşire – reducerea populaţiei umane pe Terra şi controlul sever al natalităţii.
Iar acum arătaţi-mi-l pe acel politician „sinucigaş”, care ar îndrăzni să declare în faţa lumii întregi că ne-am cam întrecut cu măsura şi a venit timpul ca câteva miliarde dintre noi să-şi pună benevol capăt zilelor, de dragul supravieţuirii copiilor noştri.
Nu cunoaşteţi un asemenea om de stat? Nici eu...
Apropos, în aşteptarea acestui Godot demografic, să încercăm să ne dumerim, ce ar putea însemna această „capacitate portantă a planetei” noastre. În cifre concrete...  

În anul 2003 în Statele Unite a apărut un ONG cu o denumire ciudată: Global Footprint Network - GFN (Reţeaua Globală a Amprentei Ecologice), scopul declarat al căreia este anume stabilirea acestei misterioase „capacităţi portante a planetei”. În acest scop GFN a elaborat şi a început să monitorizeze câţiva indicatori ecologici importanţi, pe care vi-i prezint în Tabelul 1
 Aşadar, Biocapacitatea globală exprimată în hectare globale, reprezintă, de fapt, capacitatea portantă a planetei noastre, adică ceia ce ne poate oferi de fapt.planeta. Ultimele calcule efectuate pentru anul 2007 arată că astăzi planeta oferă civilizaţiei umane 11.894,6 mln. hag, în timp ce civilizaţia noastră consumă cu neruşinare (lasă o Amprentă ecologică) echivalentul a 17.993,5 mln. hag. Cu alte cuvunte, deficitul ecologic al umanităţii constituie la moment 150%.
Să vedem acum în ce mod au evoluat în ultima jumătate de secol la nivel global aceşti indicatori: Biocapacitatea şi Amprenta ecologică.
                                                                                                                                            Tab.2
Din datele prezentate e lesne de observat că de-a lungul anilor doar doi indicatori au rămas relativ neschimbaţi: Biocapacitatea globală, cu o valoare medie de ≈11,7 mlrd. hag şi Amprenta ecologică pe cap de locuitor în jur de ≈2,63 hag/pers.
Aşadar, în pofida revoluţiei tehnologice agrare din anii ’60-’70 omenirea a eşuat în eforturile sle de mări semnificativ capacitatea biologică a planetei, după care urmează să ne resemnăm şi să acceptăm o realitate implacabilă – dispunem pentru a ne hrăni, îmbrăca şi încălzi de 11,7 mldr. hag şi trebuie să fim foarte atenţi la modil cum gestionăm acest patrimoniu natural.
În acelaşi timp, mai putem deduce, că iniferent de gradul de industrializare şi nivelul de consum, omul Terrei a avut şi are în prezent nevoie, în medie, de un „spaţiu vital” echivalent cu 2,6 hag pentru fiecare persoană, din care reuşeşte să se hrănească, îmbrace, încălzească şi să-şi depoziteze toate deşeurile. Într-un fel, accesul la aceste 2,63 ha ar trebui să reprezinte unul din drepturile fundamentale ale oricărui Homo Sapiens, iar această cifră imprimată cu caractere de aur în Declaraţia universală a drepturilor omului şi în Constituţiile tuturor ţărilor lumii.
În pofida caracterului constant al Amprentei ecologice al fiecărui locuitor al Terrei, observăm din acelaşi tabel că în perioada 1961-2007 Amprenta ecologică umană globală a crescut înfricoşător de milt: cu 248%. Explicaţia? Una singură: populaţia umană de pe glob a crescut în aceiaşi perioadă cu 217%! Astfel agungem să constatăm, că depăşirea catastrofală cu 151% a Biocapacităţii globale de către Amprenta poluantă glogală se datorează în exclusivitate suprapopulării planetei de către reprezentanţii speciei umane.
                                                                                                          Figura 1
Cum e lesne de înţeles din fig.1, pentru a oferi generaţiilor viitoare vre-o şansă de a supravieţui pe o planetă regenerabilă, suntem astăzi obligaţi să reducem cu orice preţ valoarea Amprentei ecologice globale (17,9 mlrd. hag) sub nivelul Capacitpţii biologice a Terrei (11,9 mlrd. ha). Cum?
Foarte simplu: să ne întoarcem în anul demografic 1975, când pe Pământ locuiau doar 4,0 mlrd. oameni, iar Amprenta lor globală constituia doar 97% din potenţialul biologic al planetei.
Cu alte cuvinte, la moment avem pe planetă un excedent de 2,6 mlrd. „guri de prisos”. (Ca să fim mai exacţi, conform estimărilor pentu anul 2007 - 2,14 miliarde - Vezi: Clasamentul mondial al ţărilor biologic suprapopulate/cu rezervă de creştere demografică (2007)).
Sunt cam înfricoşătoare cifrele, nu-i aşa? Cu un simplu regim global al controlului natalităţii nu rezolvi prea curând problema... Acu e clar că o să-l aşteptăm încă mult şi bine pe un Godot-sinicigaş, care va îndrăzni să vorbească de la o tribună internaţională despre acest „balast demografic”.
Iar între timp planeta se sufocă şi î-şi pierde puterea de bioregenerare...

Apropo: În anul 2007 România avea 21.450,0 mii locuitori şi un potenţial biologic (biocapacitate) de 41.840,8 mii hag. Dacă vom împărţi Biocapacitatea ţării la acel spaţiul vital  despre care am vorbit deja (Amprenta ecologică personală) egal cu 2,63 hag/pers., vom obţine numărul maxim admis al populaţiei României care vor putea trăi în armonie cu natura = 15.909,0 mii locuitori. Upsss! Deja avaem 5,5 milioane „guri de prisos”.
            În Basarabia situaţia e şi mai deochiată: la o populaţie de  3.667,0 mii locuitori şi o biocapacitate de 2.435,0 mii hag, avem un număr maxim admisibil al populaţiei de doar 925,8 mii locuitori, cu un excedent incredibil al populaţiei de 2,74 milioane suflete!
             (Vezi: Clasamentul european al ţărilor biologic suprapopulate / cu rezervă de creştere (2007) )
          Şi acum să-mi spună cineva, dacă domnii Băsescu; Boc, Ponta Antonescu, Ghimpu, Filat, Lupu, Voronin sau cine vreţi dumneavoastă dintre potentaţii plaiurilor mioritice, au măcar cea mai mică idee despre astfel de noţiuni ca „biocapacitatea”, „amprenta ecologică” sau „capacitatea portantă a teritoriului”?
            Exact ca în metafora ceia cu o coloană de orbi care înaintează conduşi de un surdo-mut.

4 comentarii:

  1. Mă bucur, că cineva apreciază astfel de materii, aparent "plicticoase".

    RăspundețiȘtergere
  2. Aşa e, Drăgan.
    Probabil asta-i firea omului - să delege toate responsabilităţile către statalitate (democratică sau autoritară nu mai contează), numai ca să nu mai audă de "prolemele majore globale", complăcându-se în câştigarea banilor pentru consumatorism şi entertainment (amusament).

    RăspundețiȘtergere